La o săptămână după scrutinul prezidențial și referendumul constituțional nu contenesc analizele și interpretările, care mai corecte, dar care și pe gustul celor mai înverșunați și veninoși adversari ai actualei președinte Maia Sandu și ai cursului european. Firește, este importantă analiza ambelor voturi, identificarea unor concluzii pertinente și nepărtinitoare, mai ales în contextul viitoarelor parlamentare de peste un an. Dar subsemnatul, ca și întreaga societate, am fost „cotropiți” de o altă „nuvelă” politică – dezbaterile publice dintre cei doi finaliști rămași în cursa prezidențială. Ce a câștigat și ce a pierdut Maia Sandu (pentru că dânsa le-a inițiat și victoria dânsei este crucială pentru destinul de mai departe al Republicii Moldova) în cadrul acestor dezbateri și dacă era sau nu cazul ca ele să aibă loc?
„Debate-uri” sterile în jurul unor dezbateri politice
După dușul rece din noaptea de 20 spre 21 octombrie privind „atacul fără precedent asupra democrației din țara noastră” și „dimensiunea fraudei”, Maia Sandu pare să nu se fi lăsat pentru multă vreme prizonieră șocului de după vot, reluând în aceeași zi frâiele campaniei pentru turul doi. În după amiaza zilei i-a aruncat mănușa contracandidatului său, invitându-l la dezbateri. La rândul lui, Alexandr Stoianoglo a dat curs invitației doar că înaintând condiții: pe o platformă neutră, cu moderatori proprii de ambele părți. A urmat o întreagă epopee de dezbateri sterile în care cei doi prezidențiabili s-au contrat inițial pe subiectul zilei și orei dezbaterilor. Echipa Stoianoglo insista pe ziua de joi, 31 octombrie, dar echipa Sandu respinse această dată, contând pe vineri. Între timp, în dezbateri s-a inclus Compania publică „Teleradio-Moldova”, invitându-i pe cei doi candidați la o dezbatere organizată și difuzată la posturile publice TV Moldova 1 și Radio Moldova. În încercarea de a ajunge la un compromis, echipa Stoianoglo a propus ziua de duminică, 27 octombrie, care, într-un final, a fost agreată și de staff-ul Maiei Sandu.
Duelul cel mai aprig s-a încins pe alegerea moderatorului. Inițial echipa PSRM a înaintat un jurnalist de la Realitatea TV, acceptat de echipa Sandu. Doar că Stoianoglo s-a răzgândit și l-a propus ca moderator pe Gheorghe Gonța, jurnalist controversat de la postul TV N4, cu multiple probleme de deontologie jurnalistică. Și această propunere a fost acceptată, nu fără ezitări și nemulțumiri, de echipa Sandu. De precizat că în ultimii ani Gonța s-a arătat un critic cinic al președintei Sandu și actualei guvernări, iar cu 3 zile înainte de alegeri a plecat cu scandal de la N4, după un mesaj public contra referendumului (1. Votăm NU. 2. Nu luăm buletinul. Staff-ului electoral – nu uita că atunci când le spui câinilor tăi să mă atace, eu tot pot. Fii cuminte și ia o doză, pui”.). Mai mult, în ziua alegerilor prezidențiale a publicat pe Facebook fotografia președinției și mesajul „Noul loc de muncă al lui Alexandr Stoianoglo”. Așa încât, după un val de reacții negative în media de la Chișinău, Consiliul de presă a atacat dur decizia ca jurnalistul Gonța să modereze dezbaterile între Sandu și Stoianoglo. Mai multe televiziuni au declarat că vor boicota evenimentul. Stoianoglo a încercat să înfrunte jurnaliștii onești, învinuindu-i de linșaj public a lui Gonța. Într-un final, sub presiunea ca dezbaterile să nu aibă loc, Maia Sandu a avansat personal propunerea de a le organiza fără moderatori, acceptată de Stoianoglo ca fiindu-i confortabilă. Până la urmă, confruntarea a avut loc duminică, 27 octombrie, la Palatul Republicii, unde fiecare candidat a fost însoțit de câte cinci membri din staff.
„Meciul anului” dintre un politician și un nepolitician
Așa a calificat jurnalistul Mihail Sirkeli, fondatorul „NOKTA.MD” dezbaterea dintre Maia Sandu și conaționalul său Alexandr Stoianoglo. În una dintre edițiile live ale singurului portal independent din UTA Găgăuzia, acesta făcuse mai multe dezvăluiri despre fostul procuror general – ale cui interese a promovat ca deputat în parlament și în funcția de procuror, din care motive și cum încearcă mafia politică să arunce Moldova înapoi în anul 2019. Pe parcursul dezbaterilor în mare măsură dezvăluirile sale s-au reconfirmat.
Nu vom insista pe întreaga stenogramă a dezbaterilor de aproape o oră. Doar pe câteva „povești cu zâne” și falsuri ale lui Stoianoglo – că Moldova și azi consumă gaze ieftine din Rusia prin intermediari, că dânsul va relansa economia, va deschide locuri de muncă, va readuce acasă diaspora etc., etc. La falsuri vom trece reproșul că Moldova și România nu au reușit în 30 de ani să realizeze niciun proiect regional. O insultă sfidătoare la adresa celui mai bun prieten al Republicii Moldova, când se știe câte grădinițe, școli, edificii de cultură au fost finanțate de guvernul român în regiune. Alte falsuri. Banii oferiți de partenerii externi sunt alocați strict pe criterii politice, iar Găgăuzia ar fi una dintre cele mai prejudiciate regiuni. Care criterii politice când PAS nu are niciun reprezentant în conducerile regionale și locale? Or, investițiile în UTA Găgăuzia sunt mult mai însemnate decât în alte regiuni ale Moldovei. Afirmații de discriminare pe principii de limbă și etnie sunt și ele de-a dreptul ridicole. Ar fi ajuns în scrutinul prezidențial tocmai doi găgăuzi dacă era adevărat? Ca să nu mai zicem că buletinele de vot au fost tipărite anul acesta în tocmai cinci limbi – română, rusă, ucraineană, bulgară, găgăuză și rromani.
Războiul și calul troian al oligarhilor
Lovitura frontală aplicată de Maia Sandu chiar în debut – că este un cal troian prin care cei ce au furat statul și cetățenii vor acum să conducă Moldova l-a debusolat și trimis total în defensivă. Unde, preluând invective ale opoziției, și-a provocat mai multe lovituri de bumerang. Că aderarea la UE înseamnă NATO și atragerea Moldovei în război, că tot a război miroase susținerea exagerată a Ucrainei și aderarea Chișinăului la sancțiunile UE împotriva Rusiei, că Maia Sandu a blocat soluționarea conflictului transnistrean prin renunțarea la acordarea unui statut special regiunii ș.a. Altminteri acest subiect i-a adus un reproș dur chiar a doua zi de la Kiev și Moscova. Printre bombardamente a răzbătut „vocea” jurnalistei ucrainene Anna Neplii – cine a păstrat până acum pacea și cine poate aduce război în Moldova. Neplii a avertizat că Kievul privește cu îngrijorare riscul ca o guvernare pro-rusă la Chișinău să permită rotația trupelor și a echipamentului rusesc în regiunea transnistreană. „Ucraina a tolerat prezența trupelor ruse din Transnistria, dar un președinte pro-rus la Chișinău ar putea schimba radical situația, iar Kievul ar putea considera necesar să „rezolve” problema transnistreană prin acțiuni militare dacă va considera că siguranța sa națională este amenințată”. Actuala guvernare proeuropeană a reușit să mențină un echilibru între Vest și Est, însă o schimbare de regim ar putea expune țara unor provocări riscante, mai concluzionează jurnalista.
Câți vom înțelege ce e grâu și ce neghină?
E greu de spus cât a câștigat și cât a pierdut cu aceste dezbateri Maia Sandu. Ele s-ar putea lăsa și cu risc asupra președintei în exercițiu. Falsurile populiste ale lui Stoianoglo și celorlalți foști oponenți pot prinde mai ușor la publicul mai puțin inteligent și nemulțumit de unele aspecte ale nivelului de trai – prețuri înalte, pensii mici etc. Plus că ei, oponenții de ieri, Tarlev, Vlah, Chicu precum și alți irmilici politici ca Filat, Dodon au pornit o adevărată cruciadă împotriva celei care, prin victoria în alegerile din 2020, a redeschis porțile Europei pentru Republica Moldova. Asta după ce, în mandatul fostului șef de stat, actualul „mentor” al lui Stoianoglo, Igor Dodon, niciun lider internațional, nu-și dorea să respire același aer cu președintele de la Chișinău. Maia Sandu a deblocat asistența externă, fără de care ar fi fost greu, dacă nu imposibil, să trecem peste crizele suprapuse cu care ne-am confruntat în ultimii ani. Din 2021 încoace, doar partea de grant din finanțările oferite de UE Republicii Moldova constituie 240 milioane de euro. La care se alătură ajutoarele financiare consistente oferite de principalii parteneri – România, Marea Britanie, Franța, Germania, SUA, Canada, Japonia ș.a. Realizările Maiei Sandu în funcția de președinte le cunoaște și le admiră o lume întreagă. Se prefac a nu la recunoaște cruciații de Moldova. Până pe 3 noiembrie câți dintre alegători vor auzi aceste apeluri și avertismente, câți vor înțelege ce e grâu și ce neghină??
Articol de Nicolae Misail
