21.6 C
Ploiești
marți, 11 mai, 2021
Acasă Mozaic Documentar Cazanele Dunării, o destinație ideală de 1 Mai

Cazanele Dunării, o destinație ideală de 1 Mai

Pentru că tot vin sărbătorile pascale, suprapuse cu zilele libere de 1 Mai, iar teama de pandemie este încă ridicată, vă propunem să vă petreceți minivacanța la Cazanele Dunării, o zonă în care în mod sigur nu va exista aglomerație așa cum se întâmplă cu Valea Prahovei, nordul Bucovinei sau litoralul Mării Negre. Pe Defileul Dunării, în dreptul cazanelor, nu doar peisajul este de admirat, ci sunt și câteva obiective care merită vizitate.

Dunărea parcurge pe teritoriul României 1.075 km, făcând graniță cu Sebia (235,5 km), Bulgaria  (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) și Ucraina (53,9 km). Cazanele Dunării fac parte din Parcul Natural Porțile de Fier, dimpreună cu masivele muntoase care străjuiesc malurile fluviului. Cazanele Mari se întind între Plavisevita și bazinetul Dubova și au o lungime de 3,8 km, încadrându-se între masivele Ciucarul Mare (România) și Veliki Strbac (Serbia), iar Cazanele Mici (bazinetul Dubova și Ogradena) au 3,5 km, fiind mărginite de masivele Ciucarul Mic (România) și Mali Strbac (Serbia). În aceste porțiuni, în anumite locuri, Dunărea se îngustează până la 250 m, viteza de scurgere a apei depășește 5m/s, iar adâncimea apei se duce la 75 m. Ca obiective de vizitat vă propunem:


Chipul lui Decebal: Este o sculptură (basorelief) de dată recentă, realizată între anii 1994-2004, de o echipă alcătuită din 12 sculptori-alpiniști, condusă de artistul Florin Cotarcea. Finanțarea-aproximativ 1 milion de dolari- a fost asigurată de omul de afaceri și istoricul amator Iosif Constantin Drăgan. Înaltă de
55 m și lată de 25 m, sculptura în piatră este cea mai mare de acest fel din Europa , fiind poziționată între Eșelnița și Dubova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici, în golful săpat de râul Mraconia la vărsarea în Dunăre, loc ce coincide și cu cea mai mare adâncime a apei, de 120 m. Este un omagiu adus regelui dac ce a apărat fruntariile țării de mulții neaveniți străini, iar locul ales nu este deloc întâmplător: în fața Tabula Traiana, la înălțimea munților și cu ochii în zarea albastră a Dunării… Sub basorelief a fost săpată o inscripție în latină: „DECEBALUS REX – DRAGAN FECIT” („Regele Decebal-făcută de Drăgan”).
Tabula Traiana: Chiar în fața basoreliefului, dar pe malul sârbesc, tronează o placă memorială de acum aproape 2000 de ani, lăsată de împăratul Traian, după cucerirea Daciei. E singura care se mai păstrează din vreo 20, iar pe ea scrie, potrivit traducerii și interpretării lui Otto Benndorf: „Împăratul Cezar fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca Tribun, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn a făcut acest pod.” Placa are 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, fiind descoperită în anul 1960, când întreaga zonă a fost cercetată de arheologi. În perioada construirii barajului Porțile de Fier, aceasta a fost ridicată cu 30 de metri, pentru a nu fi acoperită de apele Dunării.
Mănăstirea Mraconia: Nu departe de „Chipul lui Decebal”, între Dubova și Eșelnița, la Cazanele Mici, se află mănăstirea Mraconia, denumirea în sine însemnând „loc ascuns” sau „apa întunecată”. Lăcașul este atestat documentar din anul 1453, dar o clădire despre care s-au păstrat scrieri a fost zidită în 1523, de dregătorul regiunii de graniță a Caransebeșului și Lugojului, banul Nicola Gârlișteanu, așezământul fiind, la acea vreme, sub jurisdicția Episcopiei de la Vârșeț. Mănăstirea a fost așezată într-un loc denumit „la balon”, fost punct de observație și dirijare a vaselor de pe Dunăre. Construcțiile au suferit distrugeri în timpul războiului ruso-austro-turc, dintre anii 1787 și 1792. Abia după 139 de ani, respectiv, în 1931, a început reconstruirea altui lăcaș. Acesta a fost însă acoperit de ape când s-a edificat hidrocentrala de la Porțile de Fier, motiv pentru care i se mai spune „Mănăstirea de sub ape, Mraconia”. Mitropolia Olteniei a consimțit să rezidească mănăstirea începând cu anul 1993, lucrările fiind terminate în 2000.


Peștera Ponicova (Peștera de la Gura Apei ori Peștera Liliecilor): Amplasată la mică distanță de Dubova, este cea mai mare peșteră din Defileul Dunării, situată în zona Cazanelor Mari, în masivul Ciucarul Mare, fiind accesibilă de pe uscat sau din apă (cu barca). Galeriile sale, dispuse pe două etaje, însumează 1.660 m și comunică între ele. La intrare, pârăul Ponicova creează niște chei scurte și sălbatice și un pod natural lung de circa 25 m și înalt de 6-8 m. Trebuie știut că parțial galeriile au fost inundate după crearea Porților de Fier.
Peștera Veterani (Grota Veterani, sanctuarul lui Zamolxe sau Pânza Curii): Numele vine de la Veterani, aghiotantul lui Ivanovici, comandantul armatei austriace cantonate la Caransebeș, care a și fortificat peștera. Este situată pe teritorul comunei Dubova, pe un perete de stâncă cunoscut sub numele de Pânza Curii, accesul fiind posibil numai de pe Dunăre, după o plimbare cu ambarcațiunea cu motor. Este relativ mică, de 87 m lungime, iar în decursul istoriei a fost utilizată deseori în scop militar.
Morile de apă cu ciutură și butoni de la Sichevița: În așezările de pe Clisura Dunării se afirmă că sunt în jur de 50 de mori de apă, unele dintre ele numărând chiar și două secole. La Gârnic se mai păstrează 9 mori, din care trei sunt active chiar în vatra satului, la Coronini funcționează o moară, dar se pare că faimoase-în fine, la fel de valoroase precum cele de la Rudăria (comuna Eftimie Mugu)- sunt morile de la  Sichevița, având specific „butonii” de lemn, un jgheab ce direcționează apa către ciutură, controlând astfel debitul și presiunea acesteia. De asemenea, în interior, lucru inedit, acestea dispun de vatră de lemn, utilizată mai ales pe timp de noapte, pentru a se încălzi cei veniți la măcinat cereale, iar unele au adăpost chiar și pentru animale. Comuna cu populație curat românească este situată la hotarul dintre Munții Locvei și Almăjului, având 19 sate răsfirate într-un relief pe alocuri extrem de dificil, iar pe o cale de 10 km (cam două ore de colindat) se găsesc cele 10 mori cu apă ridicate pe cursurile unor pârâuri, în sistem de furci de lemn și picior din piatră spre albie.


Mănăstirea Sf. Ana: Povestea spune că, în toamna anului 1916, în Primul Război Mondial, chiar pe Dealul Moșului, din Orșova, sublocotenentul Pamfil Șeicaru a fost acoperit cu pământ, după explozia unui obuz, dimpreună cu camaradul său de arme, Petre Găvănescu. Amândoi au scăpat cu viață, iar renumitul gazetar a făgăduit că, atunci când va face bani, va ridica aici o mănăstire, ca semn de mulțumire către Dumnezeu, dar și în memoria oștenilor care au căzut pe frontul reîntregirii neamului românesc. Lucrul s-a și întâmplat între anii 1936-1939, numele ctitoriei fiind dat în memoria mamei ziaristului. Anterior, în 1935, a fost construită șoseaua de 1,5 km, numită „Drumul Eroilor”, până pe Dealul Moșului, acesta fiind străjuit de 7 troițe și bănci din lemn, în amintirea regimentelor care au luptat la Alion, Cerna și Orșova. În 1945, noul regim a pângărit totul, transformând chiliile într-un soi de motel, iar biserica, în restaurant și discotecă. În 1975, Șeicaru donează locul, printr-un act semnat la  München, Mitropoliei Olteniei. În 1990, așezământul a fost preluat de proprietarul de drept, fiind extins și sfințit pentru prima dată de la zidirea sa.

DCIM/101MEDIA/DJI_0882.JPG

Cetatea Trikule (Tricule ori Trei cule sau Trei Turnuri, tr. kule=turn): a fost construită în scop militar, prin secolele XIV-XV, pentru a opri înaintarea otomană spre teritoriile austriace din vest. Zidirea este atribuită lui Petru Petrovic, ban peste cetățile Lugoj, Mehadia și alte zone de pe Valea Dunării. Din ruinele cetății plasate în apropierea comunei Svinița de astăzi se mai păstrează două turnuri, al treilea prăbușindu-se prin anul 1924, din cauza ghețurilor. Turnurile nu au fost dintotdeauna sub apă, ci doar după ce s-au construit barajele de acumulare.


Peștera Gaură cu Muscă: este poziționată la aproximativ 70 km de zona Cazanelor, cam la 3 km de Coronini. Are o lungime de 254 m și o înălțime de 8 m, fiind plasată într-o stâncă tot așa, la malul Dunării. Se consideră că a servit ca locuință ideală pentru omul primitiv din perioada Hallstatt, iar în epoca medievală a fost fortificată, aici instalându-se garnizoane de soldați. A fost utilizată în scopuri militare din 1460 și până prin 1880. Numele vine de la o specie de muscă prezentă prin părțile locului până acum vreo 50 de ani, a cărei înțepătură putea aduce moartea animalelor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Semnificaţia zilei de 9 mai

În evoluţia milenară a poporului român, evenimentele de la 9 mai 1877 şi 9 mai 1945, precum şi Ziua Europei, se înscriu ca momente...

8 ŞI 9 MAI 1945 – ÎNCHEIEREA CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ÎN EUROPA

Anul acesta, la data de 9 mai se împlinesc 76 de ani de la marea victorie împotriva Germaniei naziste. Către sfârşitul primei decade a...

Nordul Greciei, hub energetic al Europei?

Într-un context internaţional în continuă schimbare, energia este declarată o prioritate şi funcţionează ca un catalizator pentru evoluţii în mai multe niveluri. Având în...

Atâta timp cât Dodon va fi în libertate, Moldova nu va avea liniște și pace

Pe ultima sută de metri, cum se vede, și cu câteva zile înainte de a i se pecetlui „obștescul” sfârșit al legislativului de la...