14.6 C
Ploiești
miercuri, 27 octombrie, 2021
Acasă Mozaic Minte, trup, suflet CampaniA Ziarul Ploieștii: „Dăm toate peisajele din lume pe cele de...

CampaniA Ziarul Ploieștii: „Dăm toate peisajele din lume pe cele de acasă”

Istoria Mănăstirii Aninoasa-Argeș vine din anul 1677, când clucerul Tu­doran Vlădescu a ridicat bise­ri­ca pentru curtea sa boierească. Dar s-a întâmplat ca în acel an să-i moară soția, Alexandra, dar și cumnata Safta, ambele înmormântate în pronaosul bisericii. Și tot în acel an s-a mai abătut o năpastă asupra sa: domnul țării (n.n. probabil Gheorghe Duca) l-a condamnat la moarte pentru o datorie a unui prieten pentru care se pusese chezaș. Boierul s-a rugat lui Dumnezeu să scape cu viață, promițând că se va călugări; iar clemența chiar a venit cu puțin timp înainte de execuție. Tu­doran Vlădescu și-a lăsat copiii în grija rudelor, s-a călugărit sub numele Teodosie și a înființat mănăstirea în jurul bisericii, pe care a înzestrat-o cu toată averea sa. Se afirmă că Ani­noa­sa a devenit una dintre cele mai bo­gate mâ­năstiri româ­nești, cu mii de vite, nenu­mărate me­tocuri, mo­șii în­tinse în șapte ju­dețe și sute de robi țigani. De altfel toată istorioara este povestită în pisania bisericii, așezată deasupra ușii de la intrare: „Cu vrerea Tatălui și Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, ziditu-se-au această sfântă biserică den temelia, cu îndemnarea cinstitului marelui arhiereu părintele nostru Sfântul Nicolae cutotvoret, ca să fie biserica de mir, dentru osteneala robului lui Dumnezeu Tudoran biv vel Clucer i Jupanița ego Alexandra. Iar când au fost la sfârșitul sfintei biserici, despărțindu-l Dumnezeu de soție de s-au pristăvit, primit-au cinul îngeresc de s-au călugărit și-i fu numele Teodosie monah. Și au numit sfânta biserică să fie mănăstire de obște de călugări, în zilele luminatului Domn Io Duca Voievod. M-ta Septevrie, din 20, leat 7186 (1677). Pis popa Stan ot Băjești.” Pridvorul bisericii, zidurile împrejmuitoare, groase de 1,5-2m, chiliile și celelalte anexe de trebuință au fost realizate mai târziu, între anii 1722-1730, prin grija episcopului Daniil, mitropolitului Ungro-Vlahiei. Pictura îi aparține renumitului Pârvu Mutu și se pare că este prima după întoarcerea de la studii, mai inainte de a deveni zugravul familiei Cantacuzino. Paraclisul mănăstirii a fost construit prin anul 1773. După secularizarea averilor, mănăstirea se închide. Biserica este folosită ca lăcaș de mir, iar anexele folosesc drept sediu de jandarmi și apoi de CAP. Ansamblul a fost redeschis în 1993, iar prin truda măicuțelor trimise de la mănăstirea Robaia, așezarea a recăpătat strălucirea de altădată. În plus, aici tocmai a fost finalizat un proiect cu finanțare europeană, în valoare de peste 17 milioane de lei, ceea ce ar putea fi socotit drept a doua perioadă de glorie din istoria lăcașului.

CASTELUL POEȚILOR DE LA CIUCEA

Situată chiar pe DE 60, la 72 km față de Cluj-Napoca și 78 km de Oradea, la limită cu Bihor, pe Valea Crișului Repede, comuna Ciucea, din județul Cluj, aparține zonei etnografice Țara Călatei, dar numele a intrat în atenția unui anumit public grație „castelului poeților”, în fapt, Muzeul Memorial „Octavian Goga” de astăzi. Despre obiectiv, monument istoric, se spune că este unul dintre cele mai interesante din Cluj.
O incursiune în trecutul locului aduce o încărcătură emoțională aparte. Să ne imaginăm, de exemplu, că suntem la sfârșitul secolului al XIX-lea și-l vedem pe avocatul Miklos Boncza, din Huedin, ridicând aici un castel, la insistențele nepoatei de soră, ce-i va deveni ulterior soție! Din acest mariaj atipic se naște Berta, cea care se va mărita cu poetul maghiar Endre Ady. Cuplul va locui doi ani la Ciucea, dar ulterior se stabilește la Budapesta. După ce poetul se stinge din viață la 42 de ani, văduva îi oferă poetului Octavian Goga castelul și terenul spre vânzare. Cu toată opoziția soției, în numele prieteniei ce l-a legat de Endre Ady, Goga se împrumută la bancă și cumpără domeniul cu 280.000 de coroane. La acea vreme, proprietatea era formată din castel și „casele albe” (corpuri de clădire văruite în alb, formate din Casa Ady Endre, cu 2 anexe și Casa Albă). Urmează o perioadă de restaurare a castelului (etajat, extins și restructurat în stil brâncovenesc), apoi a Caselor Albe, va fi ridicată Casa de pe stâncă (de vânătoare) și va fi construit un zid de piatră de împrejmuire. De asemenea, soția poetului, Veturia, aduce, în 1939, o biserică de la Galpâia, iar alături deschide o mănăstire de maici (închisă de comuniști în 1947 și redeschisă în 1994). Când s-au mutat la Ciucea, soții Goga au decis ca mormântul lor să fie pe acest domeniu. Planul nu îl mai pune în aplicare fiindcă, în 1938, poetul dispare la vârsta de 57 de ani. Văduva Veturia are grijă să construiască mausoleul după anul 1956, realizat din marmură și mozaic de Murano; ca să aibă bani, a vândut 15 ha de teren localnicilor. În 1966, Veturia Goga oferă statului român ca donație întregul complex, cu condiția ca locul să devină muzeu, iar în 1967 va avea loc deschiderea oficială a Muzeului Memorial „Octavian Goga”. Muzeul este și astăzi, fiind închinat deopotrivă poetului român Goga, dar și amicului său maghiar, Endre Ady. Astăzi, clădirea „mănăstire”, biserica și Casa de pe stâncă au fost donate Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului”, Castelul de devenit memorialul Goga, Casa Albă găzduiește Muzeul de Artă Etnografică, Casa Mică sau Casa Ady Endre este dedicată poetului maghiar… Mausoleul Iubirii rămâne însă al soților Goga. Iar istoria scurtă a acestuia este înduioșătoare. De fapt, poartă în sine o zbatere, o trăire de două decenii a Veturiei Goga, care se străduiește să lase veacurilor poate o iubire, poate dor, poate o mărturisire. Într-un jurnal, aceasta notează: „În primavara anului 1938 ne plimbam prin grădină când, după o hotarâre definitivă, am desemnat locul unde să ridicăm mormântul.” Cu doi ani înainte a se sfârși, poetul lasă testament locul unde ar dori să-i fie locul de odihnă: „Doresc sa fiu îngropat la Ciucea, dacă nevasta mea va putea să facă o criptă, unde să se așeze și ea spre odihnă de veci.” Iar Veturia s-a ținut de promisiune. Întâi l-a rugat pe Constantin Brâncuși să realizeze lucrarea, dar pentru că marele sculptor nu avea timp suficient, iar Veturia nu a avut răbdare să aștepte, monumentul va fi în cele din urmă proiectat de arhitectul George Matei Cantacuzino, lucrat de zidarul maramureșean Iosif Kuczka, iar decorurile îi aparțin Norei Steriade. Placarea cu mozaic a edificiului este chiar opera Veturiei: „Douăzeci de ani am lucrat la acest mozaic și eram într-o luptă continuă… Luam mâinile de pe lucru și cădeam în disperare și oboseală (…) Nu doresc altceva decât, făcându-mi datoria aici, să trec și eu împacată dincolo, în somnul cel mare.” Mausoleul a fost inaugurat oficial în 1958, când rămâșițele poetului au fost depuse în sarcofag, iar mai târziu, în 1979, după o viață uneori nedreaptă, Veturia a mers să se întâlnească în mausoleul iubirii cu soțul său, după 41 de ani de despărțire…

CRIȘAN, LOCUL CUNOSCUT GRAȚIE LEGENDARULUI PATZAICHIN

Comuna Crișan, formată din satele Caraorman (canalul Caraorman), Crișan (brațul Sulina) și Mila 23 (Dunărea Veche), se întinde pe o arie administrativă de 380,7 km², având o populație totală de 1.228 de locuitori. Localitatea datorează mare parte din popularitate multiplului campion mondial, olimpic și european, legendarul canoist Ivan Patzaichin, care sprijină, prin asociația care-i poartă numele, dezvoltarea durabilă și protejarea zonei, mai cu seamă a satului Mila 23. În 1894, satul Crișan apare pentru prima dată în documente, sub numele de Carmen Sylva, pseudomimul reginei Elisabeta a României, dar probabil că, aidoma Caraormanului și a majorității spațiilor rurale din Deltă, a fost fondat mai timpuriu fie de descendenții cazacilor refugiați în a doua jumătate a sec. al XVIII- lea, fie de lipovenii ce au părăsit Rusia în timpul represiunii regilioase țariste. Mila 23 apare mai târziu, la începutul secolului trecut existând aici 2 sau 3 case de pescari. Dacă inițial cătunele erau locuite în totalitate de ruși lipoveni și ucraineni, astăzi populația românească este majoritară (65,13%). Accesul înspre cele trei sate se face exclusiv pe apă, iar între Crișan și Caraorman și Mila 23 fie pe apă, fie pe un drum pietruit (DC7, 12 km) sau din pământ (DC 8, 7 km). Rețeaua stradală din intravilanul localităților comunei însumează 25,0 km, multe din drumuri fiind în stare foarte rea. Distanța mare dintre sate și transportul dificil (pe timp de iarnă, uneori localitățile rămân complet izolate, din cauza sloiurilor de gheață) a făcut ca, într-un fel sau altul, fiecare să aibă propria infrastructură, respectiv, câte o școală gimnazială, un dispensar, un cămin cultural, o biserică și sistem de alimentare cu apă. Ocupația de bază a locuitorilor se rezumă la pescuit, creșterea animalelor și cultivarea legumelor strict pentru necesarul gospodăriei. Viitorul, evident, este legat de turism, deja existând, mai cu seamă la Mila 23 și Crișan, peste 35 de capacități de cazare turistică.

1

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Mai mare daraua decât ocaua!

Cam așa am putea spune, privind suma atribuită de CJ Prahova organizațiilor non-guvernamentale, pentru activități nonprofit de interes județean: 200.000 lei, cu o valoare...

CampaniA Ziarul Ploieștii: „Dăm toate peisajele din lume pe cele de acasă”

Istoria Mănăstirii Aninoasa-Argeș vine din anul 1677, când clucerul Tu­doran Vlădescu a ridicat bise­ri­ca pentru curtea sa boierească. Dar s-a întâmplat ca în acel...

Spitalul Municipal Câmpina redevine unitate suport Covid

Abia ce-și reluase de la 1 iulie activitatea normală, că Spitalul municipal Câmpina redevine unitate suport Covid. Deja, în contextul creșterii numărului de îmbolnăviri...

Încep lucrările de modernizare a școlilor din Sinaia

Primăria Sinaia anunță că a început prima etapă a proiectului Sinaia 3.0, în valoare totală de 4.599.703,49 euro, prin care se va reface mare...

Tragedia unor regimuri corupte

E aceeaşi poveste a corupţiei prezentă pretutindeni, din nou şi din nou. Puterea care în numele celor mulţi îi serveşte pe cei puţini. Actuala...

Revine „Bazarul copiilor”!

Asociația Mozaic Comunitar Ploiești anunță că se va relua Bazarul Copiilor, organizat de câțiva ani la Sala Sporturilor - Zona Turnului Parașutiștilor. Într-un comunicat...