vineri , 21 februarie 2020
Home / Inedit / Cârtiţa din umbra cancelarului

Cârtiţa din umbra cancelarului

În anul 1974 în plin Război Rece, un scandal imens de spionaj făcea înconjurul lumii şi zguduia lumea politică vest-germană, în urma căruia cancelarul Willy Brandt demisiona. Organele de contrainformaţii din Germania occidentală descoperiseră că unul dintre asistenţii personali ai cancelarului, Gunter Gulliaume, era agent al statului est-german. În acelaşi timp, unele dezvăluiri despre viaţa privată a lui Willy Brandt anume că avusese relaţii de scurtă durată cu prostituate, au apărut în presă. Brandt a intenţionat să se sinucidă, redactând chiar un bilet în acest sens, însă a renunţat.

Gunter Guillaume, născut în 1927, a fost ofiţer de informaţii al Serviciului Secret est-german – STASI. În 1956, el şi soţia sa, Christel, sub adevărata lor identitate, au emigrat în Republica Federală a Germaniei, ca şi „cârtiţe”, cu misiunea de a penetra şi spiona sistemul politic al acestui stat. Guillaume a intrat în Partidul Social Democrat la Frankfurt şi, aşa cum fusese instruit, şi-a început ascensiunea politică.
Când Willy Brandt a devenit cancelar în 1969, Guillaume a fost promovat printre asistenţii săi, pentru a ţine legătura cu sindicatele.
Încă de la început, Serviciul de contrainformaţii de la Bonn l-a suspicionat pe Guillaume că ar putea fi agent comunist, dar nu l-a urmărit până în 1973. În această perioadă, Guillaume a intrat în posesia unui volum mare de documente strict secrete, între care scrisori primite de Willy Brandt din partea preşedintelui Richard Nixon în legătură cu strategia nucleară a NATO, pe care le-a fotografiat cu aparatul său Minox şi le-a transmis centralei est-germane printr-un om de legătură. La procesul din 1975, s-a dovedit că Brandt avea deplină încredere în Guillaume, întrucât îi permitea accesul la documentele cele mai secrete. „Cosmic” – ale NATO.
Guillaume şi-a desfăşurat activitatea de spionaj sub coordonarea celebrului Markus Wolf, şeful Serviciului de Informaţii din Ministerul Securităţii de Stat est-german. Wolf era temut şi admirat de serviciile secrete occidentale, deoarece conducea o reţea de 4000 de agenţi, mulţi dintre ei circa 1500 – activând deplin conspiraţi în societatea vest-germană.
În condiţiile Războiului Rece şi ale Zidului Berlinului, legăturile centralelor de spionaj cu agenţii din cele două părţi ale Cortinei de Fier erau extrem de dificile şi se puteau realiza operativ numai prin comunicaţii radio. Întrucât mesajele de lungă durată ale agenţilor, transmise manual, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, erau interceptate şi goniometrate, ducând la căderea a numeroase reţele sau agenţi de spionaj, s-au luat măsuri pentru mascarea şi scurtarea emisiunilor radio. Tehnologia epocii a permis crearea unor dispozitive care comprimau mesajele cifrate ale agenţilor şi le transmiteau cu viteză foarte mare. Aceste emisiuni purtau denumirea convenţională de „Acţiuni rapide” şi erau urmărite de numeroasele servicii de contrainformaţii radio (filaj radio) constituite în cele două blocuri politico-militare.
În pregătirea legăturilor sale cu centrala est-germană, Guillaume cifra mesajele cu cifrul său de informaţii. El dispunea de un emiţător radio cu cristale cu cuarţ şi de un dispozitiv de „comprimare” a scurtelor mesaje pe care trebuia să le transmită. Apoi se deplasa cu automobilul său în provincie, niciodată în acelaşi loc, ridica antena emiţătorului din portbagaj şi, la semnalul dat de centrală, punea în funcţiune „Acţiunea rapidă”, transmiţând mesajul în câteva zeci de secunde, iar, după confirmarea recepţionării mesajului, ascundea mica staţie radio şi se deplasa rapid, pentru a nu fi goniometrat şi descoperit. Desigur că serviciile de cercetare radio puteau depista şi înregistra emisiunile, eventual şi goniometra, dar nu dispuneau de timpul acestor deplasări la locul de emisie, întrucât agentul dispărea.
Guillaume primea mesajele centralei prin cunoscutul sistem al legăturilor unilaterale radio (LUR). Mesajele centralei STASI erau astfel mai uşor de interpretat, iar est-germanii făcuseră greşeala de a transmite felicitări agenţilor săi cu prilejul zilelor lor de naştere şi ale Anului Nou. Astfel de mesaje îi erau adresate şi lui Guillaume, inclusiv cu prilejul naşterii fiului său. Mesajele au fost înregistrate şi analizate ani de zile. Cu toate că STASI şi-a modificat metoda de codificare în 1959, era deja prea târziu. Comparând mesajele, Serviciul de contrainformaţii vest-german a reuşit în cele din urmă să-l demaşte pe Guillaume.
Chiar dacă îl descoperiseră pe Guillaume, Willy Brandt nu a fost avertizat de organele de contrainformaţii, acesta fiind singurul însoţitor al cancelarului într-o călătorie de vacanţă în Norvegia. Este uimitor însă că, deşi evidenţele activităţii de spionaj ale lui Guillaume erau cunoscute de mulţi, arestarea s-a produs abia pe 29 aprilie 1974. De la bun început, el a declarat că era cetăţean şi ofiţer al RDSG, mărturisindu-şi loialitatea pentru acest stat. Cei doi oameni pe care am fost cel mai fericit să-i slujesc au fost Willy Brandt şi Markus Wolf”, a spus el ulterior. A fost condamnat la 13 ani închisoare pentru spionaj, iar soţia sa, la 8 ani. În 1981, Guillaume a fost schimbat cu mai mulţi spioni occidentali prinşi de Blocul răsăritean.
Cancelarul Willy Brandt (foto, alături de Guillaume) şi-a asumat responsabilitatea pentru „neglijenţă”
Şi a demisionat în luna următoare, succedându-i în funcţie Helmut Schmidt, din aripa de dreapta a aceluiaşi partid.
În tot restul vieţii, Brandt l-a suspectat pe rivalul său dintotdeauna Herbert Wehner, că ar fi complotat în scopul căderii sale, dar probele în această privinţă au fost limitate. Pe lângă această intrigă dezastruoasă din rândurile social-democraţilor, degetul acuzării pentru prăbuşirea lui Brandt a fost arătat, de asemenea, şi către liderul est-german, speculându-se că Erich Honecher s-a folosit intenţionat de Guillaume pentru a pune la cale căderea acestuia. Ostpolitik promovată de Brandt făcuse din el, în Est un erou şi un simbol al speranţei de reunificare a naţiunii germane. De aceea, Honecker considera că popularitatea lui Brandt în RDG reprezenta o ameninţare pentru regimul său. În memoriile sale, Brandt a menţionat negarea complicităţii lui Honecker în căderea sa, adăugând însă că „oricine se putea gândi la aceasta”.
În RDG, Guillaume a fost primit şi sărbătorit ca un erou, decorat cu Ordinul Karl Marx de Honecker, chiar înainte de prăbuşirea Zidului Berlinului, în 1989, şi a continuat activitatea ca instructor de spionaj, publicându-şi autobiografia în 1988. Guillaume şi şeful spionajului est-german, Markus Wolf, au afirmat că nu s-a intenţionat demisionarea lui Willy Brandt şi că această acţiune a fost una dintre cele mai mari greşeli ale STASI. După căderea Berlinului şi absorbirea RDG-ului de către inamicul său, Germania reunificată i-a garantat lui Guillaume imunitate de la acuzări ulterioare. Cu toate acestea, el a depus mărturie pentru apărarea lui Markus Wolf, în procesul de trădare ce i-a fost intentat acestuia în 1993.
Guillaume a murit la vârsta de 68 de ani, în urma unui atac cerebral. Nici Christel, nici fiul său, Pierre, nu au luat parte la funeralii. Printre puţinii care au fost prezenţi au fost cea de-a doua soţie, Elke, şi Markus Wolf, maestrul care i-a coordonat originala misiune de informaţii.
Wolf are două păreri în legătură cu interpretarea acestui caz incredibil de spionaj. Ca operaţiune de informaţii, a fost fără îndoială, unul dintre cele mai mari succese ale sale. Ca acţiune de politică externă utilă pentru interesele de viitor ale ţării sale, ea a eşuat lamentabil, iar RDG şi-a pierdut unul dintre cei mai buni prieteni pe care-i avea de cealaltă parte a Zidului Berlinului.

Check Also

Meteoritul pe post de bolovan

În 2015, David Hole căuta aur cu ajutorul unui detector de metale, în Parcul Regional …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inline