10.7 C
Ploiești
vineri, 3 decembrie, 2021
Acasă Tara de dincolo de tara Cine sunt cei ce fac jocurile pe piața gazelor din Moldova

Cine sunt cei ce fac jocurile pe piața gazelor din Moldova

În numărul trecut al „Ziarului Ploieștii”, Iulian Chifu, analist de politică externă român, a fost prezent cu un articol de analiză a crizei gazelor de la Chișinău și a încercărilor actualei guvernări de a căuta soluții, de a o gestiona („Bombă energetică în curtea Chișinăului: alegerea pro-europeană în cumpănă”, pag. 8). Considerând această analiză una destul de pertinentă și cu suficiente argumente critice, în rândurile ce urmează ne propunem nu atât o polemică, cât mai degrabă o completare a subiectului cu anumite precizări ce scapă analistului, nu că poate nu le-ar cunoaște, ci mai degrabă că nu le-a simțit, cum s-a zice, pe propria piele mai mulți ani, așa cum le-au suportat basarabenii de ani buni, dacă nu chiar decenii.

„Gazprom” vrea să îngenuncheze Chișinăul după ultimele alegeri
Când Iulian Chifu afirmă că azi sursele de gaz ale Republicii Moldova sunt două: „Gazprom” și Federația Rusă, pe de o parte, și România și Uniunea Europeană, pe de altă parte, are dreptate, dar nu chiar sută la sută. Decât doar în privința „Gazprom”-ului și Federației Ruse, căci cea de-a doua sursă este disponibilă deocamdată cu perspective posibil de 50 la sută. Iar pentru a schimba acest raport tocmai viceversa sunt necesare încă multe eforturi considerabile ale mai multor actori implicați în această criză.
Vorba e că până mai ieri, chiar dacă făcuse mai mulți pași spre liberalizarea pieței gazelor naturale, Chișinăul continua să importe gaze de la „Gazprom” în proporție de 100%, distribuția și furnizarea lor fiind efectuată în proporție de 95% de SA „Moldovagaz” și firmele afiliate.
Altminteri, în prezent piața gazelor naturale a Republicii Moldova înregistrează 25 de întreprinderi care dețin licența pentru furnizarea gazelor naturale, dintre care nouă și pentru distribuția lor. Acționarii majoritari ai SA „Moldovagaz” sunt: SAD „Gazprom”, cu 50% din acțiuni, Agenția Proprietății Publice (reprezentând guvernul Republicii Moldova), cu 35,33% din acțiuni, și administrația de la Tiraspol, cu 13,44% din acțiuni, transmise spre gestionare de încredere către SAD „Gazprom”. Mai mult, și distribuitorul „MoldovaGaz” e deținut în proporție de două treimi de „Gazprom”, așa încât Chișinăul e prins bine deocamdată în chingile gazului rusesc.
Cea de-a doua sursă, România și UE (prin conducta VestMoldGaz), adevărat, este disponibilă, dar de asemenea condiționată de gigantul rus „Gazprom”. Or, și furnizarea de gaze prin România către Republica Moldova, fără acordul „Gazprom”, este una problematică și nicidecum la un preț ieftin. Asta pentru că sursa gazului ar trebui să fie fostul coridor transbalcanic, prin punctul de interconectare cu Bulgaria de la Negru Vodă, pe unde curge exclusiv gaz rusesc din TurkStream, comercializat de firmele prin care „Gazprom” efectuează exporturi către România. În aceste condiții, este puțin probabil ca România să poată oferi gaz Republicii Moldova în absența cooperării cu „Gazprom”, care este singura companie ce poate majora livrările prin Negru Vodă, susțin experți de peste Prut.
Cât despre energia electrică, autorul are dreptate că Chișinăul nu dispune de nici o sursă proprie de energie și de o piață energetică serioasă, aici dependența de Rusia fiind încă puternică. Și că actuala guvernare ar trebui să urmeze cât mai curând exemplul Ucrainei – sincronizarea cu frecvențele europene, pe care Kievul și-a anunțat-o pentru 2024. Chișinăul, fiind încă în regimul energetic al fostei URSS, ar fi să se grăbească și el. De altfel, Republica Moldova este unicul stat din lume care cumpără energie de la o entitate de pe teritoriul său, dar aflată sub ocupație armată străină.
Cu propria integritate teritorială sau un sandvici între Est și Vest?
Recunoaștem, nu suntem mai versați în materie de diplomație decât Iulian Chifu. Cu toate acestea, nu împărtășim întru totul afirmațiile privind greșelile de tactică, erorile de poziționare și gafele de protocol. S-ar putea ca vizitele celor doi vicepremieri să fi fost programate separat premeditat. Pentru vicepremierul Andrei Spînu, și în virtutea funcției sale și de ministru al infrastructurii și dezvoltării regionale, scopul principal era negocierile privind gazele naturale, iar pentru celălalt vicepremier pentru integrare, în cadrul întrunirii cu Dmitrii Kozak, gazele au fost pe planul doi, dacă nu chiar pe trei. Lipsa lui Alexei Miller, șeful „Gazprom”-ului din cadrul vizitei la Sankt Petersburg se pare că a fost dictată din Kremlin. Dacă demonstrarea mușchilor în fața Occidentului are ca scop de „a obține autorizarea forțată, la nivel european, a conductei Nord Stream 2”, în raport cu Chișinăul problema energetică este o chestiune politică pură, de semnificație geopolitică. Dimensiunea ei economică este nesemnificativă în raport cu cea politică. Moscova, după ce a eșuat cu embargoul impus exportului de produse agricole și alcoolice moldovenești (în felul acesta a stimulat reorientarea producătorilor către piețele din România și UE), recurge la ultima pârghie de constrângere: produsul energetic. Moscova ar putea reduce prețul la gaze sub cel exorbitant (de cinci ori mai mare decât până acum) doar în schimbul unor concesii politice ce ar putea șubrezi și mai mult independența republicii.
Acum cetățenii Republicii Moldova au două opțiuni: cea dodonistă – a renunța la ideea de integrare europeană (oricât de iluzorie nu ar fi ea). A doua este mai complicată, poate chiar dureroasă, dar cea mai durabilă: să cumpărăm gazul transparent, la un preț de piață acceptabil, diversificând sursele de aprovizionare după modelul Lituaniei, de exemplu. Numai așa putem scăpa de presiuni, obținând independența internă și externă necesară.
Chișinăul mai poate obține un preț de achiziție a gazelor mai bun dacă face cedări politice legate de regiunea transnistreană, ceea ce ar afecta pozițiile actualei guvernări și a Republicii Moldova per ansamblu în fața cancelariilor occidentale. Federalizarea (a se citi chiar transnistrizarea) Republicii Moldova înseamnă, de fapt, renunțarea la autonomia deciziilor de politică externă și de securitate. Adică a da autoproclamatei rmn dreptul de a hotărî decisiv asupra politicii externe, ceea ce ar însemna sfârșitul independenței și integrității teritoriale a statului nostru. Mai mult chiar, s-ar reduce la zero importanța geostrategică a Republicii Moldova, dacă ținem cont că ea este, într-un fel, ultimul baraj înaintea Ucrainei și ultima legătură între Ucraina și Uniunea Europeană. Atunci Republica Moldova n-ar fi decât un sandvici între Est și Vest.
Generația lui Spînu între șobla lui Voronin și presiunea Moscovei
Acum despre utopiile soluției și mandatului lui Andrei Spînu la Sankt Petersburg. S-ar putea ca și acea vizită să fi fost una premeditată. Ca și cea de-a doua vizită la Moscova, de astă dată a ambilor vicepremieri, Kulminschi și Spînu (în formulă tocmai vizată de Iulian Chifu). Unde au discutat de astă dată cu același Dmitri Kozak, cu aceeași Elena Burmistrova, dar și cu ministrul energiei, Nikolay Shulighinov. Și de unde nu au venit cu izbândă, ci cu declarații de demnitate. „Mesajul nostru a fost același: Republica Moldova își dorește un contract pe termen lung între „Moldovagaz” și „Gazprom”, care avantajează ambele părți. Dar oferta propusă la moment de „Gazprom” nu este în avantajul cetățenilor noștri. Prețul cerut, care include condiții financiare și nefinanciare, inclusiv achitarea în termeni restrânși a datoriei istorice, este mai mare decât ofertele de pe piețele internaționale de gaz. Republica Moldova nu poate accepta să plătească un preț la gaz mai mare decât toate celelalte state din regiune”, a anunțat Spînu.
Toate aceste vizite ar putea servi și ca probe ca Chișinău să renunțe la dependența exclusivă de gazele rusești și să-și onoreze în sfârșit toate angajamentele asumate în cadrul Acordului de Asociere cu UE privind Pachetul Energetic III, ceea ce Rusia nu poate agrea nici în ruptul capului. Ani în șir guvernările de la Chișinău au făcut totul ca să amâne și să obstrucționeze cuplarea Republicii Moldova la sistemul energetic european. Acum, după ce foștii guvernanți și actuali deputați, Vladimir Voronin ca șef de stat, Oleg Reidman, consilierul său, Zinaida Grecianîi ca vicepremier și Igor Dodon ca ministru al economiei, au semnat protocolul din 23 aprilie 2007 între Moldova și „Gazprom” și au făcut ca astfel Moldova să fie condiționată energetic, toată șobla (camarilă, argou din l. rusă) lui Voronin dau vina pe actuala guvernare că nu știu a negocia, că Miller nu le-a deschis ușa și „să lase nasul jos”. Nu știu ce ar aprecia Iulian Chifu, dar mie mi-a plăcut răspunsul lui Andrei Spînu: „Indiferent cine v-a deschis (atunci) ușa, ați adus țara unde este. Generația mea răspunde și trebuie să scoată mizeria ce ați făcut-o. Moldova va avea gaze și nu trebuie să speculați”, i-a răspuns Spînu lui Voronin și Reidman.
Din nou, dialog cu Miller, fără a „lăsa nasul jos”
Acum, când România a livrat primele volume de gaz prin conducta Iași-Ungheni-Chișinău, pentru a menține presiunea necesară în sistem, iar câteva companii din UE sunt gata să livreze gaze naturale Republicii Moldova prin Bursa Română de Mărfuri, când Ucraina a împrumutat Moldovei 16 milioane de metri cub de gaz cu condiția să fie returnate la sfârșitul iernii, când „Energocom” a semnat cu compania poloneză PGNiG primul acord de achiziții de gaze din surse alternative (achiziție de probă, din 7 oferte primite), de un milion de metri cubi, se pare că și Moscova ar fi gata să cedeze. Oricum, pe 27 octombrie, șeful „Gazprom”-ului, Alexei Miller, a acceptat să se întâlnească personal cu vicepremierul moldovean Andrei Spînu. Rusia pare să fi formulat termenii unui nou contract pe termen lung, care ar trebui încheiat doar pe baza prețurilor pieței europene la gaze și pare pregătită să acorde o reducere de până la 25%, cu condiția ca partea moldovenească să achite datoria acumulată pentru gazul deja furnizat. „Suntem gata să continuăm discuțiile pe problema datoriei, dar poziția noastră rămâne neschimbată. Avem nevoie de o evaluare, de un audit independent care să confirme această datorie înainte de a semna orice angajamente”, a precizat Spînu. Semnificativ pare a fi și faptul că o delegație reprezentativă a PSRM în frunte cu Dodon a eșuat la întrevederea din 25 octombrie cu Dmitrii Kozak în încercarea de a încuraja să facă concesii privind furnizarea de gaz rusesc.
Un alt subiect care ar urma să fie discutat ține de prețul pentru gazele naturale. „Ne dorim un preț corect, bazat pe o formulă similară cu cele oferite altor state cu care „Gazprom” a semnat contracte pe termen lung în perioada recentă. Am mers cu mai multe opțiuni, una din ele fiind prețul la bursă pentru contractele anuale sau o formulă mixtă care să ia în calcul atât prețul la bursă a gazului, cât și cotația petrolului”, a mai reiterat Andrei Spînu. Și a dat asigurări că Guvernul, Parlamentul și Președinția lucrează de astă dată în echipă pentru ca Republica Moldova să aibă gaze naturale și să depășească această criză cu demnitate.
Unii critici ar spune că sunt declarații pur politice ale unui partid ajuns la guvernare. Mie însă îmi stăruie în memorie răspunsul dat șoblei lui Voronin în numele generației sale. Care este și generația copiilor mei. Este pentru prima oară când aud un politician care își asumă un angajament public în numele generației sale.
Să fie cu Doamne-ajută!

Articol de Nicolae Misail

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Lucrările la CN „I. L. Caragiale”, preț majorat pentru a treia oară

Șantierul este programat să se deschidă la anul Ce înseamnă să nu faci o investiție la timp! Vom vedea exemplul clar al proiectului «Restaurare parțială...

Zece teorii şocante ale conspiraţiei

    Nu de puţine ori evenimente importante care au marcat cursul istoriei au stârnit vii controverse. La fel şi o serie de fapte...

Patru noi locuri de joacă, în Ploiești

Rominserv, companie membră a K.M.G. International (Rompetrol), în parteneriat cu Primăria Ploiești, urmează să amenajeze 4 locuri de joacă în oraș, pe strada Gh....

Turcia nu poate fi jandarmul SUA în Afganistan

Erdogan, care a făcut declaraţii după şedinţa cabinetului său, a dat vestea opiniei publice: ”Ne-am înţeles cu Biden asupra faptului că nu avem nicio...

Scrumiere stradale, în Ploiești

Luna trecută, municipalitatea anunța că, în baza unui parteneriat cu British American Tobacco, va începe programul „Alege asumat un oraș curat”. Ei bine, mai...