Când negocierile cu Laszlo Boloni, moarte de vreo săptămână, n-au mai putut fi resuscitate nici cu Smurdul, hop țop, o mașină parchează agale în fața ferefeului.
Nu, n-ați ghicit, nu era a Briliantului, cum s-a intoxicat pe toate canalele, în sens mai mult decât negativ, de parcă ar fi o rușine să vrei, să aștepți și să antrenezi echipa națională. Echipă refuzată, dacă ați uitat cumva, de marii patrioți Gică Hagi, Răzvan Lucescu și Dan Petrescu.
Boooon, așadar, v-ați fi așteptat ca, la o masă mai retrasă, să apară în prim-plan Adi Mutu – bravo lui că a fost sincer, transparent și a zis de la început ”da, domnule, e visul meu și până nu știu concret, nu accept nicio ofertă. Vreau la națională!”, nu ca alții. Și voi reveni, cu completări pe tema asta…
Ei bine, surpriza care nu mai era, de fapt, nicio surpriză încă de când Gigi Becali a început să-l toace mărunt undeva pe la 8 noiembrie, așa, surpriza era… nu, nu, Andreea Marin. Potoliți-vă, chiar dacă a avut ceva tangențe cu muzica și cu Delia, nu e pe partea de show-bizz. Da, chiar el fiul Generalului, Edward Iordanescu, a descălecat de pe caii-putere și a purces către biroul starostelui fotbalului românesc.
Dacă ar fi să stau strâmb, ca ei, care au văzut în poza de la Salonic un blat mai ceva ca pe vremea răposatului Pădureanu, dacă aș sta strâmb aș zice că e big love între Edi și unii jurnaliști, doar că eu sunt prea bună, prea de la țară ca să le întorc serviciul puternic și în teren…
Revenind la aceste zbateri și căutări, care-mi par mai frământate decât alegerea unui papă, mă întreb: habemus selecționer? au ba? Că e un interes național la mijloc – nu mai mustăciți, pișicherilor, că n-am vrut să vă duc cu gândul către domnul cu sintagma, întâmplător coincindența fiind ca el să fie prieten la cataramă cu Iordănescu senior și un apropiat al unui apropiat foarte apropiat de dom Burleanu. Deci terminați cu sprâncenele ridicate. EU NU AM ZIS AȘA CEVA, DA?
Eu vreau doar să știu cât mai avem de stat cu ochii către conclavul de la Casa Fotbalului ca să vedem cum se înalță fumul alb. Sau poate fumul ăsta e doar fum, și noi ne-am ars de dinainte să se aprindă focul.
Dar dacă printr-o întâmplare, habemus selecționerul care se perindă acum, la cald, la braț cu Mihai Stoichiță ”Lippi”, revin cu ce ziceam mai sus, cu niște completări. În timp ce Mutu, care în cariera lui a trecut un pic și pe la Petrolul, a fost franc și a recunoscut că el vrea ceea ce alții au refuzat, fiind supus ”judecății” publice că vai, că nu are orgoliu, că stă și așteaptă, etc…, puiul lui nea Puiu s-a înfoiat la toată lumea care a îndrăznit să afle și să zică una alta. Subsemnata a fost făcută indirect mincinoasă la o oră după ce anunțase că, vorba arbitrului central, a fost contact și amenințată cu tribunalul, tot indirect, dacă mai scrie fără să aducă dovezi că ar fi fost susținut politic în cariera sa. E drept că au mai scris și alții după, dar domnul antrenor ”a uitat”.
Eu în schimb nu am uitat un lucru. Că fostul jucător al Petrolului în liga secundă, consumator de covrigi la poarta vechiului ”Ilie Oană”, împreună cu Paraschiv și Alin Savu, a zis așa, când Becali i-a zis că are aranjat ceva la națională, de asta pleacă de la FCSB. Cam la o săptămână după ce îi prevăzusem că dacă pleacă Rădoi, Edi iese la încălzire pentru postul de selecționer, Becali a zis aceste vorbe. Iar antrenorul a replicat, la adio, că dacă cineva dovedește, renunță a doua zi la licența de antrenor.
Băi, dă-mă naibii, așa vizionari să fim noi, măi, nea Gigi?
Editorial de Mariana Podeanu
