2022- 42 de licee- ZERO PROMOVABILITATE LA BACALAUREAT
2023- 53 de licee- ZERO PROMOVABILITATE LA BACALAUREAT
2024- până la analiza contestațiilor sunt peste 50 de licee cu ZERO PROMOVABILITATE LA BACALAUREAT
Mai exact, 1 din 4 copii nu a luat examenul.
Când vezi o știre ca asta realizezi că, indiferent cât de multă vină ar avea cei mici, marele vinovat pentru situația asta este altcineva.
Am copil care tocmai a dat Bacul. Și știu exact cât am tras de el să învețe. Discuții permanente cu el, cu profesorii, pregătiri peste pregătiri, orare modificate săptămânal pentru a avea randament cât mai bun…Disperarea de a nu avea un eșec, acum îmi dau seama, a fost mai mare a mea decât a lui.
Concluzia!?
Copiii de astăzi sunt altfel. Așa cum și noi am fost față de ai noștri. Ăsta e cursul. Modul de asimilare, capacitatea de concentrare, punctele de interes sunt și vor fi altele de la generație la generație.
Trebuie să ne obișnuim cu asta și să încercăm să ne adaptăm la nou.
Ceea ce spune însă faptul că sunt atâtea licee în țară cu ZERO promovabilitate la Bacalaureat, este că, dacă este cineva care trebuie tras la răspundere pentru rezultatele dezastruoase, aceia nu sunt, în primul rând, copiii, ci noi, părinții, profesorii și sistemul care i-a pus la catedră.
Mie unul îmi este clar un lucru. Nu ne naștem egali. Și nici copiii noștri nu sunt egali. Unul are memoria mai bună, unul e mai bun la desen, altul la logică, unul e bun la sport, altul e mai încet și faptul că sunt atât de diferiți este, în definitiv, minunat.
Problema începe de acasă. De la părinți. Mai exact de la lipsa de implicare în activitățile copiilor. Sau, pe principiul “opusul binelui nu e răul ci prea-binele”, cocoloșirea excesivă e la fel de dăunătoare. Și aici e drept că nu-mi aduc aminte când vreodată au stat ai mei cu mine să mă ducă la chitară, la dansuri, la engleză, la mate sau la nu mai știu ce pregătiri, așa cum stăm noi azi după curul lor, să-i ducem și să-i luăm de la școală din a întâia până în a 12-a.
Cum, cu toată durerea o spun, nu trebuie să uităm că marea majoritate a copiilor lăsați nesupravegheați au părinți preocupați doar să supraviețuiască. Pur și simplu nu pot face mai mult.
Și pentru că nu-i scuză care să acopere lipsa de grijă față de cel căruia i-ai dat viață, aici o să trec marea vină pentru situația în care au ajuns copiii noștri. Vina e a noastră, a părinților.
A doua mare problemă e că vrei să îi aliniezi pe toți copiii sub aceeași grilă, indiferent de abilități. Dar, ca să nu plictisesc, nu o să intru în detalii prea mult discutate, despre cât de îmbătrânite, rigide și lipsite de imaginație sunt programele școlare.
Pur și simplu lipsa de actualitate a sistemului este a doua mare problemă, mare cât ministerul educației și toate inspectoratele școlare la un loc.
Iar pentru că nu poate fi ocolită bomboana de pe coliva învățământului, cea mai mare problemă apare când cei care ar trebui să-i facă pe copii să le fie dragă cartea, sau măcar să nu fugă de ea, sunt total lipsiți de pedagogie, empatie și, cel mai grav, cu durere o spun, sunt foarte slab pregătiți.
Știu că o să-mi sară în cap oameni, cum că cine sunt eu să spun cine e și cine nu e pregătit.
Dar o fac cu tot riscul, bazându-mă pe statistica cu care am început aceste rânduri și care ne arată tuturor că, indiferent cât de ușoare ar fi subiectele la examenul de bacalaureat, copiii noștri mai puțin atenți la școală, în aceste condiții și cu astfel de cadre didactice, nu au nicio șansă să evolueze.
În concluzie, eu zic ca la clădirile pe care vrea sistemul să le numească, mult prea pretențios, “școli”, dar au asemenea rezultate, să le dea, așa cum zicea tataie când ne vedea că ne “chinuie” profesorii, cu untură la colțuri, ca să le mănânce câinii.
În concluzie, nu are rost nici să piardă copiii timpul, nici să plătim salarii degeaba. Pentru că nu mă poate convinge nimeni că vinovații sunt copiii, cei fără discernământ, și nu adulții cărora le este încredințată educarea lor.
Editorial de Marius Marinescu