3 C
Ploiești
sâmbătă, 4 decembrie, 2021
Acasă Ocolul Pamantului De ce s-a întors China împotriva Israelului?

De ce s-a întors China împotriva Israelului?

Susţinându-i pe palestinieni, China zgândăreşte în mod cinic cea mai emoţionantă chestiune din politica Orientului Mijlociu, pentru a distrage ţările musulmane de la propria ei campanie împotriva uigurilor, scriu Ilan Berman (vicepreşedinte al American Foreign Policil, Washington, DC) şi Joslhua Elsenman (sinologul aceluiaşi consiliu şi profesor de ştiinţe politice la Universitatea Notre Dame), într-un articol publicat de The Jerusalem Post.

Cu ocazia recentului conflict dintre Hamas şi Israel, o voce surprinzătoare s-a aşezat în fruntea şarjei anti-Israel. Dacă răspunsul armatei defensive a Israelului la miile de rachete lansate din Fâşia Gaza a declanşat o scandalizare predictibilă în Europa şi în rândurile unei părţi a stângii americane, China a fost cea care s-a remarcat drept unul dintre cei mai stridenţi critici ai ţării.
Beijingul nu a ezitat să arate cu degetul către guvernul israelian, mergând până acolo încât să sponsorizeze o decizie a Consiliului Drepturilor Omului al ONU de a înfiinţa o comisie care să investigheze „violările (israeliene) din teritoriile palestiniene ocupate”.
China a fost cea care a presat Consiliul de Securitate al ONU să ţină trei şedinţe de urgenţă într-o singură săptămână şi ministrul de externe Wang YI a fost cel care a calificat conflictul drept „ostilităţi” israeliene, a admonestat Israelul şi a cerut „reţinere” imediat.
Cu acelaşi tip de limbaj, Wang a atacat şi SUA, pentru că „se află de partea opusă justiţiei internaţionale”, fiindcă sunt alături de Israel. Organele de presă şi conturile de pe reţelele sociale în limba arabă ale Chinei au fost inundate de critici la adresa Israelului şi a SUA, în vreme ce diplomaţii chinezi difuzau postări antisemite pe Twitter, iar canalul oficial CGTV transmitea că „evreii domină sectoarele financiare, al presei şi al internetului (din SUA)”.
Pe cât de stridentă, pe atât de neaşteptată a fost poziţia Beijingului. În ultimii ani, China a investit masiv în economia inovatoare care a explodat în Israel. Conform unui studiu recent, realizat de Institutul pentru Studii de Securitate Naţională al Universităţii din Tel Aviv, volumul anual al comerţului bilateral a urcat, în 2001-2018, de la un pic peste un miliard de dolari, la aproape 12 miliarde. Între timp, a scăzut uşor – la un pic sub 10 miliarde anul trecut – din cauza presiunii administraţiei Trump.
Acest val mare de capital, din care o mare parte a ajuns în sectorul dinamic al tehnologiei înalte, a plasat China pe o traiectorie pe care ar putea depăşi, în următorii ani, SUA în calitate de cel mai mare investitor străin din Israel. Oficialii chinezi lăudau extaziaţi „încrederea reciprocă” şi „cooperarea” care domină acum relaţiile dintre Beijing şi Ierusalim. Toate acestea fac ca poziţia gălăgioasă anti-Israel adoptată de China să pară surprinzătoare – şi, poate, grăitoare.
Iar activismul Chinei nici măcar nu se reduce la susţinerea puternică a cauzei palestiniene. Dincolo de retorică, Beijingul nu a acordat decât ajutoare financiare nesemnificative Autorităţii Palestiniene şi poporului ei. În 2019, nu exista în Gaza ori Cisiordania vreo investiţie chineză cuantificabilă, iar fluxurile comerţului bilateral sunt neglijabile.
Dar, dacă China nu a făcut prea mult pentru a-i sprijini efectiv pe palestinieni, ea a avut totuşi grijă să se folosească de ei împotriva Washingtonului. „Obiectivul e să câştige puncte pe scena internaţională, prin dezvăluirea şi criticarea standardelor duble ale SUA din Orientul Mijlociu”, explică Zhang Chuchu de la Universitatea Fudan.
Ce a determinat (şi când) întoarcerea bruscă şi gălăgioasă a Chinei împotriva Israelului?
O parte a răspunsului o putem găsi în eforturile tot mai disperate ale Chinei de a deturna discuţia internaţională de la genocidul în curs de desfăşurare împotriva uigurilor musulmani din Xinjiang.
Susţinându-i pe palestinieni, China zgândăreşte în mod cinic cea mai emoţionantă chestiune din politica Orientului Mijlociu, pentru a distrage ţările musulmane de la propria ei campanie internă, de a „rupe genealogia şi rădăcinile” musulmanilor chinezi, prin intermediul unui extensiv sistem de gulaguri.
Concomitent, investiţiile tot mai mari făcute în ultimii ani de Beijing în tot Orientul Mijlociu (de la sectorul telecomunicaţiilor, în Liban, până la importante proiecte de infrastructură, în Egipt) au cumpărat efectiv tăcerea guvernelor musulmane în ce priveşte abuzurile chineze contra drepturilor omului.
Un alt motiv e legat de partenerii regionali pe care şi i-a ales China. În ultimii câţiva ani, China a semnat parteneriate strategice cu cel puţin şapte ţări (inclusiv Turcia, Arabia Saudită şi Irak). Dar, după cum explică într-un nou raport Comisia SUA-China de Evaluare Economică şi de Securitate, longevivul pact strategic pe care China îl are de 25 de ani cu Iranul e cheia de boltă a strategiei ei în Orientul Mijlociu.
Dacă ar fi implementat pe deplin, acordul ar fi extrem de avantajos pentru China, acordându-i acces preferenţial la proiecte de infrastructură şi telecomunicaţii, la serviciile porturilor iraniene şi ar extinde considerabil cooperarea militară dintre cele două regiuni. Efectul cumulativ al acordului ar fi acela de a transforma Iranul într-un centru nervos esenţial al mult promovatei Iniţiative Centură şi Drum a Chinei şi, dacă s-ar realiza, Beijingul ar urma să aibă interese vitale în Republica Islamică.
Reacţia Chinei la recentul conflict Israel-Hamas ar trebui să servească drept semnal de trezire la realitate pentru factorii de decizie israelieni. Ea evidenţiază faptul că, în ciuda investiţiilor masive şi a platitudinilor politice, există limite concrete ale apropierii dintre China şi Israel. De fapt, sprijinul acordat recent de Israel unei rezoluţii ONU sponsorizate de Canada privind genocidul din Xinjiang sugerează că o revizuire a politicii Israelului faţă de China e posibil să fi început deja.
Pe de altă parte, pentru întreg Orientul Mijlociu, întoarcerea Chinei contra Israelului poate servi drept pildă – una din care ţările din regiune şi nu numai ar face bine să tragă învăţături: prietenia de azi a Beijingului nu constituie garanţia loialităţii lui de mâine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Lucrările la CN „I. L. Caragiale”, preț majorat pentru a treia oară

Șantierul este programat să se deschidă la anul Ce înseamnă să nu faci o investiție la timp! Vom vedea exemplul clar al proiectului «Restaurare parțială...

Zece teorii şocante ale conspiraţiei

    Nu de puţine ori evenimente importante care au marcat cursul istoriei au stârnit vii controverse. La fel şi o serie de fapte...

Patru noi locuri de joacă, în Ploiești

Rominserv, companie membră a K.M.G. International (Rompetrol), în parteneriat cu Primăria Ploiești, urmează să amenajeze 4 locuri de joacă în oraș, pe strada Gh....

Turcia nu poate fi jandarmul SUA în Afganistan

Erdogan, care a făcut declaraţii după şedinţa cabinetului său, a dat vestea opiniei publice: ”Ne-am înţeles cu Biden asupra faptului că nu avem nicio...

Scrumiere stradale, în Ploiești

Luna trecută, municipalitatea anunța că, în baza unui parteneriat cu British American Tobacco, va începe programul „Alege asumat un oraș curat”. Ei bine, mai...