„NATO a fost înfiinţat dintr-un motiv: trebuie să păzească Europa occidentală de atacurile Rusiei. După ce a căzut Zidul Berlinului, iar Uniunea Sovietică a început să se destrame, acest motiv a dispărut. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este următoarea: de ce există NATO? Aceste cuvinte au fost rostite, în 2009, de Noam Chomsky, în cursul unui interviu. După invadarea Ucrainei de către Rusia, a reapărut motivul existenţei NATO. Numai că declaraţiile anti-NATO făcute de Trump, care are şanse mari de a deveni următorul preşedinte al Statelor Unite, îi îngrijorează pe aliaţi. Trump a spus că Rusia poate face ce vrea şi că, în cazul unui eventual atac rusesc, America nu îi va apăra pe aliaţi.
Criza existenţială
Alianţa născută în 1949 şi-a depăşit criza existenţială de după destrămarea Uniunii Sovietice, încercând să se redescopere. La început, a jucat un rol în Bosnia şi Kosovo, în procesul de reconstrucţie a fostei Iugoslavii. După 11 septembrie 2001, şi-a stabilit drept nou obiectiv combaterea terorismului. Pornind de la o alianţă de securitate colectivă, a ajuns să se poziţioneze drept jandarmul global. În aceste zile, în plin proces de revenire la setările din fabrică, a devenit o mare problemă pentru Alianţă posibilitatea ca America să o facă nefuncţională.
NATO nu este doar o alianţă de apărare
Reproşul lui Trump poate părea justificat la prima vedere. Contribuţia financiară la NATO a tuturor aliaţilor în afară de SUA este mai puţin de jumătate din contribuţia Statelor Unite. Ţările membre nu îşi ţin promisiunea de a aloca două procente din produsul lor intern brut bugetelor pentru apărarea şi, prin urmare, susţinerii NATO. Cu toate acestea, când aprofundăm problema, vedem următorul lucru: după cel de-al Doilea Război Mondial, America a dezvoltat şi a sprijinit Europa prin Planul Marshall şi NATO, în conformitate cu propriile ei interese. Datorită umbrelei de securitate pe care a oferit-o, America a beneficiat cel mai mult de stabilizarea comerţului în Europa, dar şi în Coreea de Sud şi Japonia. America şi-a asumat în mod conştient apărarea acestor ţări. Unde greşeşte Trump este aici: NATO nu este doar o alianţă de apărare, este un indicator al apartenenţei la civilizaţie occidentală.
SUA izolaţioniste
Bun, dar ce s-a schimbat acum? Răspunsul se regăseşte atât în politica internă americană, cât şi în echilibrele globale în schimbare. Aceste două motive se potenţează reciproc. În primul rând, când privim înapoi în istorie, putem observa că SUA au căzut din când în când pradă unor mişcări izolaţioniste. Nu ar fi corect să explicăm acest lucru doar prin atitudinea partidelor aflate la guvernare, pentru că Biden – şi nu Trump – a fost cel care s-a retras complet din Afganistan. Putem spune că, după Obama, SUA au intrat într-un nou val izolaţionist. Pe de altă parte, este clar că rivalii globali ai SUA devin din ce în ce mai puternici, iar America nu îşi mai poate menţine vechea hegemonie, chiar dacă doreşte. Drept urmare, SUA nici nu mai vor, nici nu mai au puterea să ofere umbrelă de securitate aliaţilor.
Dacă sunteţi atenţi, veţi vedea că SUA, ce au luptat ani de zile pentru Coreea şi Vietnam – care au o importanţă geopolitică relativ mai mică – şi au riscat să înregistreze zeci de mii de victime, nu au mers mai departe de sancţiuni financiare când Rusia a anexat Crimeea, în 2014. Iar, în cursul războiului de ocupaţie purtat de Rusia în Ucraina, au lăsat Kievul să se descurce singur, cu excepţia unor ajutoare constând în echipamente militare şi muniţii.
Coreea de Nord a anunţat că politicile sale de unificare cu Coreea de Sud au fost suspendate, iar Sudul este văzut ca o ţară inamică. Ţările care văd pasivitatea SUA devin din ce în ce mai puternice.
Recent, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunţat că, anul acesta, 18 din cele 31 de ţări membre NATO vor cheltui pentru apărare cel puţin 2% .Ţările europene, care de peste 70 de ani au lăsat în plan secund apărarea naţională, se confruntă acum cu realitatea dură că nu se mai pot bizui pe deplin pe SUA în această chestiune. Fie că plouă, fie că nu, SUA au ţinut umbrela NATO deasupra Europei. Însă mâna Americii a obosit şi s-a plictisit să ţină această umbrelă. Iar ţările europene, mai ales cele aflate la marginea NATO, unde ameninţarea Rusiei este ridicată, se agaţă cu ambele mâini de umbrelă, să nu cadă.