joi , 5 decembrie 2019
Home / Mozaic / Centenar Vasile D. Nicolescu – muzicolog, compozitor, folclorist, bizantinolog şi profesor

Centenar Vasile D. Nicolescu – muzicolog, compozitor, folclorist, bizantinolog şi profesor

Personalitate marcantă a şcolii şi muzicii româneşti, 100 de ani de la naştere (8.IX.1919, comuna Godeanu-Cârlig, jud. Buzău – m.19.XI.1982, Piatra Neamţ

Cu câteva săptămâni în urmă, respectiv la 8 septembrie a.c., s-au împlinit 100 de ani de la naşterea eminentului muzician Vasile D. Nicolescu, care a văzut lumina zilei în cunoscuta localitate buzoiană Glodeanu-Cârlig din fosta Plasă Mihăileşti a judeţului Buzău, unde semnatarul acestor modeste rânduri, în perioada 1 aprilie – 8 septembrie 1950, a îndeplinit funcţia de şef al Secţiei de cultură şi artă la Comitetul Provizoriu al Plăşii Mihăileşti şi în acelaşi timp, membru în Comitetul Provizoriu al judeţului Buzău.
Dovedind din anii copilăriei o evidentă vocaţie pentru studiul artei sonore, după ce a absolvit cursurile Seminarului din Buzău şi-a continuat pregătirea de specialitate, între anii 1945-1950, la Conservatorul de Muzică din Capitala ţării, unde a beneficiat de îndrumarea vestiţilor maeştri ai creaţiei şi pedagogiei muzicale naţionale: Ioan D. Chirescu, Dimitrie Cuclin , Ion Dumitrescu, Leon Klepper, Tudor Ciortea, Vasile Popovici, Zeno Vancea, Tiberiu Alexandru, Emilia Comişel, Florin Eftimescu, Dimitrie Cutavas, Paraschiv Angelescu, Vasile Popovici etc.
Începând din anii studiilor muzicale universitare, se afirmă în viaţa muzicală românească, în primul rând, în calitate de dirijor de cor la diverse formaţii de amatori, iar din 1949 și până în 1967, este cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor din Bucureşti şi profesor de muzică la unele şcoli generale, printre care şi la liceele de muzică nr. 1 şi nr. 2 din Bucureşti.
În perioada 1961-1966, este încadrat în calitate de lector la Catedra de folclor, teorie solfegiu, istoria muzicii româneşti şi cor la Institutul Pedagogic de 3 ani din Bucureşti şi prin cumul este şi profesor de muzică la Grupul Şcolar Poligrafic şi Liceul de Poligrafie şi Cinematografie „Dimitrie Marinescu” din Capitală.
Din 1967, distinsul muzician obţine prin concurs funcţia de cercetător ştiinţific principal la Institutul de Ştiinţe Pedagogice din Bucureşti, apoi de inspector metodist şi lector la Institutul Central de Perfecţionare a Personalului Didactic din Bucureşti până în anul 1982.
În paralel cu această amplă activitate didactică și de cercetare ştiinţifică, muzicologul Vasile D. Nicolescu, a izbutit să publice numeroase articole, studii şi eseuri în revistele de specialitate, printre care: Muzica, Revista de Folclor, Gazeta Literară, Ramuri, Revista de Pedagogie, Tribuna Şcolii, Demos (Berlin) ş.a.
A cules folclor (circa 4000 de melodii) din diverse zone etnofolclorice ale ţării şi a publicat, în renumite colecţii, peste 1500 de cântece vocale şi instrumentale.
La solicitarea forurilor de specialitate, a susţinut numeroase conferinţe, comunicări ştiinţifice, concerte-lecţii, emisiuni radiofonice şi de televiziune.
Pentru întreaga şi prestigioasa sa activitate didactică şi ştiinţifică, a fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (1979), şi Premiul Academiei Române. A realizat împreună cu profesoara Ana Ionescu-Motora, dispozitive de sonorizare pentru redacţia de filme Animafilm. În acest context, se înscriu şi numeroasele programe şcolare pentru studiul muzicii în învăţământul elementar şi mediu de cultură generală, dar şi pentru şcolile de muzică.
În paralel cu această activitate, reputatul muzician s-a afirmat şi în domeniul creaţiei muzicale, realizând un număr important de cântece – cu deosebire pentru copii, ce au văzut lumina tiparului în renumite culegeri pentru clasele I-IV, tipărite de Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti (1973). În acest context, se remarcă şi lucrările tipărite în domeniul muzicologiei, printre care volumul „Contribuţii la cunoaşterea instrumentelor populare” şi „Din viaţa unor vechi cântece muncitoreşti revoluţionare” – studiu publicat în Revista de folclor nr. 1, 2 din 1961, Arta populară românească din sud-estul Transilvaniei, Nunta în Transilvania (1968).
De un real succes s-au bucurat Culegerile de folclor: 200 cântece şi doine – în colaborare cu George Ciobanu, Cântece şi jocuri populare din Moldova (1963) – în colaborare cu Gheorghe Prichici; Cântece şi strigături populare noi (în colaborare cu Eugenia Cernea) (Editura Muzicală, 1966).
Sunt de asemenea comentate pozitiv de presa de specialitate, ediţiile critice: Luptăm pentru pace (1962), În sat la noi, Cântece populare olteneşti, Manuscrisul Ucenescu. Cânturi (1979), Cântece populare din Bucovina (1990).
Sunt evidente şi lucrările cu caracter didactic, printre care: Muzica la clasele mici (1971), Indicaţii metodice pentru predarea muzicii în clasa I, Culegere de cântece pentru clasele I-IV şi grădiniţe (în colaborare, 1973), Culegere de cântece pentru clasele V-VIII (1976), Dicţionarul pedagogic (în colaborare, 1979), Compozitori români şi străini: Diapozitive (în colaborare 1979), Basme cu ilustraţii muzicale. Diapozitive sonorizate (1979) ş.a.
Trecerea sa în lumea cea veşnică – în mod fulgerător, în timp ce se afla în oraşul Piatra Neamţ, în cadrul unor activităţi didactice specifice pentru profesorii de muzică – candidaţi la gradul didactic I, a îndurerat, pentru multă vreme, şcoala şi muzica românească.
Fie ca aceste modeste, dar sincere gânduri, să constituie un binemeritat omagiu – din partea celui care a fost şi el inspectat la catedră, pentru obţinerea gradului didactic I, în luna ianuarie 1979, împreună cu eminentul om de ştiinţă muzicală, acad. Octavian Lazăr Cosma, prof. univ. dr. în acea perioadă, la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti.

Check Also

Universitatea Populară de Vară „Nicolae Iorga” 11-16 august 2019, Vălenii de Munte

Continuând o importantă şi frumoasă tradiţie – reluată la sfârşitul lunii august 1968, în perioada …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *