6 C
Ploiești
miercuri, 27 octombrie, 2021
Acasă Mozaic Inedit Cum au făurit Hitler şi Stalin Polonia modernă

Cum au făurit Hitler şi Stalin Polonia modernă

    S-au împlinit anul acesta 77 de ani de la declanşarea eroicei, dar nefericitei Revolte din Varşovia contra forţelor germane de ocupaţie din Polonia. La fiecare 1 august, la ora 17.00, polonezii marchează acest eveniment cumplit printr-un moment de reculegere pentru cei căzuţi. Sirenele de alarmă răsună într-un fals apel de chemare la arme, ce surprinde spiritul sfidător al acestei mândre şi aprige naţiuni, constată Sean McMeolkin (profesor de istorie europeană la Bard College) pentru The Wall Street Journal.

    Impunătorul Muzeu al Revoltei din Varşovia, una dintre puţinele atracţii turistice ale oraşului, ilustrează aspectul dureros al acestei sfidări. Întrucât bătălia din 1944 n-a mai lăsat în urmă aproape nimic de admirat din vechea Varşovie pentru vizitatorii de astăzi. Polonezii nu şi-au pierdut numai viaţa, ci şi oraşul pe care-l îndrăgeau. Soarta Varşoviei – redusă la un mormânt de moloz de cruzimea răzbunătoare a unui dictator, Hitler, în complicitate tacită cu inamicul care-i semăna atât de mult, Stalin – ilustrează catastrofa celui de-al Doilea Război Mondial mai bine decât oricare alt eveniment.

   Şi atunci, de ce este aproape uitat în Occident acest episod nimicitor al istoriei europene? Poate din cauză că bătălia pentru Varşovia nu a avut un final fericit. Înfrângerea în cele din urmă a Germaniei nu a marcat eliberarea polonezilor ci începutul unei alte ocupaţii brutale, a comuniştilor. Acest fapt subminează acel scenariu care prezintă al Doilea Război Mondial ca pe un „război bun”şi planează apăsător asupra politicii poloneze şi europene chiar şi în ziua de azi.

   Dacă războiul izbucnit în septembrie 1939 a avut vreun pretext, acel pretext trebuie să fi fost Polonia. Blitzkrieg-ul german împotriva vecinului estic a fost motivul intrării în război a Regatului Unit şi Franţei. Însă Germania nu a fost singura ţară care a atacat Polonia în acea lună. Abia după ce trupele sovietice au invadat Polonia pe 17 septembrie, a renunţat guvernul polonez la iluzii şi a fugit în România. Aliaţii nu au făcut practic nimic pentru a opri agresiunea lui Stalin. El a invadat alte cinci ţări în anul următor, concomitent reuşind cumva să rămână „neutru” în război – şi aici meritul revine ipocriziei Aliaţilor.

   Ulterior, invadarea URSS-ului de către Hitler, în iunie 1941, avea să producă un miracol propagandistic, transformându-l pe Stalin dintr-un măcelar totalitar şi căpcăun al ţărilor mici într-un brav „Uncle Joe” („Unchiul Joe”, porecla pe care i-a dat-o presa occidentală a vremii – n.t.), demn de întregul sprijin al Aliaţilor. Administraţia Roosevelt a răsfăţat Armata Roşie prin generozitatea programului Lend-Lease, trimiţându-i de la conserve, camioane şi avioane militare până la oţel şi aluminiu.

   Atât de disperaţi erau Churchill şi Roosevelt să-l menţină pe Stalin mulţumit, încât i-au susţinut minciunile despre masacrul din Pădurea Katyn, din 1940, în care poliţia secretă sovietică a procedat la execuţia premeditată în masă a 21.892 de prizonieri de război polonezi. Roosevelt chiar i-a ceruit scuze lui –Stalin, atunci când guvernul polonez aflat în exil la Londra a cerut Crucii Roşii să investigheze crima, după ce germanii descoperiseră o groapă comună, în februarie 1943.

   Cum nu plătise vreun preţ pentru masacrul de la Katyn, Stalin nu a sesizat vreo nevoie de a-şi schimba abordarea în cazul Varşoviei. În ciuda faptului că, la sfârşitul lui iulie 1944, difuzau mesaje care îndemnau locuitorii Varşoviei la luptă împotriva ocupanţilor germani, forţele sovietice nu s-au grăbit să intervină în sprijinul lor. Cu toate că Armata Roşie se afla chiar peste Vistula, în imediata apropiere a Varşoviei, şi ar fi putut interveni, Stalin s-a mulţumit să-i lase pe germani să măcelărească Armata Teritorială poloneză. El considera forţele poloneze drept un adversar al viitoarei ordini comuniste postbelice. Germanii au ucis până la 16.000 de insurgenţi şi aproape 200.000 de civili, trecând întregul oraş prin foc şi sabie şi scutindu-l pe Stalin de a o face el însuşi.

   În cursul revoltei, piloţi polonezi, americani, britanici şi din Commonwealth i-au aprovizionat pe insurgenţii din Varşovia cu ajutoare – muniţie, medicamente, alimente şi ţigarete. Însă Stalin nu le-a permis acestora să aterizeze la bazele aeriene sovietice, decât abia la jumătatea lui septembrie. Artileria antiaeriană sovietică chiar a tras în unii dintre ei. Sute de piloţi aliaţi au fost ucişi în acele misiuni. Astăzi, ei sunt eroi în Polonia.

   Cât despre cei câţiva luptători polonezi care au supravieţuit bătăliei de la Varşovia – retrogradarea ei la statutul de „revoltă” a survenit abia ulterior, ca să se scuze inacţiunea sovietică şi să se consoleze conştiinţele occidentale – ei au fost arestaţi de sovietici şi deportaţi în lagăre de muncă sau împuşcaţi. 16 lideri ai rezistenţei poloneze, invitaţi, în martie 1945, la Moscova pentru „convorbiri”, au fost trimişi în judecată sub acuzaţia absurdă de colaboraţionism cu naziştii, în ciuda protestelor ineficiente ale Washingtonului şi Londrei.

   Americanii şi britanicii au uitat această poveste sordidă. Polonezii, nu. Fără a cunoaşte această istorie, occidentalii nu vor înţelege niciodată cum văd polonezii, la fel ca alţi est-europeni care au îndurat 45 de ani de ocupaţie sovietică, lumea de astăzi. Pentru Polonia, al Doilea Război Mondial nu s-a încheiat în 1945 cu o paradă militară şi un sărut la Paris, ci printre ruinele Varşoviei controlate de către un cuceritor ostil, ce stătuse cu mâinile în sân în timp ce oraşul ardea. Poate că polonezilor le poate fi iertat că nu împărtăşesc aplecările occidentalilor de azi – născute din decenii de pace şi prosperitate, luate de-a gata – spre vinovăţii şi plictis post-coloniale, ori spre acea denigrare la modă a statului-naţiune.

   Ascensiunea partidului naţionalist Lege şi Justiţie, în urma crizei migraţiei din 2015, nu ar trebui să surprindă pe nimeni dintre cei care cunosc istoria secolului 20. Poporul polonez cunoaşte până în măduva oaselor ororile ce pot urma colapsului graniţelor şi suveranităţii naţionale, ba chiar îi sunt reamintite la fiecare 1 august. El nu se grăbeşte nicidecum să rişte iarăşi un asemenea coşmar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Fotbal / ACS Petrolul 52 vrea mărcile Petrolul

ACS Petrolul 52 va participa la licitația privind atribuirea celor șase mărci Petrolul, decizia fiind luată în cadrul Adunării Generale. Licitația va fi organizată...

Londra nu a angajat homosexuali până în 1991

Diplomaţia britanică a prezentat recent scuze publice, pentru că a interzis recrutarea de persoane homosexuale până în 1991, o abordare „greşită” care a privat...

Se lucrează la o grădiniță nouă!

     Primăria Ploiești a emis ordinul de începere a lucrărilor de construire al noului sediu pentru Grădinița cu program prelungit nr. 38, de...

CJ Prahova și OMV Petrom, parteneriat în domeniul sănătății

    Președintele Consiliului Județean Prahova, Iulian Dumitrescu și OMV Petrom, reprezentată de Adrian Nicolaescu, VP Refining Plan&Optimization, Supply&Logistics East, au semnat un memorandum...

    Ministerul Sănătății a solicitat Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU) activarea Mecanismului de protecție civilă al Uniunii Europene pentru asigurarea tratamentului cu...

Rafinăria Lukoil, oprită până pe 29 noiembrie

Lukoil a anunțat că rafinăria Petrotel, din Ploiești, intră într-o revizie programată, care va dura până pe 29 noiembrie. Administratorii societății au anunțat că...