marți , 7 aprilie 2020
Home / Actualitate / CUM S-A CONSTRUIT BULEVARDUL CASTANILOR

CUM S-A CONSTRUIT BULEVARDUL CASTANILOR

“Ploesci, comună urb. în Rom., așezată pe o câmpie între râurile Prahova și Teleajenul. Capitala j.Prahova cu 44, 000 loc. Sediul autorităților județene, comunale, ale unei brigăzi.Posede un tribunal cu două secții, 1 liceu complet cu secțiune clasică, reală și modernă, 1 gimnasiu, 1 școală comercială, școală secundară de fete, 1 școala profesională de fete, 1 școală de arte și meserii, 9 școale elementare de băeți, 8 școale elementare de fete.Bulevardul ce conduce dela gară la centrul orașului, de 1 km. lungime, e unul din cele mai frumoase din țeară.Printre clădirile și monumentele demne de relevat sunt: imposanta clădire a liceului (n.aut. Este vorba de vechea clădire a liceului “Sf.Petru și Sf.Pavel” de pe bulevard ridicată între 1895-1898), cu amfiteatru, musee, laboratorii, săli de desemn, de musică, după ultimele sisteme, palatul “Cooperativa” (n.aut. azi dispărut, cam pe unde este str. Constantin Dobrogeanu Gherea), gara, bisericile Sf.Vineri și Sf. Împărați, monumentul vânătorilor în amintirea eroicului batalion II de vânători căzuți la Grivița, statuia libertății. P. e punctul de joncțiune a liniilor Bucuresci-Predeal-Galați-Iași, mai de mult era un centru comercial foarte important, mai ales prin faptul posițiunii sale apropiate de frontiera Transilvaniei. “
Așa este prezentat Ploieștii în Enciclopedia lui Constantin Diaconovici, vol. III, apărut în 1904 la SIBIIU. Este, de altfel, prima enciclopedie română completă apărută și nu pe teritoriul României de atunci ci al Imperiului Austro-Ungar. Și încă o remarcă asupra lucrării . Nu se vorbește de frontiera dintre România și Imperiul Austro-Ungar ci de frontiera cu Transilvania. Cu adevărat sămânța identității românilor în Transilvania a germinat și s-a maturizat !
Am respectat ortografia din lucrare în redarea textului de mai sus.
Am redat acest text întrucât îmi oferă prilejul de a dezvolta câteva subiecte interesante.
Și primul ar fi bulevardul nostru, pe care enciclopedia de acum mai bine de o sută de ani îl considera unul dintre cele mai frumoase din “țeară” .
În 1869 se inaugurează linia ferată București-Giurgiu, prima de altfel din principatul România. Era însă o prioritate conectarea tânărului principat cu Europa și asta nu se putea face decât trecând prin Transilvania. Astfel în 1872, avea loc inaugurarea căii ferate București – Ploiești (parte din tronsonul ce urma să lege Bucureștiul de Iași via Buzău-Galați), iar doi ani mai târziu se încheie convenția dintre România și Austro – Ungaria privind construirea căii ferate Ploiești-Predeal-Timiș-Brașov. De aceasta se va ocupa un englez pe nume Crawley căruia i s-a concesionat (oare prin ce procedură !) construcția căii ferate. Din 1875 până în 1879, când a fost finalizată, au fost câteva întreruperi din cauza nemulțumirii muncitorilor privind primirea salariilor.
Am făcut această scurtă prezentare contextuală pentru a arăta rolul tot mai important pe care Ploieștiul îl avea în dezvoltarea tânărului principat român. Și de aici impactul asupra urbei noastre.
Ca să fiu mai exact, tronsonul căii ferate București – Ploiești s-a terminat în 1870, iar în 1872 s-a terminat construcţia Gării de Sud. Despre Gara de Sud voi reveni într-un alt episod, aici voi aminti doar că în 1894 a fost inaugurat un nou local al gării mult mai impozant, proiect al arhitectului N.Mihăescu.
Să revenim la bulevard. Întrucât gara se afla la oarece distanță de centrul orașului autoritățile sunt puse în situația de a realiza o legătură cu centrul orașului. În acea perioadă primar al Ploieștilor era Ioan Philiu. Acesta a format o comisie care în ianuarie 1872 s-a urcat în podul Gării de Sud (prima construcție ), și a stabilit traseul bulevardului. Terenul era în mare parte neamenajat şi la acel moment impunea puține expropieri. Însă, în 1878, primarul C.T.Grigorescu acuza că de șapte ani se vorbește despre acest bulevard și încă nu s-a făcut nimic! Întârzierile erau însă justificate! Proiectul, așa cum îl stabilise comisia primarului Philiu, nu oferea soluții care să nu deranjeze persoane importante care aveau proprietăți sau case mari în zonă (cam de la noua construcție CONPET – fosta grădină „Umbreluțe” – până în centru). Să amintim câteva proprietăți și proprietari: arhitectul Varga, Șerban Gogălniceanu, prăvălia Mehedințeanu, casele familiei Sfetescu, ale lui Anghel bogasierul, Naciovici şi nu mai puțin important proprietățile lui Radu Stanian (care se-ntindeau de la străzile Cerceluș, Rahovei, Anul 1907 – denumiri de azi – pâna aproape de Muzeul Ceasului și restaurantul Bulevard proprietar negustorul Moțoi). Să nu-l uitam şi pe Ghiță Ionescu, tatăl lui Ionescu Quintus, care avea o casă care o perioada a fost și prefectura județului, azi muzeu de artă.
Bulevardul pornea din fața Gării de Sud și ajungea în Piața de lemne (azi aproximativ Piața Nichita Stănescu) având două ronduri primul – dinspre gară-, numit “La Eliseu” și al doilea spre centru – “La Statuie”. Bulevardul a fost terminat în timpul primarilor C. T. Grigorescu (1877-1883) și Radu Stanian (1883- 1888). În rondul dinspre centru a fost plasată statuia “Monumentul vânătorilor” (1897). Până la terminarea bulevardului, legătura dintre centrul orașului și gară se făcea pe Calea Bucuresti (devenită apoi Regina Maria iar azi se numește Democrației).
Planul inițial prevedea ca bulevardul să aibă spaţii verzi pe ambele părți de la gară până în centru însă proiectul nu s-a finalizat așa, oprindu-se la cel de al doilea rond de la gară (“La Statuie”). Iar cauza, ca și în zilele noastre, „băieții deștepți” care aflând traseul bulevardului fie și-au ridicat case fie au cumpărat terenuri! I-am amintit mai sus însa merită amintit cazul lui Radu Stanian care a cumpărat tot terenul din jurul fostei Case a căsătoriilor, iar în centrul proprietății și-a construit el casa.
Bulevardul, la început, a fost pavat cu piatră cubică. A fost printre primele străzi iluminate electric în Ploiesti.
În încheiere doresc să mai amintesc de un proiect din anii ‘30 ai secolului XX care viza în mod direct bulevardul și aș spune în mod spectaculos intrarea în Ploiești dinspre București.
La sugestiile ministrului P.N.Bejan, primăria a decis să construiască un pasaj inferior pe sub Gara de Sud. Proiectul de rezistență a fost încredințat profesorului G.Em.Filipescu de la Politehnică. Lățimea pasajului subteran urma să aibă 16 m, fiind prevăzut cu 2 trotuare și parte carosabilă(câte două benzi pe sens). În culeele bolții urmau instalate aparate de ventilație și lucrări de scurgerea apei. În continuarea pasajului urma să se realizeze un nou bulevard până la bariera Ploiești – București (aproximativ rondul actual din apropierea U.P.G. -ului).Costul lucrării era de aproximativ 80 milioane de lei (1 leu în acea perioadă avea echivalentul a 0, 01 gr aur fin după reforma din 1929) .
Dicționar:
culee = picioare de pod; masiv de zidatrie care rezistă la forța de împingere a unei bolți
bogasier = negustor de pânzeturi fine

Distribuie:

Check Also

Eutanasia este moral greşită

La sfârşitul lunii octombrie 2019, papa Francisc a primit în audienţă o delegaţie a celor …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *