Ne naștem buni și societatea ne schimbă în rău!? Sau ne naștem răi, ca simple animale evoluate, pline de instincte, iar lumea în care trăim ne ajută să fim mai buni!?
Sunt întrebări care macină omenirea de foarte de mult.
Și s-au găsit istorici, antropologi, psihologi, sociologi, psihiatri și chiar filozofi care au format tabere pro și contra celor două idei.
Unii susțin că simplitatea și cultura egalitară a unor triburi preistorice își au la bază principii cu adevărat sănătoase despre egalitate de șanse, morală și ajutorul aproapelui.
Alții merg pe ideea barbariei lumii antice și ridică în slăvi drepturile omului și apărarea lor în ziua de astăzi.
Sunt opinii cărora n-ai cum să nu le înțelegi raționamentul și nici să le negi evidența istorică.
Să fii, de exemplu, de-acord cu imaginea lumii bune a triburilor nord americane numite „wendat“, în care nu exista șef de trib, nu existau ordine date, nu existau obligații față de nimeni, unde familia celui care greșea față de cineva din grup era răspunzătoare și plătea celui vătămat tot ceea ce cerea acesta, ca dovadă de implicare a tuturor membrilor față de buna conviețuire.
Sau să nu fii de-acord cu sclavia care datează de milenii, cu exploatarea omului de către om, în modul cel mai barbar cu putință, dar și cu actuala formă de sclavie a societății „moderne“, cu care ne lăudăm, în care egalitatea de șanse a fost pervertită, iar dependența și controlul abuziv al oamenilor sunt apanajul unei lumi din ce în ce mai autocratice și lipsite de scrupule comerciale, care duc până la tranzacționarea sufletelor.
Este, deci, foarte greu să dai un răspuns clar la întrebarea dacă ne naștem buni sau răi.
Cred…
Că ne naștem neajutorați și că suntem singurele „animale“ care, dacă n-am fi îngrijite de cineva din primele clipe de viață, am muri.
Cred, cu tărie, că educația este a doua mare condiție ca drumul omului să fie spre bine. Dar și aici, cred că am văzut cu toții copii tâmpiți, ieşiţi din familii excepționale. Dar și copii excepționali, care au plecat din familii lipsite de orice resurse și cu educație precară, dar care au răzbit ca oameni buni și de nădejde.
Dar, cea mai mare credință a mea este că, în viața asta, cu toții avem o șansă, ca să ne transformăm în cea mai bună versiune a noastră.
Trebuie doar să fim cu inima deschisă, să-i vedem semnele și să facem ceva în direcția bună.
Iar acest moment nu vine, aproape niciodată, când îți este bine. Ci când îți este greu.
Atunci fii atent!
Atunci nu ezita să îl urmezi!
Chit că îți este foarte greu!
Iar dacă nu crezi că poți, ia exemplul unei plante pe care sigur o cunoști.
Ghiocelul.
Firava floare răsare în cel mai greu moment al anului. Când ar putea să degere, să înghețe și să moară. Dar nu. Ea se luptă pentru viață, cu tot frigul, ca să iasă la soare.
De unde are puterea asta?
Din interior.
Pentru că binele îi vine din bulb, din pământ, de sub gheață, viscol, zăpadă și ger.
Așa cum și tu ai binele în tine și ești dator, pe cât îți e cu putință, să-l scoți la suprafață,
să-l dai lumii,
să-ți bucuri semenii și pe cei de Sus, cu lumina ta.
Fii bun!
Trebuie doar să vrei.
Pentru că ai binele plantat de la naștere în bulbul tău, în suflet!
Editorial de Marius Marinescu