vineri , 6 decembrie 2019
Home / Mozaic / „Crai de Dorobanţi” sau băiat de casă? Enigma este dezlegată chiar de celebrul Codin Maticiuc

„Crai de Dorobanţi” sau băiat de casă? Enigma este dezlegată chiar de celebrul Codin Maticiuc

Un interviu savuros cu „consumatorul de suflete” despre cât e folclor şi cât e realitate în poveştile din tabloide
Unde mă putea primi Codin Maticiuc pentru un interviu decât pe un scaun de bar? Dar staţi puţin, căci am prima surpriză pentru dumneavoastră, cititorii: de fapt, scaunul înalt şi barul erau chiar la el, în casa cu piscină din Cartierul Francez al Capitalei, era ziua în amiază mare şi am băut apă rece de la frigider.
Prima dată când era să pic de pe scaun, a fost când bărbatul din faţa mea mi-a spus că… este un romantic, chiar foarte romantic. M-am uitat de două ori la zâmbetul lui ca să ghicesc vreo fărâmă de zeflemea, că doar stăteam de vorbă cu un actor profesionist, producător de filme şi un scriitor „consumator de suflete”. Plus calificativele de „băiat de oraş” şi „crai de Dorobanţi”, câştigate magna cum laude prin tabloide. N-am zărit nici pic de zeflemea în ochii albaştri şi nici teatru. Codin era sincer.
„Eu ieşeam în cluburi, aveam nişte maşini frumoase, eram acompaniat de nişte femei frumoase, doar că ei au exacerbat-o, şi li s-a părut că e interesant personajul să fie într-o zonă negativă. Doar faptul că a fost prezentată doar culoarea neagră, nu înseamnă că albul nu există”, mi-a explicat tânărul Maticiuc, simplu şi exact, ca şi cum ar fi trasat un desen. Desigur, nu aveau cum să lipsească momentele amuzante, atunci când l-am întrebat dacă din palmaresul lui de cuceritor a lipsit cumva vreun „trofeu”.
„Tu te uiţi la mine? Că mă ridic acuma în picioare, sunt mai mic decât scaunul pe care stau, voi ce aţi văzut, aţi văzut succesele… Am avut mai multe refuzuri decât accepturi…”, a râs Maticiuc, sorbind uşor din sticla cu apă foarte rece.

Rolul de tată îi vine cel mai bine
Codin Maticiuc a bifat mai multe filme ca actor decât am avut eu scenete la „Cântarea României”, pe timpuri. N-am apucat să le văd, doar ce am citit despre ele, dar i-am promis că pe următorul nu îl voi rata. Dar dintre toate rolurile, mi s-a părut că cel mai bine l-ar prinde cel de tată. Dacă ar fi să ne luăm după glumele lui, pentru fiica lui Smaranda urmează o adolescenţă de coşmar, pentru că fostul băiat de oraş s-a lăudat că va fi şi un părinte old school. Adică i-a planificat deja majoratul copilei de doar 4 luni: în familie, că aşa este frumos!
Redevenind serios, Codin mi-a mărturisit cum l-a cucerit mama fetiţei. I-a îndeplinit dorinţa, aceea de a-i face un copil. „Mi-am dorit de tânăr şi uite că acum la bătrâneţe, mi s-a întâmplat, o să fiu un tată bătrân, n-o să mai fiu un tată tânăr…”, a fost o altă surpriză pe care mi-a servit-o Maticiuc. Desigur, e tată cu normă întreagă, chiar dacă nu-i schimbă scutecele fetei, dar se poate lăuda cu faptul că el i-a dat prima masă atunci când Smaranda a venit pe lume. Cam greu de imaginat un asemenea tablou în urmă cu un an, nu-i aşa? „Doar faptul că a fost prezentată doar culoarea neagră, nu înseamnă că albul nu exista… Nu cred că există o antiteză, yin şi yangul ăla trăiesc în noi, sunt parte din mine, aşa cum binele şi răul sunt şi parte din tine…”, a fost replica lui Codin.

De ce a plâns Codin Maticiuc?
A plâns pentru că mi-au dat şi mie lacrimile atunci când a vorbit despre copiii de la Spitalul Fundeni. Copiii bolnavi de cancer. Pentru ei, Codin Maticiuc s-a implicat într-o acţiune caritabilă: strânge bani pentru renovarea etajului 7. Această latură extrem de sensibilă este cumva o moştenire de familie, pentru că părinţii lui Maticiuc au construit în urmă cu peste 15 ani un orfelinat în cartierul Giuleşti de care se ocupă şi acum. Codin a rămas impresionat de dramele copiilor de la Fundeni după ce a participat la diverse evenimente acolo. Şi în ciuda faptului că detestă tot ceea ce ţine de organizare şi administrare de fonduri, s-a dedicat acestei acţiuni. Iar discuţia a devenit dintr-odată gravă.
„Am găsit nişte oameni în regulă acolo, mă refer la personalul medical şi la personalul administrativ, şi am găsit o deschidere, o deschidere în sensul în care oamenii au spus că putem să facem un parteneriat, că au nevoie de anumite lucruri, fondurile sunt limitate, nu ştii ce să faci mai întâi… Şi mi s-a părut extraordinar pentru că – întotdeauna am să spun asta! – eu sunt omul care a strâns scutece în perioada Colectiv pentru Spitalul de Arşi, pe blat. Adică efectiv ei spuneau „nu avem nevoie de nimic!” şi pe la spate, dacă aveai o relaţie extraordinară, o pilă, o relaţie, îţi spuneau în şoaptă „da, avem nevoie şi de asta şi de asta….”… „ mi-a mărturisit Codin, care a lăsat garda jos la întrebarea dacă pacienţii copii îl cunosc.
„Câţiva, da… Problema e, când m-ai întrebat dacă mă cunosc, e că mă cunosc ăia care sunt mereu acolo… Ideea e că aş vrea să nu mă cunoască, cum ar veni… Eu îi recunosc, adică efectiv, mă doare când îi recunosc…. Sau când mă recunosc părinţii… E o boală grea, e ceva îngrozitor şi faptul că tu plângi nu mă ajută, pentru că eu încerc să fiu bărbatul de aici, din acest interviu, eu ar trebui să nu plâng şi dacă tu plângi… ştii ce zic?”, şi i-am văzut ochii înotând în lacrimi.
„E greu, sunt copii şi nu doar copii, sunt şi dramele părinţilor, adică, bă, efectiv te gândeşti la părinţi… Durere în suflet mai mare decât a copiilor, că suntem amândoi părinţi şi tu şi eu, e îngrozitoare…” a încheiat Codin care a avut şi un mesaj pentru Ziarul Ploieştii. „Ce le transmit cititorilor voştri? Să fie cât mai mulţi, să fie cât mai buni şi poate să ne ajute ca să-i ajutăm pe cei care nu sunt aşa de norocoşi ca noi!”

Check Also

Universitatea Populară de Vară „Nicolae Iorga” 11-16 august 2019, Vălenii de Munte

Continuând o importantă şi frumoasă tradiţie – reluată la sfârşitul lunii august 1968, în perioada …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *