joi , 20 februarie 2020
Home / Inedit / D’ale Ploiestilor! Gara de Sud

D’ale Ploiestilor! Gara de Sud

Gara de Sud din Ploiești … La peronul 1 o placă de marmură “Aici a locuit și a lucrat C. Dobrogeanu Gherea 1855-1920 militant de seamă al mișcării socialiste din România, sociolog și critic literar” .
O informație seacă departe de ce a însemnat personalitatea lui Constantin Dobrogeanu Gherea pentru identitatea Ploieștilor. A fost un brand în toată puterea cuvântului.
În orașul lui “ce bei”, cu peste 200 de crâșme, avea un restaurant fără concurență, în chiar incinta gării, căutat de mari personalități politice ale țării (începând chiar cu regele Carol I ) dar și cu o clientelă din lumea scrisului, demnă de invidiat : Caragiale, Vlahută, Bacalbașa, Păstorel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Gala Galaction, George Ranetti, Paul Zarifopol, Adrian Maniu și încă mulți alții.
Nu știu dacă ar trebui să vedem o concurență între restaurantul lui Gherea și Casa Capșa din București. Ca o părere personală aș spune că restaurantul Gherea a fost un precursor a ceea ce va fi în perioada interbelică Casa Capșa. Și asta pentru că, până la primul război mondial (1914-1918), la Capșa era interzisă boema literară. Aici, frații Capșa, încă de la început (în toate fazele de evoluție, de la cofetărie(1868), la cafenea(1891) și restaurant), n-au acceptat decât protipendada, politicienii, ziariștii, boierii (câți or mai fi fost pe atunci) .
Dar să pătrundem “in medias res”.
Mihail Nichitici Kass sau Solomon Katz, nimeni altul decât Constantin Dobrogeanu Gherea, s-a născut în Imperiul Rus în 1855 la Slavianca-Ekaterinoslav. Ar fi urmat ceva cursuri la Harkov, pe care le-a abandonat pentru a se dedica meseriei de fierar și a cocheta cu mișcarile socialiste din Rusia. Și viața lui continuă ca într-un adevărat scenariu de film! Fuge de autorități, la vârsta de 20 de ani, în România. La Iași, fără niciun ban, se apucă să lucreze la pavarea străzilor, iar mai apoi calfă la un potcovar. Pleacă în Elveția (cu ajutor de la socialiștii din Rusia) pentru a intra în legătură cu emigrația rusă și cu orientările socialiste. O perioadă iar lucrează ca fierar în Elveția.
Se reîntoarce în România, înainte de Războiul de Independență, pentru organizarea contrabandei cu cărți subversive peste Prut. Este salahor, fierar și chiar arămar în București și Ploiești. Dar poliția rusă (Ohrana) îl găsește într-un mod senzațional! Este chemat în gara rusă din Galați, printr-o telegramă dată de către o soră de caritate pe care o cunoștea de la Crucea Roșie. Însă “sora de caritate” nu era alta decât poliția rusă, care-l saltă de pe teritoriul românesc și-l trece în Imperiul Rus, “plimbându-l” de la Odessa, Kursk, Orel până la Moscova și mai apoi la Petersburg, cazându-l corespunzător în diverse închisori.
În Petersburg este închis în “Bastilia” rusă, fortăreața Petropavlovsk (Sf. Petru și Pavel), construită de țarul Petru I. După un an reușește să scape fugind prin Arhangelsk (oraș situat la peste 700 km N-V de Petersburg, la vărsarea fluviului Dvina în Marea Albă și fostă principală poartă maritimă a Imperiului Rus până la construirea Petersburgului).
Ajunge în România trecând mai întâi prin Norvegia, Londra, Paris și Viena. De la București pleacă spre Ploiești, unde, se pare, își avea domiciliul stabil.
De acum începe aventura ploieșteană. În 1882 ia în concesiune restaurantul Gării de Sud pe care-l amenajează cu banii primiți de la un inginer, Harboschi. Și bună investiție a făcut! Gherea, ajutat și de un prieten pe nume Zamfir Arbore, a fost bucătar, ospătar și mai avea timp să și scrie. Atmosfera restaurantului si forfota gării o descrie sintetic Gherea într-o scrisoare către ginerele său Paul Zarifopol:
“Un restaurant într-o gară e prin sine una din cele mai grele afaceri ce se poate închipui. Zgomotul de la gară, fluierul maşinilor, dangătul clopotelor, fuga cu care intră şi trec pasagerii prin restaurant, necesitatea de a servi în zece minute o mulţime de oameni, a încasa parale, nervozitatea, graba şi frica pasagerilor de a nu pierde trenul, toate acestea creează o atmosferă de adevărată nebunie..”
Unii apreciau mâncarea (Hasdeu spunea “E mai presus de orice critică“). În privința “managementului” aș cita dintr-o scrisoare pe care Titu Maiorescu o adresa lui Brătescu-Voinești: “La Ploiești n-ai trebuință să te cobori din wagon…: a introdus Gherea inovația că vine un băiețel (pe șapcă stă scris cu litere roșii <<restaurant>>) pe dinafara vagoanelor cu un coș curat plin de excelente sandvichuri cu șuncă și <<petits pates>> , îți aduce la comandă și un pahar de bere. Pentru astea e mai bun Gherea decât pentru literatură”.
Deși îl “ințeapă” pe Gherea, Maiorescu a susținut împământenirea lui și nu de puține ori avea cu el conversații “într-o formă de delicatețe excesivă”.
Cănd moare, în 1920, Gherea era un om cu o înțelegere diminuată pentru comunismul rus. Atmosfera tolerantă față de el a burgheziei romăne, socialismul, asa cum îl înțelegea Gherea, departe de extremismul de stânga, a făcut să fie pus la index de partidul bolsevic rus. De altfel fratele său (care participa în 1921 la inființarea Partidului Comunist din România), avea să fie executat de către poliția bolsevică rusă.
Astfel, până va trece în lumea umbrelor, Gherea, va fi cunoscut drept “birtaș intelectual” (Calinescu) .
Dar mai multe despre atmosfera intelectuală și gastronomică din restaurantul Gării de Sud în numărul următor.
“in medias res”(lat.) = in miezul lucrurilor.

Check Also

Executat la 33 de ani distanţă de pronunţarea sentinţei

Un american condamnat la moarte în 1986 pentru o crimă dublă şi-a găsit sfârşitul în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inline