Într-un interviu pentru jurnalistul conservator Dan Bongino, Mike Benz, fost oficial în Departamentul de Stat al SUA în timpul administraţiei Trump, vorbeşte despre legăturile dintre diplomaţia şi serviciile americane, despre interesele industriei petrolului din SUA în Ucraina şi rolul lui Hunter Biden în Ucraina. Mike Benz, preşedinte al Fundaţiei pentru Libertatea Online, este acuzat de presa mainstream din SUA că ar fi folosit un pseudonim, pentru a afişa materiale de extremă dreapta şi a interacţiona cu naţionaliştii albi, postând şi clipuri despre teorii ale conspiraţiei (Călin Marchievici, cotidianul.ro).
„Rolul CIA în industria petrolului şi gazelor este unul de lungă durată. Începutul poate fi plasat în 1953, când CIA a înlăturat guvernul Iranului, pentru a împiedica naţionalizarea petrolului. Ne putem întoarce şi în 1960, când George Bush Sr. şi-a început cariera în informaţii, înainte de a deveni şef al CIA, apoi vicepreşedinte şi preşedinte al SUA. El venea din lumea serviciilor secrete. A fost omul de legătură al CIA pentru companiile petroliere din America Latină şi de aceea a creat Zapata Energy Offshore, în Columbia. Fostul vicepreşedinte Dick Cheney se regăseşte şi el în această poveste, împreună cu compania Halliburton, care nu întâmplător deţine drepturile de rafinare pentru petrolul de şist din Ucraina”, spune Mike Benz.
Industria petrolului şi cea financiară joacă un mare joc energetic în Ucraina. Ei ştiu că Rusia deţine resurse naturale în valoare de 75 de trilioane de dolari. Este ţara cea mai bogată în resurse, iar cea mai mare parte din aceste resurse este neexploatată.
Economia rusă a fost distrusă în secolul 20 şi a început să se refacă bazându-se pe doi piloni; exportul de gaz natural, în special în Europa, şi exportul de arme, care este de mulţi ani un ghimpe în coasta SUA.
Administraţia Obama a încercat să invadeze Siria, însă nu a reuşit, pentru că Rusia a oferit Siriei sisteme de apărare aeriană. SUA îşi retrag oamenii din Niger în acest moment, pentru că Rusia a trimis arme în Niger. Prin urmare, dacă Rusia ar falimenta, SUA nu ar mai întâmpina opoziţie în ce priveşte hegemonia militară.
Departamentul apărării are interesul să falimenteze Rusia şi să-i preia modelul de afaceri, în beneficiul companiilor americane şi al celor din statele NATO. Aici intervine povestea gazelor naturale. Rusia a ajuns să furnizeze cea mai mare parte din gazele importate de statele europene. Aproape întreg volumul de gaze tranzita Ucraina, în drum spre Europa, iar apoi au apărut conductele submarine ruso-germane, însă ştim bine ce s-a întâmplat cu aceste gazoducte. Ucraina are zăcăminte de gaze neexploatate – şi cu asta se ocupa compania Burisma care l-a angajat pe Hunter Biden, însă marele cadou financiar pentru Ucraina erau taxele de tranzit, pentru că era în mijlocul sistemului de transport Est-Vest.
Există un sistem de transport care poate dura 100 de ani, iar Ucraina este în centrul lui. Arhitectura poate rămâne neschimbată dacă, în loc să fie alimentat din Est, sistemul ar fi alimentat din Vest, poate din Polonia, de la Marea Baltică, cu gaze naturale lichefiate importate din SUA. Nu trebuie construit un întreg sistem de conducte, o întreprindere foarte costisitoare, ci fluxul gazului trebuie doar inversat şi astfel Vestul obţine o piaţă captivă de o mie de miliarde de dolari.
Planul acesta a început să fie executat în urmă cu două decenii. Putin începuse să se folosească de diplomaţia gazului pentru a reobţine influenţa în ţări din Europa Centrală şi de Est care fuseseră incluse în NATO sau urmau să fie incluse în NATO. Începând din 2006, Departamentul de Stat al SUA a început să pună presiune pe statele europene, pentru a cumpăra gaze mai scumpe din Vest, în locul gazelor ieftine din Est, pentru a reduce din influenţa economică a Rusiei asupra politicienilor. Iniţial, aceste ţări nu au acceptat această politică americană, dar au cedat în cele din urmă presiunilor SUA. Iar apoi, episodul Crimeea 2014 s-a întâmplat tot din cauza gazelor, a energiei. Dacă urmărim intermediarii CIA din această regiune – National Endowment for Democracy, Center for European Poliocy Analysis, Atlantic Council (care are şapte foşti directori CIA în consiliul de conducere) – cu toţii sunt obsedaţi de renunţarea la gazele din Rusia.
Burisma a avut un rol foarte important în aceste evolutii, pentru că era cea mai mare companie privată în domeniul gazelor care pompa, în gazoductele Naftogaz, gaze care nu veneau din Rusia. Unul dintre motivele pentru care SUA au pus la cale lovitura de stat din Ucraina, în 2014, a fost refuzul regimului Ianukovici de a plăti datoria la FMI prin privatizarea Naftogaz, care ar fi ajuns în mâinile echipei financiare a lui George Soros, care a jucat un rol important în aceste evoluţii.
Numai că, dacă Rusia ar fi fost eliminată din ecuaţia gazelor, ar fi apărut problema preţului mare pe care europenii ar fi trebuit să-l plătească pentru gazele ce ar fi venit din Houston, de peste Ocean. În acest context, Departamentul de Stat a jucat un rol important prin forţarea statelor europene să opereze schimbări de regim, astfel încât, în întreaga Europă Centrală şi de Est să fie doar guverne obediente faţă de SUA care să accepte planul pentru Ucraina şi pentru energie.
Trebuie să înţelegem că adevăraţii şefi nu sunt în CIA. CIA este doar un sprijin pentru toate acestea. Ei sunt echipa de şoc a Departamentului de Stat. Avem trei departamente prin care SUA interacţionează cu restul lumii, iar CIA este departamentul «trucurilor murdare», căruia i se permit activităţi supra-constituţionale, «in beneficiul cetăţenilor americani». Celelalte două departamente sunt Pentagonul şi diplomaţia. Operează pe principiul «interesului naţional», ceea ce înseamnă că, dacă SUA cred că este bine pentru americani, dacă îi ajută economic, atunci pot să o facă. Nici nu mai este nevoie de justificări legate de apărare.
CIA a fost creată, pentru că Departamentul de Stat avea nevoie de un mecanism secret care să ajute la îndeplinirea unor obiective fără implicarea directă a diplomaţiei. Ei pot face multe lucruri murdare. Pot arunca în aer un gazoduct, pot răsturna un guvern, pot frauda alegeri, pot altera presa dintr-o ţară străină. Şi nu există repercusiuni diplomatice, pentru că Departamentul de Stat va spune că nu este implicat. «Pur şi simplu s-a întâmplat». Însă, în spate, se află CIA, care poate recurge la sabotaje, la răsturnări şi spionaj corporativ, aşa cum a fost în cazul Burisma.
Burisma era o companie ucraineană dominată de Rusia. Atunci, în anii 2013- 2014, Ucraina era ruptă în două – între partea sa ucraineană şi partea sa rusă. Din cauza acestei rupturi, a şi început războiul civil, după lovitura de stat din 2014.
«Desantul» american a debutat ceva mai devreme. În 2013, Victoria Nuland a ţinut un discurs în care a declarat că Departamentul de Stat a oferit cinci miliarde de dolari pentru organizaţiile societăţii civile din Ucraina care au orchestrat revoluţia. Dacă ar fi să credem în povestea oficială, aceste organizaţii au înconjurat clădirile guvernamentale, preşedintele a fugit din ţară, iar, în locul lui, a venit un nou guvern. Victoria Nuland a făcut aceste afirmaţii la un eveniment sponsorizat de Chevron şi Royal Dutch Shell, companii care făcuseră investiţii de 10 miliarde de dolari în Naftogaz, acolo unde investise şi Burisma.
Cum a ajuns Hunter Biden la Burisma, cu riscul de a expune familia vicepreşedintelui de atunci (Joe Biden)? Ei bine, este o situaţie similară cu cea a lui Jeffrey Epstein. Să ne amintim ce a spus Alexander Acosta la audierile pentru funcţia de şef al Departamentului Muncii în administraţia Trump. Acosta fusese procuror într-unul din cazurile împotriva lui Epstein, în anii 1990, şi era acuzat că a cerut o pedeapsă prea blândă. Acosta a declarat că i s-a cerut să facă asta, pentru că Epstein era omul serviciilor. Cu asta se ocupă CIA.
CIA este direct legată şi de Departamentul justiţiei. William Barr a fost şeful Departamentului Justiţiei în timpul mandatului lui Donald Trump, exact când lui Hunter Biden i se întâmplau toate astea.
Barr şi-a început cariera în CIA. The Washington Post a scris că a fost implicat în afacerea Iran-Contra, blocând încercările Congresului de a afla mai multe despre acest scandal. Era un om care ştergea urmele CIA şi care apoi a ajuns Procuror General al SUA. Legătura CIA cu Parchetul General este importantă, pentru că agenţia trebuie să-şi protejeze oamenii, în acord cu doctrina negării plauzibile. CIA trebuie să aibă mereu la îndemână negarea plauzibilă a implicării oriunde în lume.
Încă ceva despre Hunter Biden. El a fost printre consilierii National Democratic Institute, care este o ramură a National Endowment for Democracy. Iar NED a fost creat la iniţiativa directorului CIA, Bill Colby, în anii 1980, când acesta nu a mai vrut să rişte ca CIA să fie prinsă că oferă finanţări directe în alte state. NED a apărut, pentru a şterge urmele CIA. Cum oare a ajuns Hunter Biden în conducerea celui mai prolific intermediar al CIA.?”