joi , 20 februarie 2020
Home / Actualitate / “Băiatul lui tata” s-a făcut mare! Răzvan Lucescu, fostul antrenor al Petrolului, a câştigat Liga Campionilor Asiei
Mircea Lucescu si Razvan Lucescu la conferinta de presa. 24.11.2005.

“Băiatul lui tata” s-a făcut mare! Răzvan Lucescu, fostul antrenor al Petrolului, a câştigat Liga Campionilor Asiei

Cred că mulţi dintre noi, mai ales acei simpatizanţi ai Petrolului, ne întrebăm zilele acestea ce-ar fi fost dacă? Ce ar fi fost dacă Răzvan Lucescu ar fi rămas mai multă vreme pe banca Petrolului? Ce ar fi fost dacă ar fi fost susţinut fanatic de fanii „lupilor”, de galeria ultras, aşa cum a fost, pe timpuri, de rapidişti?
Întrebări au fost multe, dar se ştie bine, povestea lui Răzvan Lucescu la Petrolul a fost scurtă. Însă chiar şi aşa scurtă, au fost oameni care au rămas cu ceva de la fiul lui Mircea Lucescu. De exemplu, artistul care a compus imnul Petrolului, George Nicolescu, spune mereu despre „junior” că este una dintre cele mai educate persoane pe care a întâlnit-o vreodată.
Ei bine, iată că dacă pentru patronii de atunci ai „lupilor galbeni”, Răzvan Lucescu nu a fost bun, dându-l afară după doar 6 luni, anul acesta, „băiatul lui tata” le-a cam dat tuturor cu rezultatele în cap. În sensul în care demontrează cumva o axiomă pe care, de cele mai multe ori, o ignorăm. Când are cu ce, omul face performanţă. Aşa s-a ajuns ca acum toate ziarele de sport să abunde cu poze ale lui Răzvan Lucescu.
În 2019, fiul mult mai titratului Mircea Lucescu a adus în vară titlul de campioană a Greciei pentru PAOK. La sfârşit de an, Răzvan şi-a adăugat în palmares o nestemată veritabilă: trofeul Ligii Campionilor Asiei cu Al Hilal!
Farmecul vieţii şi degetul mijlociu
Dar de trofee şi performanţe se ocupă statistica. Şi poate, până la ora la care citiţi acest material, Răzvan ar putea să mai îmbogăţească tezaurul familiei Lucescu şi cu titlul de campion mondial al cluburilor. Ceea ce aş vrea să povestim este despre latura mai sensibilă a acestei povești de succes. Pentru că paradoxal, dar un răsfăţat al sorţii precum unicul fiul al lui Mircea Lucescu a fost obligat să treacă prin mai multe furci caudine decât oricine altcineva.
Într-o epocă în care fotbalul era populat de personaje controversate, dar şi pitoreşti, să recunoaştem, s-a întâmplat şi ”botezul” lui Lucescu junior. Istoria a consemnat pentru Răzvan unicul moment care va exista vreodată în anale – sfertul UEFA sută la sută românesc din 2006 – şi tot istoria va păstra și cele mai nebunești povești scrise vreodată în fotbal.
În grupele Cupei Uefa, Rapidul lui Răzvan Lucescu a fost nevoit să înfrunte Șahtiorul lui Mircea Lucescu. Tată și fiu, strategi și dușmani, sub lupa tuturor cârcotașilor, o dispută care s-a tranșat rece, cu un sec 1-0 pentru junior, și cu un sărut pe creștet al părintelui, în timp ce fiul lăcrima la conferința de presă.
Vă mai amintiți răutățile chibiților care vorbeau despre o afacere tratată ca-n familie. Realitatea era însă alta: Mircea și Răzvan Lucescu nu și-au vorbit mai bine de o lună până la acel meci, şi de atunci, mi-a recunoscut chiar „juniorul”, nu au deschis subiectul! Niciodată!
A plecat pe jos și s-a urcat în autobuz
Nu, ceea ce vă povestesc aici nu sunt invenții ale jurnaliștilor. E o întâmplare cât se poate de reală. Mi-a povestit-o cu lux de amănunte Răzvan Lucescu în timpul unui interviu: după ce a eliminat-o pe Feyenoord Rotterdam, Răzvan Lucescu i-a arătat lui George Copos degetul mijlociu și a plecat acasă, din Giulești… cu RATB-ul! Mai ţinea minte frânturi din cum s-a descătușat de emoții după calificare, cum a trecut fără să perceapă ce ii spun cei din jur, de la vestiare, și a plecat pe linia de tramvai. Singur. Pe jos. Nu avea telefon, nu avea chei, nu avea bani, nimic.
”Am urcat pe Podul Grant și am văzut că vine un autobuz… Habar nu aveam ce se întâmplă cu mine, era o nebunie. Am făcut autostopul și nu știu de ce a oprit. Dar a oprit și îmi amintesc privirea șoferului perplexă, sigur nu i-a venit să creadă! Cine ar fi crezut, să fim serioși….”, spunea antrenorul cu care Rapid a cunoscut gloria europeană în epoca modernă.
O încercare de explicație a nebuniei se află în contextul acelei perioade, când capriciosul George Copos, proverbial pentru avariția lui, l-a dat afară, pentru o noapte, chiar la începutul sezonului. Răzvan nu a uitat și nu l-a iertat niciodată pe Copos.
În numele tatălui
Când un copil care se naște într-o familie celebră are de toate. De la educație aleasă, școli scumpe, vacanțe, case și mașini luxoase. Nu are lipsuri. Răzvan este exemplul concludent că, totuşi, fiecare medalie îşi are propriul revers.
Încă din adolescență, aproape toate realizările personale erau puse direct pe seama influentului său tată. Răzvan Lucescu și-a amintit de multe ori câte răutăți i-au trecut pe la urechi.
”Spuneau că fata aia iese cu mine doar pentru că am nu știu ce posibilități, că mă îmbrac de firmă și că o scot în oraș în localuri bune. Sau că am prieteni pentru că stau lângă mine doar din interes… Habar nu ai cât de mult te poate afecta chestia asta… Da, sunt mândru că sunt fiul lui Mircea Lucescu, dar aşa cum m-ai întrebat, îţi răspund că da, să știi că e și foarte greu să fii fiul lui!”, mărturisea juniorul în acel interviu.
Iar calea cea mai grea a fost să urmeze cariera lui Mircea. A ales să meargă pe sârmă, în condițiile în care orice victorie a lui urma să fie pusă mai mult în seama tatălui. Orice eşec avea să cântărească dublu faţă de alţi antrenori. Cum s-a întâmplat și cu echipa națională.
”Nu mi-a zis nimeni în față, dar am auzit că pe la colțuri spuneau toți: a, l-a adus pe Răzvan că nu-l puteau convinge pe Mircea. Că de fapt seniorul o să facă jocurile!… Am știut mereu, dar am încercat să mă controlez.”, a încheiat Lucescu junior.

Check Also

Oare UE ar putea să se apere singură?

Frankfurter Allgemeine Zeitung a propus recent un scenariu care ne pune pe gânduri. Plecând de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inline