1.2 C
Ploiești
vineri, 7 februarie, 2025
spot_img
AcasăMozaicDocumentarCÂNTECUL COPILĂRIEI

CÂNTECUL COPILĂRIEI

Vine, vine primăvara
Se așterne-n toată țara
Floricele pe câmpii
Hai să le-adunăm copii!

Autoarea acestor versuri, azi puțin cunoscută, era la sfârșitul secolului XIX și prima jumătate a secolului XX o prezență vie în lumea mondenă, recunoscută ca o adevărată educatoare a poporului român. Este vorba de Smaranda Gheorghiu (05.09.1857 – 26.01.1944).
Era cunoscută și sub numele de Maica Smara, poreclă primită de la Veronica Micle. Smaranda Gheorghiu era nepoata lui Grigore Alexandrescu (poet de referință în literatura română).

“ Sunt nepoata celui care a visat pe ruinele Târgoviștei” spunea Smaranda.
Clasele primare le-a făcut “la Scoala de la Curtea Domnească” și, deși a terminat ca elevă eminentă, își amintea că pedagogia de care a avut parte acolo s-a bazat în primul rând pe nuia. Apoi a absolvit liceul la Școala Centrală din București , școală pentru fetele de “familie bună”.
A avut o căsătorie nu prea fericită și se desparte de primul ei soț după zece ani nu înainte însă să-i citească toată biblioteca!
Avea să organizeze serate literare de unde nu lipseau Caragiale, Coșbuc și Vlahuță. O scurtă perioadă a locuit și în Ploiești, perioadă ce a coincis cu o a doua căsătorie (la fel de scurtă) cu un ofițer de geniu (arma geniu).
Toată viața a lucrat în învățământ – a început ca educatoare și a terminat ca inspectoare școlară.
Despre școală avea să spună că este o neîntreruptă “ucenicie, care îți răpește timp, energie, jertfă, oferindu-ți în schimb sentimentul datoriei înplinite”.
Faptul că în şcolile româneşti s-a purtat uniformă i se datorează Smarandei Gheorghiu. Tot ea a insistat ca materiile din programă care treceau drept neimportante (gimnastică, muzică, desen) să fie considerate esențiale pentru elevi.
Tot ea este cea care a introdus ideea de asistență școlară în România și, inspirată de ce a văzut în alte țări, a pledat pentru cursuri în aer liber.
La jumătatea anilor 1880, trecută de 30 de ani, Smara era un nume cunoscut pe scena culturală a capitalei. Însă nu un nume lipsit de controverse! Comicii vremii îi ironizau lipsa de talent și personalitatea dură. În ciuda detractorilor si-a cunoscut tot atunci cei mai buni aliați și prieteni : pe poetul Mihail Eminescu, și el inspector școlar în perioada aceea, și pe iubita acestuia Veronica Micle.
În scrierile ei Smaranda avea o înclinație pentru tragism, umbla în haine negre, de calugăriță, și petrecea mult timp în biserici și pe la mânăstiri. Asta i-a inspirat pe Micle și Eminescu s-o numească Maica Smara, un nume care a însoțit-o tot restul vieții.
Treptat, scrierile, preocupările și cuvântările Maicii Smara au devenit din ce în ce mai asumate politic. Și-a lansat propria revistă, Altițe și Bibiliuri, în care cerea reforma învățământului de la oraș și înființarea de ateliere în școli pentru ca elevii să învețe o meserie. A început să susțină prelegeri feministe. Le încuraja pe femei să învețe meserie, să citească și să călătorească și îi combătea pe cei care susțineau că femeia nu poate fi filozof, militar, deputat, ministru sau senator. Avocata Ella Negruzzi avea s-o recunoască pe Maica Smara drept “cea dintâi feministă de la noi”.
A fost una dintre primele voci publice din România care a pus problema urmăririi paternității, cerând să fie introdusă în Codul Civil.
În veșmintele sale lungi, negre, cu ie și maramă de borangic, Maica Smara a fost una dintre primele românce care au călătorit prin lume ca
să-și expună credințele. La conferințe internaționale a vorbit despre pacifism și a propus ca tinerii să fie educați într-un spirit antirăzboi.
A murit pe 26 Ianuarie 1944. Și-a lăsat prin testament orașului Târgoviște mobila de dormitor, biblioteca, tablourile, masa de lucru, mătăniile, lornionul și costumul popular. Radu Rosetti spunea că ultimul ei gest caritabil a fost să doneze 100.000 de lei societății institutorilor pentru a cumpăra manuale școlare pentru cei săraci. A ridicat în parcul din Târgoviște un bust al lui Tudor Vladimirescu iar concetăţenii i-au ridicat Maicii Smara un bust în acelasi parc.
În Cișmigiu este un bust al Maicii Smara pe soclul căruia stă scris “Educatoare a poporului”.
A fost înmormântată în Cimitirul Bellu.
Așa cum am mai spus a fost des ridiculizată, în special de George Ranetti în revista “Furnica”.
Poezia cu versul “Vine, vine primăvara” se numea “Cântecul școlarului” iar muzica a fost compusă de Nicolae Saxu.

Articol de Bogdan – Lucian Sălăjan

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente