Dintr-o singură lovitură (nu de buzdugan) făt-frumosul președinte socialist Igor Dodon s-a opintit să sfarme balaurul cu douăsprezece capete ale groaznicului COVID-19. Nu a doborât balaurul, în schimb i-a reușit, în plină epidemie de corona-virus, să-și adjudece o majoritate parlamentară, fie și până la prezidențiale, prin semnarea acordului de creare a unei noi coaliții, PSRM+PDM, și să facă încă un pas spre „reformarea” unei justiții „independente” prin votarea în legislativ a componenței Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), una „integră” ca și Dodon însuși, cu tot aliotmanul său socialist.
Duminică – alegeri,
luni – coaliție,
marți – capturarea CSM
Este cea mai „performantă” realizare a noii guvernări de la Chișinău, odată cu instituirea situației de urgență. Toate acestea, planificate de președintele Dodon cu un cinism nemaipomenit de obraznic. Or, despre o eventuală situație de urgență în legătură cu pericolul de corona-virus Dodon se pronunțase cu ceva zile înainte de alegerile din 15 martie pe circumscripția nr. 38 Hâncești. Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică anunțase primul caz confirmat pe 7 martie, iar pe 13 martie 8 cazuri, instituind cod roșu. Peste o zi autoritățile anunță că o femeie din Bălceana, Hâncești, e diagnosticată cu COVID-19, iar CEC cere autorităților centrale amânarea alegerilor. Dodon, „în calitatea mea de președinte al Republicii Moldova și conducător al Consiliului Suprem de Securitate”, semnează o scrisoare în adresa CEC-ului, indicând că decizia Comisiei Naționale privind „instituirea codului roșu pe întreg teritoriul Moldovei în legătură cu epidemia corona-virusului nu se referă la alegeri”. Pentru că pe 28 februarie președintele mersese personal la Hâncești, chipurile să felicite primarul Alexandru Botnari (cel care și-a depus mandatul de deputat) cu ocazia zilei de naștere, apoi în satul Bujor, unde urmau să fie sfințite două fântâni (se putea oare fără Dodon?) și unde a împărțit convoiului de oameni ce-l așteptau în frig plicuri cu bani, iar primarului și preotului cadouri de preț. Cum putea deci să îngrădească „drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv dreptul de a alege și de a fi ales”?
Ei bine, dacă în dimineața zilei de 15 martie în republică erau 12 persoane confirmate cu COVID-19, în cea de-a doua zi se anunță deja 29 cazuri confirmate, iar în satele Bălceana și Sofia ale raionului focarul număra 6 cazuri confirmate și circa 100 de suspecți la corona-virus, ele fiind anunțate dis de dimineață în carantină. Era și firesc să-l cuprindă și pe Dodon grija pandemiei, dar numai după ce candidatul socialist Ștefan Gațcan (apropo, un fost partener al lui Plahotniuc) ieșise învingător, cum au și fost aranjate lucrurile. Acum putea urma planul trasat din timp: în după amiaza zilei de luni se adresează guvernului cu solicitarea de a institui starea de urgență, preț de o oră, premierul Chicu a și convocat ședința executivului, adoptând decizia de a cere legislativului să instituie starea de urgență. Tot luni cele două partide, PSRM și PDM, anunță despre crearea unei noi alianțe, pe care Dodon a botezat-o PSDM (Platforma Social Democrată pentru Moldova). La orele 13:15 sunt desemnați 5 miniștri democrați (un vicepremier pentru reintegrare și patru miniștri – ai apărării, economiei, educației, afacerilor externe și integrării europene), iar peste numai 45 minute, la 14:00, are loc ceremonia de depunere a jurământului în fața președintelui. Trei foști miniștri socialiști – Aurel Ciocoi, Victor Gaiciuc și Corneliu Popovici – au revenit de unde plecaseră: consilieri ai președintelui.
Habemus coaliție!
Coaliția dintre socialiști și democrați este una mai mult de nevoie, mulți experți considerând că nu exista o necesitate obiectivă de formare a unei coaliții. Agendele celor două partide par a fi diferite – unii se declară pro Rusia, alții pro UE. În textul Acordului agendele se apropie – părțile „vor promova și respecta angajamentele internaționale ale Republicii Moldova în ceea ce privește aplicarea Acordului de Asociere cu UE” și „vor continua cooperarea în contextul acordurilor economice, sociale și culturale, semnate în cadrul CSI”. Acordul schimbă chiar și ordinea parteneriatelor strategice de până la guvernarea socialistă – pe prim-plan apare „consolidarea și aprofundarea parteneriatului strategic și a relațiilor politice, economice privilegiate cu Federația Rusă, SUA, Germania și alte state”, și pe plan secund „dezvoltarea relațiilor și parteneriatului strategic cu România pe plan politic, economic și cultural, realizarea proiectelor moldo-române de dezvoltare a infrastructurii”. Parteneriatul cu România nu mai este unul privilegiat? Și asta după ce Bucureștiul a anunțat că va da curs solicitării adresate pe canale diplomatice privind autorizarea livrării de medicamente pentru asigurarea instituțiilor medico-sanitare din republică cu necesarul medicamentos (să sperăm că Bătrâncea nu va rupe cutiile cu medicamente ca și harta României), iar Rusia îi tot amână pe Dodon și Chicu cu împrumutul de 200 milioane de dolari (scenariu similar retragerii forțelor armate din Transnistria). Iar Ucraina în genere e în coada priorităților cu „intensificarea cooperării și promovarea bunei vecinătăți”. Nimic despre furtul miliardului, lupta cu corupția. Adevăratul scop, latent, în pofida declarațiilor politice, pare să fie cam aceleași pentru cei mai mulți dintre reprezentanții celor două partide: îmbogățirea ilicită și pregătirea pentru următoarele exerciții electorale. Igor Dodon continuă să-și iese din pene ca să-și păstreze funcția de președinte. Pierzând-o, va pierde și relațiile cu Rusia. La rândul lor, cei din gașca sa socialistă înțeleg că jocurile liderului ar putea să-i coste mandatele, dacă nu chiar sucombarea formațiunii după exemplul PCRM. Socialiștii și liderul lor, la câtă putere și ambiții au pretins, încep să nu facă față, guvernul Chicu o duce din prost în mai prost. O eventuală sincronizare a prezidențialelor și parlamentarelor anticipate le-ar putea juca festa. Noroc de dezbinările dintre partidele de dreapta, dar lecția scrutinului din Hâncești le-ar putea trezi și atunci pericolul poate fi unul real. Așa încât socialiștii au preferat să împartă veniturile, ministerele, să mai cedeze din putere ca să-și asigure spatele pentru alegerile prezidențiale. Sincronizarea eforturilor celor două partide îi poate asigura o victorie lui Igor Dodon, mai evitând și alegerile anticipate.
Un pas sinucigaș sau o ecuație cu mai multe necunoscute?
Revenind la putere, PDM vrea să se reabiliteze chiar cu riscul de a se prăbuși. Exercițiul de la Hâncești i-a încurajat pe democrați, obținând același loc 3. Deși textul Acordului de coaliție a fost scris în mare parte de ei, cu o infimă coordonare cu PSRM, în spatele scindării PDM și a formării coaliției stă Dodon. Democrații puteau să rămână în continuare în alianța neformală de până acum, chiar să voteze uneori împotriva unor inițiative ce nu le convin. Dar Dodon, îmbătat de putere, nu suportă așa ceva. A mizat că o alianță oficială s-ar solda cu o mare pierdere a alegătorilor pro-europeni sau pe un pas sinucigaș al PDM?
Pavel Filip recunoaște că Acordul prevede expres că, după alegerile prezidențiale din toamnă, lui îi va reveni una dintre primele funcții în stat, fie de premier, fie de spicher. Unii experți consideră chiar că Filip ar putea să candideze la președinție. Va reveni atunci la poziția sa de fost premier, care a cerut retragerea necondiționată a trupelor militare și armamentelor Federației Ruse de pe teritoriul Transnistriei? Își va reconfirma statutul unui „unionist” mai motivat decât cei din stradă, cum declarase în campania parlamentară? În toată această perioadă de până la acord a efectuat câteva vizite la București și nici una la Moscova. Să însemne oare asta începutul unei ecuații de resetare a PD fără Plahotniuc?
Adrian Candu se pare că a greșit. Deși a trâmbițat aproape un an că PD va reveni la putere mai degrabă decât se crede, iată că asta s-a întâmplat, dar fără dânsul. După ce a fost eliminat din conducerea formațiunii, a considerat că nu mai are ce pierde. Acum se pare că a rămas și cu covata spartă, și disperat că nu va putea înjgheba o nouă formațiune. A mizat pe nemulțumirile din partid, dar ele par să se mai amâne. Dacă, în general, vor mai avea sorți de izbândă.
Nici un pas, nici un raport fără Dodon
Ex-președintele CC, Alexandru Tănase, se întreabă de ce în condițiile acestei isterii Parlamentul a găsit de cuviință și timp să rezolve o problemă ce nu era deloc arzătoare – formarea noii componențe a CSM. Nimic ciudat – lui Dodon i-a trebuit să voteze cineva CSM, de-aceea a și forțat formarea coaliției. Puțin îi pasă cât de îngrijorată se arată Comisia de la Veneţia de modul cum au fost aleși cei patru membri ai CSM. Mai mult, e o dovadă în plus că această criză este foarte bine gestionată și că există o agendă bine ticluită pentru a o folosi în interes politic. Că liderul PSRM a scăpat de dosare penale era cam evident după ce s-a debarasat de fostul șef al Procuraturii Anticorupție, Viorel Morari (care instrumenta dosarul „Finanțarea externă a PSRM”) și de fosta componență a CNA. Acum trebuie să ne așteptăm la derularea unei pretinse reforme a justiției, care nu va conduce la altceva decât la distrugerea și dezintegrarea statului de drept, preluarea deplină a controlului justiției de către Dodon. În incinta președinției trolii săi fabrică nestingheriți fake news-uri cu „sirieni pe care Maia Sandu îi va aduce în poșetă din Europa, dacă îl va învinge pe Dodon în alegerile din toamnă, toți contaminați de corona-virus și transportați direct în sicrie, iar preoții pravoslavnici vor fi obligați să-i înmormânteze conform ritualurilor musulmane”, cu o scrisoare a liderei PAS către Bruxelles, prin care chipurile cere embargo politic asupra importului de murături și ridichi moldovenești de primăvară, tot pentru a obține avantaje electorale în fața lui Dodon. Și asta în timp ce Dodon amenință presa cu sancțiuni din cele drastice pentru răspândirea știrilor false și a panicii în rândurile populației.
Nu-i de mirare, la câte inepții curg acum chiar din gura lui Dodon însuși. La început – să nu intre în panică cetățenii deoarece corona-virusul afectează numai persoanele în vârstă (exact baza electorală a PSRM!). Că „totul este sub control” și nu există niciun motiv pentru închiderea frontierelor, încurajând cetățenii din zonele afectate să vină acasă, afirmând că nicidecum nu va anula zborurile. Iar când au apărut primele cazuri de COVID-19, a blamat cetățenii și i-a acuzat de lipsă de responsabilitate. Retorica președintelui și premierului, soldat fidel al lui Dodon, se schimbă nu de la zi la zi, ci de la oră la oră, unul debitând inepții, celălalt bâlbâieli care se circumscriu în retorica lui șefu’. Guvernul nici până în prezent nu are un plan ce ar include măsuri concret de atenuare a impactului pandemiei, de diminuare a consecințelor asupra economiei și cetățenilor. Iar ultima inepție a liderului socialist este de-a dreptul tembelă. „Poate o să se supere colegii de la Ministerul Sănătății pe mine. Corona-virusul poate să treacă prin organismul omului și nici să nu observăm. Așa cum trece o gripă simplă, parcă ai avut oleacă de probleme cu nasul, ți-a trecut răceala prin tine și tu ai trecut corona-virusul”. Ca să nu mai spunem că nici un raport al ministrului sănătății sau al premierului fără chipul și cuvânt de deschidere (mai totdeauna o nouă inepție) al lui Dodon.
Electorat tembel, contaminat de clasa politică tembelă?
Cele mai stupide lucruri care i se întâmplă de la 2016 încoace Chișinăului sunt căderile nenorocite ale partidelor de dreapta pe drum neted și vreme bună. Pro-occidentalii, fiind potrivit tuturor sondajelor majoritari în societate, sunt învinși constant în cel mai jenant mod posibil în fața filorușilor minoritari. De când electoratul euro-unionist a ajuns la discreția Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase, cauza democratică trece printr-o perioadă neagră. În patru ani de zile se alege praful din vectorul european. Și dacă înainte de toate era vinovat Plahotniuc, acum de vină e Dodon. Da, justificări se pot găsi cu nemiluita. Multașteptata repetiție, scrutinul de la Hâncești, a demonstrat încă o dată incapacitatea forțelor proeuropene de a dialoga și a găsi soluția ce să stăvilească ascensiunea lui Dodon și a găștii sale socialiste. Este unul dintre cele mai urâte rezultate electorale pentru partidele proeuropene de la Chișinău. Putem da vina pe candidatul independent Grigore Cobzac și organizația primară – cele 1.792 voturi ale lui Cobzac, adăugate la 4.554 de voturi ale Olesei Stamati, ar fi asigurat o victorie clară a formațiunii Maiei Sandu, implicit a blocului ACUM. Putem da vina pe slaba prezență la vot (23,33%), pe nostalgia unui electorat îmbătrânit și rătăcit, tembel și nostalgic regimului sovietic. Dar oare nu cumva, anume acest electorat a fost contaminat, decenii la rând, de tembelismul politic al însăși clasei politice de la Chișinău?
