Se estimează că, în 2018, în Italia, existau peste 1,8 milioane de familii care trăiau în sărăcie absolută (cu o incidenţă de 7,0%), pentru un total de cinci milioane de persoane (incidenţă egală cu 8,4% din populaţie). Cifra este raportată de Istat, care arată că nivelurile rămân maxime începând cu anul 2005, însă creşterea numărului şi a ponderii familiilor care trăiesc în sărăcie absolută s-a oprit după trei ani. În schimb, numărul familiilor care, în 2018, trăiau într-o stare de sărăcie relativă depăşea cu puţin trei milioane (11,8%), pentru un total de aproape nouă milioane de persoane (15,0% din total). Anul analizat de Istat este 2018 şi nu există schimbări semnificative faţă de anul precedent, în pofida cadrului de diminuare a cheltuielilor familiilor în termeni reali.
Intensitatea sărăciei (sau „cât de săraci sunt săracii”) era în 2018 de 19,4% (20,4% în 2017), de la un minim de 18,9% în centru până la un maxim de 20,8% în sud. Incidenţa familiilor care trăiesc în sărăcie absolută este considerabil mai mare în sud (9,6% în sud şi 10,8% în insule) comparativ cu celelalte regiuni (6,1% în nord-vest şi 5,3% în nord-est şi centru).