7.9 C
Ploiești
joi, 18 aprilie, 2024
spot_img
AcasăMozaicMinte, trup, sufletBurse, mame şi destine

Burse, mame şi destine

Burse de merit, sociale, de excelență și …de sprijin pentru mame minore.
Mi-aș fi dorit să scriu astăzi despre performanțe școlare, dar din păcate acum câteva zile mi-au atras atenția câteva știri care m-au intrigat.
În primul semestru din anul 2023, în România s-au născut cei mai puțini copii din ultimii 145 de ani, deci din punct de vedere demografic suntem în picaj liber și trist.
Apoi statistica arată că unul din zece nou-născuţi din România provine din mame adolescente, ceea ce creşte exponenţial riscul de prematuritate şi de mortalitate infantilă.
Din ianuarie până in iulie 2023, la Maternitatea din Ploiești s-au născut și copii cu mame a căror vârstă variază între 13 si 16 ani.
20 de adolescente din Prahova primesc în acest an şcolar, care pentru ele nu mai înseamnă doar rucsacul cu manuale în spate, burse în valoare de 700 de ron pentru mame minore și 16 dintre ele sunt din mediul urban, nu din mediul rural cum poate v-ați fi așteptat.
Pandemia a avut și ea un rol important și nu tocmai pozitiv în dinamica dezvoltării psiho-emoționale a adolescenţilor din cauza izolării si a expunerii exagerate la mediul online și la social media.
Ei au pășit direct pe un teren minat cu informații trunchiate și nevalidate de un adult empatic și deschis la dialog despre subiecte așa zise tabu.
Am înțeles că vârsta majoratului emoțional şi sexual nu mai este la 18 ani, dar lucrurile au luat-o totuși un pic razna.
Îmi imaginez o lume utopică, în care relația părinte – adolescent să nu mai semene cu luptele dintre daci și romani.
Dansul zbuciumat cu „prăpastia dintre generații”, subiectele tabu, hormoni, „barza expirată” și realitatea la care trebuie să ne adaptăm din mers, pare să dea bătăi de cap în continuare și obosește, ambele tabere.
Cele mai incomode discuții sunt cele despre SEX.
Pastila cu „pe vremea mea” nu mai are niciun efect și cumva e de înțeles lucrul ăsta.
Copiii noștri nu sunt o copie a noastră teleportată în timp, sunt ființe unice expuse la un munte de informații la care noi nu am avut același acces.
Din păcate ei navighează pe rețelele de socializare printre imagini și mesaje cu tentă sexuală, mai ceva ca marinarii pe ape tulburi.
Discuțiile despre sex nu înseamnă că luăm Kamasutra și ne uităm la poze împreună!
Nici nu facem analiză pe text!
Însă este necesar să-i pregătim pentru tot ce urmează, să le vorbim despre lucrurile pe care le pot controla sau nu, despre schimbările fizice și emoționale, despre bolile cu transmitere sexuală, contracepție, sarcini nedorite, sentimente, prima iubire, prima dezamăgire sau despărțire.
Niciun prieten, coleg de școală, revistă sau film porno, nu va putea înlocui apropierea, blândețea și expertiza unui părinte asumat și preocupat de fericirea propriului copil și nu de perfecțiunea lui.
Cum abordăm discuțiile despre sexualitate? Când?
Cu siguranță mult mai devreme decât o făceau părinții noștri, vorbindu-le în primul rând despre corpurile lor. Chiar de la grădiniță le spunem că zonele intime trebuie protejate, că nu oricine poate să-i vadă dezbrăcați și unele atingeri sunt nepotrivite.
Cărțile și enciclopediile despre corpul omenesc sunt instrumente foarte bune și potrivite pentru explicațiile eficiente, mai ales dacă există acea reținere de a vorbi deschis cu copiii.
Acea reținere este de fapt rușinea transmisă din generație în generație, și chiar îmi aduc aminte de prima discuție pe care am avut-o cu ai mei, undeva în jurul vârstei de 12 ani, când i-am intrebat ce e un „penis” și foarte palizi la față mi-au spus că e un cuțit cu care nu trebuie să mă joc. Și nu m-am „jucat” până la 21 de ani, dar nu pentru că nu aflasem între timp din alte surse ce înseamnă, ci pentru că următoarea discuție a fost despre rușine și ce o să zică lumea dacă rămân însărcinată.
Corect, nu era ceva de preferat, dar o discuţie deschisă, cu empatie, cu emoție, m-ar fi speriat mai puțin.
Țin minte o vorbă a mamei :”Bunicul tău mi-a zis că dacă vin cu burta la gură la poarta lui, pot să-mi leg de gât cel mai greu pietroi și să mă arunc în cea mai adâncă apă”.
Superb, nu?
Cum ar fi să-și ia viața toate fetele în situația asta? Doamne ferește!
Probabil a fost cel mai bun anticoncepțional, cam cum sunt copiii noștri acum, care dau pe afară de curiozitate. Te trezești cu ei în cameră când ți-e lumea mai dragă și te întreabă de ce ai umerii goi, iar tu cu ochii cât cepele și inima cât un purice că ai scăpat și de data asta, îi spui că faceai schimb de tricouri cu tac-su. Asta dacă starea de șoc nu-ți scoate altă perlă din gură.
Prima discuție despre sexualitate am avut-o cu copilul meu în jurul vârstei de 6 -7 ani, pentru că văzuse deja într-o enciclopedie cum arată corpul omenesc și diferențele între băieți și fete, și mai observase că „tati nu poartă sutien”, plus că pe stradă tot auzea cuvantul cu P și i-am explicat cu răbdare și un pic de umor, care este diferența între „puță”, „penis” și „P..” și mai ales faptul că deși sunt sinonime, NU este indicat să folosească în exprimare cuvântul cu „P…”
Fiți curioși alături de ei, întrebați-i ce simt sau ce părere au în legătură cu acest subiect, pentru a ști ce clarificări au nevoie, pentru a-i avertiza în legătură cu falsa imagine a ceea ce înseamnă viață sexuală în lumea virtuală sau social media.
Prin legea firii, fructul interzis, prohibiția, va atrage o curiozitate mult mai mare, dacă nu există dialog și comunicare reală de ambele părți.
Părintele își imaginează că adolescentul știe deja. Copilul oricum crede că părintele nu știe nimic. Și amândoi întrețin o stare de confuzie, ignorându-se reciproc, până la prima situație neplăcută, poate chiar dureroasă.
Cele mai importante lucruri pe care un adolescent trebuie să le știe despre sex: că este nevoie de acord de ambele părți, că dacă nu se simte pregătit/a nimic în lume nu ar trebui să-l facă să cedeze tentației sau presiunilor, că sexul protejat salvează vieți și dacă cineva refuză să folosească protecție poate că nu este persoana potrivită pentru el/ea, că sexul este despre intimitate și nu este un subiect de cancan, pe grupuri de whatsupp sau alte medii online. Fiecare trăiește momentul ăsta într-un mod diferit și comparațiile nu-și au rostul.
Sexul nu este murdar sau rușinos, dar este un drum ireversibil, pe care este de preferat să se pășească conștient, cu maturitate fizică și emoțională, fără constrângeri din partea nimănui, cu maximă grijă asupra corpului, dar mai ales asupra sufletului de adolescent.

Vă îmbrățișez cu sufletul!
Psih. Cristina-Irina Budurin

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente