14.9 C
Ploiești
duminică, 13 iunie, 2021
Acasă Calator prin Romania Campanie Ziarul Ploieștii / „Dăm toate locurile din lume pe cele de...

Campanie Ziarul Ploieștii / „Dăm toate locurile din lume pe cele de acasă”

Articol de Maria Bogdan

„Aș da toate locurile din lume pe cel al copilăriei mele” scria filozoful și scriitorul român, devenit apatrid și stabilit în Franța, Emil Cioran. Noi, românii de azi, într-o sete nepotolită de cunoaștere, poate și dintr-un soi de trufie, facem exact invers, dăm peisajele copilăriei, în fine, extrapolând, ale țării, pe cele de oriunde din lume. Puțini dintre noi „cotrobăim” locurile natale, iar astăzi susținem această alegere, prezentându-vă câteva locuri din țară mai puțin prezente în mass-media citită și vorbită, sub un slogan care-l parafrazează pe Cioran: „Dăm toate peisajele din lume pe cele de acasă”

Muzeul tehnic în aer liber de locomotive cu abur din Reșița este unic în spațiul european, conținând 16 piese, din care 14 sunt produse în municipiul reședință al județului Caraș-Severin. A fost deschis în 1972, prin grija unui colectiv condus de ing. Mircea Ioan Popa, pentru a marca centenarul de la fabricarea primei locomotive cu abur în uzinele de la Reșița. În perioada 1872-1964, aici au fost realizate 1.461 de locomotive. Exponatul cel mai valoros este considerat locomotiva Resicza, prima de acest fel construită în sud-estul Europei, în 1872, având la bază modelul Szekul, produs la Viena, după un proiect al inginerului scoțian John Haswell. O altă locomotivă cu abur importantă este „Principesa Elena” (a circulat până prin anii 1970), a doua construită pe teritoriul României Mari, în anul 1925, după cea denumită „Principele Carol”, care a fost dată, din păcate, la casare.

Cetatea Țărănească din Saschiz (Mureș) a fost ridicată de sași, începând cu anul 1347, la aproape 4 km nord de localitate, pe un deal (al Cetății) dispus la o altitudine de 681,5 m. Construcția este un poligon neregulat, cu lungimea și lățimea maximă de 90 m, respectiv, 52 m. Zidul de incintă avea 10 m (astăzi se mai păstrează resturi), iar pe parcurs au fost construite și șase turnuri: Turnul de Pază, Turnul Porții, Turnul Preotului, Turnul Voievodal, Turnul Muniției sau al Pulberăriei și Turnul Școlii. În curtea interioară se mai aflau un heleșteu și o fântână, despre care legenda spune că ar fi legată, printr-un tunel, cu biserica fotificată din centrul comunei. În timpul invaziei otomane, cetatea-foarte greu de cucerit- a servit ca loc de refugiu, unde nobilii își depuneau inclusiv averea. Construcția a fost bine întreținută până în 1940, când la ordinul lui Hitler, sașii au fost strămutați în Germania, iar alții au fost deportați în Rusia, în 1945. Atunci a început distrugerea cetății de către locuitorii ne-sași ai așezării, care au folosit-o ca sursă de materiale de construcție. A fost ruinată și uitată până în 2004, când Primăria Saschiz a curățat coasta dealului de copaci, voluntarii au construit drumul până la cetate, iar acum, iată, edificiul se reabilitează cu bani europeni. Specialiștii cred însă că ar fi nevoie de cam 6 milioane de euro pentru o renovare completă.

Mănăstirea Piatra Scrisă (Caraș-Severin) este poziționată pe drumul european E70 Orșova-Caransebeș, la nord de satul Armeniș. Aceasta s-a zidit pe locul unde s-a găsit o icoană a Sfintei Treimi, despre care oamenii locului spun că ar avea origini nepământene, fiind o pronie cerească. Ca să respectăm o oarecare cronologie, o primă mențiune documentară despre Piatra Scrisă apare pe o hartă militară austriacă din anul 1788, în care locul este marcat chiar așa, „Stânca Sfintei Treimi”. Icoana a fost restaurată în anul 1822, de pictorul Moise Buru Scriitorul, din Caransebeș. Povestea spune că, prin anii 1870 – 1879, când se construia calea ferată Caransebeș – Orșova, la deschiderea unui tunel într-o stâncă de lângă Armeniș, muncitorii au văzut această icoană. La insistențele preotului, primarului și credincioșilor, conducătorul proiectului, ingine-rul Milheisen, a fost nevoit să devieze ieșirea tunelului la câțiva metri înspre apus de icoană. Tot de atunci există alte cinci istorioare cu privire la originea icoanei. Noi le amintim pe două dintre ele. Se spune că, un conducător de oaste creștin, urmărit de otomani, ar fi căzut într-o prăpastie cu cal cu tot. Scăpând teafăr, acesta a poruncit să se picteze o icoană pe stâncă, drept mulțumire că a scăpat cu viață. O altă versiune are în centrul poveștii un negustor de vite, surprins de o furtună chiar în Duminica Tuturor Sfinților; un fulger a despicat stânca sub care se adăpostise, dar el nu a pățit nimic, iar preotul l-ar fi sfătuit să zugrăvească icoana. Cert este că, în 1929, familia Ana și Vasile Dragomir, din Slatina Mică, a ridicat în acest loc o capelă în amintirea unicei lor fiice care s-a prăpădit, iar în 1930, Episcopia Caransebeșului a construit lângă schit o casă cu etaj pentru personalul monahal și o clopotniță. După 1990 s-a refăcut capela, s-a construit un altar de vară pe dealul din apropiere și s-au amenajat un nou corp monahal și o nouă biserică.

Monumentul paleocreștin de la Niculițel (Tulcea) are o poveste fascinantă. Practic, în urma ploilor torențiale din anul 1971, la o intersecție de drumuri, la poalele dealului Piatra Roșie, apa a spălat pământul, scoțând la iveală o cupolă din piatră, sub care localnicii au crezut că se ascunde o comoară. Este și motivul pentru care au spart o porțiune din ea-cu degradarea de conjunctură a monumentului- iar când au descoperit că acolo sunt doar niște oase, au anunțat imediat autoritățile vremii. Specialiștii au găsit în cupolă o criptă pe două etaje: în etajul superior se aflau osemintele a patru persoane, iar dedesubt, rămășițele a încă două persoane. Pe peretele criptei scria, în greaca veche, „Martirii lui Hristos” și „Martirii Zoticos, Atalos, Kamasis, Philippos”, ultima inscripție purtând câte o cruce cu monograma Mântuitorului Iisus Hristos. S-au mai descoperit două vase de ofrandă și, în etajul inferior, o altă inscripție „Aici și acolo sângele martirilor”. Asta ar însemna că, după ce sfinții au fost martirizați, creștinii le-au luat trupurile în taină și le-au depus într-o criptă martiricon din Niculițel, unde se mai aflau și alte moaște. Cu alte cuvinte, primele oseminte aparțin unora dintre cei 36 de sfinți mucenici care au pătimit pentru Hristos pe pământul Dobrogei, la sfârșitul veacului al III-lea și începutul veacului al IV-lea, în cetatea Noviodunum (astăzi, Isacea), respectiv, Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip, de la Niculițel. Cele din cripta de jos nu au putut fi atribuite cuiva, fiind totuși cu o vechime mai mare.

Platoul Meledic (Mânzălești și Lopătari, din Buzău) este situat între Valea Jgheabului, Pârâul Meledic, Izvorul Sărat, Valea Sării și Valea Slănicului, are versanți abrupți, fiind constituit în cea mai mare parte din depozite de sare pe care s-au format doline, iar argilele care acoperă sarea au permis acumularea unor lacuri cu apă dulce. De altfel, întreaga zonă de dealuri a Buzăului este plină de sare, cele mai cunoscute fiind acumulările de la Lopătari, Mânzălești, Bisoca și Sări. Pe platou se află o rezervație mixtă geologică, speologică, zoologică, botanică și, recent, zona a fost propusă ca Sit Natura 2000. Aici sunt 20 de peșteri de sare unice în Europa, cele mai cunoscute fiind cele de la Săreni și Mânzălești.

Turismul balneoclimateric din Harghita: în județ există 7 stațiuni balneoclimaterice atestate, Băile Tușnad fiind de interes național, iar Borsec, Băile Homorod, Harghita-Băi, Izvoru Mureșului, Lacu Roșu și Praid-de interes local. De asemenea, pe timp de iarnă, petrecerea vacanțelor este facilitată de pârtiile de schi de la Șumuleu-Ciuc, Homorod-Băi, Toplița, Harghita-Băi, Harghita Mădăraș, Izvorul Mureșului, Valea Rece, Sânmartin, Ciumani, Toplița. Vara, zona oferă multiple posibilități de drumeții în munții Călimani, Gurghiu, Hășmaș, Ciucului, Harghitei, Giurgeului, Perșani. Pentru activitățile de tip sport-extrem, turiștii au la dispoziție parcuri de aventură și distracții la Harghita Băi, Praid, Ciumani și Băile-Tușnad. Județul este, de asemenea, unul cu cele mai multe centre de echitație din țară (Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, Homorod Băi, Subcetate, Iacobeni etc.).Dacă adăugăm și spectaculoasele Chei ale Bicazului, apoi cursurile Oltului și Mureșului, lacurile unice prin felul în care s-au format,
Sf. Ana și Roșu, avem o imagine a bogăției turistice din județ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Minutele care au făcut diferența! Ce spun medicii care i-au salvat viața lui Eriksen

Era minutul 43 al partidei Finlanda-Danemarca de la Euro. Aproape de tușă, danezul Eriksen, nederanjat de nimeni, face un pas să preia balonul și...

În 2020, CJ Prahova a suferit foarte tare la proiectele de dezvoltare a județului

Articol de Maria Bogdan      An foarte slab din punct de vedere al investițiilor, la Consiliul Județean Prahova! În 2020, la capitolul transporturi, secțiunea...

Mă doare-n băşcălie!

Pamflet de E. Pilaff Turnător dovedit în instanță, pușcăriaș cu acte, om de afaceri, politician și mogul, Dan Voiculescu, zis și Felix, l-a amenințat cu...

Ali Boumendjel, torturat şi asasinat de armata franceză

    Memoria franco-algeriană este de multă vreme sursă de tensiune. Preşedintele Emmanuel Macron face un gest, a anunţat Palatul Elysee. El a recunoscut,...

Ex-primarul condamnat din Șotriile candidează iar la alegerile locale!

Articol de Maria Bogdan     Pe 20 iunie 2021, în mai multe localități din România, printre care și Șotrile, se organizează alegeri parțiale pentru...

Pepe, dezvăluiri despre divorț: ”Raluca a pus punct!”

După 8 ani de căsnicie și doi copii frumoși, Pepe și Raluca au ajuns la începutul acestui an la final. Au divorțat până la...