vineri , 24 ianuarie 2020
Home / Actualitate / Colțuri uitate de lume

Colțuri uitate de lume

V-ați pus vreodată întrebarea cum ar fi să trăiți permanent în niște sate izolate, care au ghinionul să fie amplasate și la marginea unui județ, în niște zone dincolo de care nu se mai ajunge nicăieri? Pesemne n-ați reuși să rezistați mai mult de un week-end, în condițiile totuși dure de trai, cu apa adusă din fântână, cu primul magazin situat la 1 km distanță, cu cărările pline de glod, cu ierni grele…
V-ar dispărea, cred, orice chef de romantism privind viața la țară sau sintagma „veșnicia s-a născut la sat”. Bine, dacă e să gândim pentru viitor, bănuim că micile comunități, accentuat depopulate, cu o populație îmbătrânită, ar fi primele puse pe o listă de desființare.

Și primul loc care ne vine în minte este comuna Jugureni, care are o populație nici cât un sat, de 496 de locuitori (310 gospodării). Așezarea este situată în estul județului Prahova, iar dincolo de ea sunt pădurile sau dealurile greu accesibile ale Buzăului. De fapt, există două drumuri de legătură cu județul vecin, dar unul este aproape impracticabil, iar altul, asfaltat în urmă cu 15-18 ani, nu prea și-a găsit utilitatea deși, ei da, zona este una absolut fermecătoare ca peisaj! Turismul are însă atâtea altele de explorat și exploatat încât n-a găsit răgaz să ajungă și în această parte de lume uitată. Poate că nici nu sunt oferte suficiente, care să placă turistului modern! Localitatea are patru sate-Jugureni, Boboci, Marginea Pădurii și Valea Unghiului- situate relativ departe de centrul așezării. Interesant este că, la Boboci, deunăzi vreme, au existat niște băi termale, dar nu se știe prin ce împrejurare, acestea au ajuns în proprietatea orașului Mizil. La un moment dat, unul dintre primari promitea investiții europene record, vorbind cu emfază despre realizarea aici a unui Karlovy Vary românesc! Bineînțeles că din acest plan fantezist nu s-a ales nimic! Oamenii locului spun că încă de la 1825 aici a funcționat prima stațiune balneră din Țara Românească, pe terenurile unui oarecare boier Crăciunescu, având șapte izvoare de ape sulfuroase. În 1828, locul a devenit cunoscut grație unei vizite a domnitorului Grigore al IV-lea Ghica, iar pe timpul ocupației rusești, armata țarului a utilizat băile pentru îngrijirea răniților din Războiul Crimeei. Stațiunea a înflorit până prin 1866, perioadă în care a fost construit și un hotel. Când au fost băile și infrastructura abandonate și distruse nu se mai știe; cert este că Jugureni a ratat șansa de a fi cunoscută prin repunerea în valoare a acestor băi, indiferent dacă ar fi făcut-o Mizilul sau comuna. Revenind la zilele noastre, locuitorii dispun de drumuri asfaltate în proporție de 50%, 11 km de rețea de apă potabilă, o școală, o grădiniță, un dispensar, un cămin cultural cu bibliotecă, 4 biserici și, atenție, o bază sportivă multifuncțională. Utilizată oare de cine, dacă școala numără 20-30 de copii? Dar haideți să spunem că fie și dacă era un copil e bună orice investiție! Sătenii se mai laudă cu câteva monumente ale naturii- „Fântâna cu doage” (ape sulfuroase), „Fântâna mărului” (apă sărată)- cu rezervația hidrologică situată în Valea Unghiului, rezervația forestieră (pădure seculară de stejar, gorun, alun) de lângă satul Boboci (4 hectare), rezervația naturală peisagistică „Vâna” (0,33 hectare), rezervația paleontologică „Piatra Cerbului” (1,52 hectare) etc. Cum e însă să trăiești
într-un sat izolat? Greu, foarte greu! Pesemne cu o agricultură de subzistență, slab reprezentată și aceasta, cu pensioarele procurate din munca de altădată, cu locurile de muncă oferite de instituțiile bugetare și cam atât. În orice caz, nu există an de la Dumnezeu în care autoritățile să nu rămână în pană de bani! Dacă n-ar fi județul, Primăria n-ar avea cum să plătească salariile angajaților. Una peste alta însă o vizită în Jugureni te poartă în alt timp, de jumătate de secol XX, dar cu bătrâni frumoși, figuri desprinse din cărți, ale căror spirite au rămas oarecum nealterate de modernismele de azi. Să zicem că aici e unul dintre foarte puținele locuri unde țăranul e țăran în înțelesul neaoș al cuvântului. Dar, fiindcă există și un dar, oamenii locului se miră dacă le pui această întrebare legată de nivelul de trai. Lor li se pare absolut firesc să trăiască fix în acest mod, cu puținul pe care-l au și nici măcar nu aspiră la alte condiții. Sau poate că da, dar țin această aspirație îngropată în tainița inimii lor…

Check Also

SUA: Vladimir Plahotniuc indezirabil. Igor Dodon acceptabil?

Decizia SUA de a-l declara pe Vladimir Plahotniuc indezirabil pe teritoriul acestui stat, după ce …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *