joi , 5 decembrie 2019
Home / Inedit / “D’ale Ploiestilor”

“D’ale Ploiestilor”

Ploieştii… născut după o lungă gestaţie (semne ale începuturilor sunt încă din perioadele epocii de piatră), la 150 de ani după ce Europa încheiase cu evul mediu (borna fiind căderea Constantinopolelui la 1453), dintr-o viziune a potenţialului militar şi economic pe care domnitorul Mihai Viteazul a avut-o asupra acestei localităţi, în detrimentul unor mai cunoscute târguri precum Târgşor şi Gherghiţa.
Şi ce destin! De la firavele începuturi în care domnitorul Mihai Viteazul trimitea epistole către capete încoronate ale Europei, precizând locul de unde o face, „curţile noastre domneşti” de la Ploeşti, la interesul marilor puteri din secolul XX de a-l avea fie economic fie distrus.
Ploieştii au identitate. Ploieştenii au identitate. Ploieştii sfârşitului de secol XIX şi început de secol XX pot fi model de multiculturalism şi toleranţă ale vremurilor de azi. În acea perioadă în Ploieşti trăiau importante comunităţi de bulgari, greci, evrei, arnauţi (albanezi), sudiţi (interesantă categorie de cetăţeni care merită o tratare separată). Identitatea Ploieştilor poate fi desfăcută precum petalele unui trandafir sau dacă este să respect caracterul nostru băşcălios, ca pe foile unei cepe urlând de fiecare foaie că ne ustură ochii dar nerenunţând datorită caracterului nostru băgăreţ şi iscoditor.
Şi primul loc unde mă duce gândul ca origine a identităţii ploieştene, este mahalaua. Mahalaua ploieşteană…
Coagulată în jurul unei biserici, creindu-şi propria apartenenţă (nu de puţine ori am auzit „eu sunt din Sf.Vasile, eu din Sf.Anton“) sau determinată de locuitorii săi („eu sunt din Piaţa Sârbească”- sârbi=bulgari în acceptul localnicilor).Mahalaua avea de toate: biserică cu cimitir (până pe la 1884), crâşme, mici meseriaşi, lăutari, pieţe. Şi nu se amestecau! Era o adevărată aventură să te rătăceşti într-o altă mahala riscând să fi luat la întrebări de baştinaşii locului cărora nu le plăceau „veneticii”. Ploieştii şi-au creat renumele de oraşul lui „Ce bei ?”, de replica răspândită deja în tot regatul „N-o întoarce ca la Ploieşti”, adevarate etichete identitare. Primul local cosmopolit frecventat de politicieni şi oameni de cultură ai vremii deopotriva, a fost, cu mult înaintea restaurantului Capşa de pe Podul Mogoşoaiei (azi Calea Victoriei din Bucureşti), restaurantul lui Constantin Dobrogeanu Gherea de la Gara de Sud, ploieşteanul rus evadat din Gulagul ţarist, Siberia, şi înfiat de către urbea noastră la sfârşitul secolului XIX. Şi unde a fost prima manifestare socialistă? Falansterul de la Boldeşti Scăieni înfiinţat de Theodor Diamant, discipol al lui Charles Fourier, iniţiator al acestei forme de manifestare sociale (1835).
Şi prima Republică de la 1870 ?
Şi închei mica mea dizertaţie despre identitatea Ploieştilor cu întrebarea „Ştiţi câte statui ale libertătii sunt în lume? Vă răspund eu. Trei: Paris, New York şi Ploieşti! Interesantă povestea acestei statui ca de altfel toate poveştile din acest oraş.
Va urma

Check Also

Tablou dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Pictura cu pricina se numeşte „Vas cu flori”, a fost realizată de maestrul olandez Jan …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *