luni , 6 aprilie 2020
Home / Actualitate / Aviatorul care a distrus sute de tancuri sovietice

Aviatorul care a distrus sute de tancuri sovietice

Hans-Ulrich Rudel a fost, fără îndoială, cel mai mare pilot de vânătoare german din toate timpurile. A fost doborât de 30 de ori în timpul celor 2530 de misiuni de luptă, însă nu a fost ucis. În schimb, el a doborât şi distrus o navă de aprovizionare, un crucişător, un distrugător, 70 de vase de debarcat, 800 de vehicule militare, 150 de tunuri, 519 tancuri şi nouă avioane de vânătoare. Povestea vieţii sale este pe alocuri incredibilă, dar cât se poate de adevărată. Să ne convingem!

 

Un copil mediocru?
Temutul pilot german s-a născut în anul 1916 în Silezia, Germania. Era fiul unui preot de ţară. Nu a strălucit niciodată la şcoală, prin urmare a avut parte de o educaţie precară. Părea imaginea încarnată a mediocrului clasic. Nimic nu dădea de înţeles că va ajunge una dintre cele mai redutabile figuri ale celui de-al Doilea Război Mondial. Când era adolescent, s-a înscris în NSDAE, organizaţie de tineret a naziştilor, unde a fost îndoctrinat ca la manual. Din copilărie, Rudel s-a arătat interesat de diverse sporturi, iar, în 1936, a reuşit să intre în Lufrwaffe, aviaţia militară germană, pe post de cadet. Acolo, s-a dovedit neaşteptat de capabil şi eficient. După ce a trecut cu brio un curs în urma căruia a obţinut brevetul de pilot militar cu punctaj maxim, Hans-Rudel a aplicat pentru a deveni, în final, pilot pe avioanele de bombardament. A perseverat şi astfel a reuşit să ajungă şi pilot de vânătoare, interceptare şi recunoaştere. A trecut botezul focului în timpul invaziei Poloniei în luna septembrie a anului 1939, când a fost promovat la rangul de locotenent. În luna următoare a aceluiaşi an, Rudel a fost decorat cu Crucea de Fier, clasa a doua. Din acel moment, pilotul a devenit un as al avionului de tip Ju-87 Stuka (Sturzkampfflugzeug).
În luna mai a anului 1941, Rudel deja participa la invazia aeriană a Insulei Creta. Devenise un nume respectat atât de camarazi, cât mai ales de inamicii cărora începuse să le facă probleme serioase. Pe baza calităţilor sale, pilotul de vânătoare şi bombardament avea să fie transferat pe Frontul de Est, în cadrul Operaţiunii Barbarossa. Pe 23 iunie 1941, la ora 3.00 dimineaţa, Rudel pornea în prima sa misiune de bombardament contra poziţiilor militare şi civile sovietice. În următoarele 18 ore, a îndeplinit patru misiuni de luptă. Luna următoare, grupul lui Rudel primeşte ordinul să atace vasele Flotei Sovietice de la Baltica, acostate în portul Kronstadt de lângă Leningrad. În timpul bătăliei aeriene, Rudel a reuşit să scufunde crucişătorul sovietic Marat, cu o bombă de o tonă cu care a lovit compartimentul de muniţii al navei.
Între decoraţii şi moarte
În ajunul zilei de Crăciun a anului 1941, pilotul german îndeplinea misiunea de zbor cu numărul 500, primind la finele ei decoraţia Crucii Germane în aur, din mâinile generalului Wolfram Freiherr von Richthofen, nimeni altul decât vărul celebrului Baron Roşu din Primul Război Mondial, Manfred vom Richthofen. Cum războiul era în plină desfăşurare, Rudel a fost trimis la Graz, pentru a se antrena cu o nouă echipă de piloţi pe aeronave de tip Stuka.
În luna ianuarie a anului următor, Hans Rudel a fost decorat cu Crucea în grad de Cavaler şi trimis, la cererea sa, înapoi pe Frontul de Est. Acolo, a primit comanda Flotei de Luptă Stukageschwader 2 (IStG2), care opera în zona Stalingradului. Echipa sa primise ordinul să atace şi să elimine unităţile de tancuri sovietice care scăpaseră duelurilor cu unităţile similare germane. Rudel a excelat şi în aceste misiuni, fapt pentru care, în ziua de 10 februarie 1943, încheia cu succes misiunea cu numărul o mie şi devenea, totodată, erou naţional în Germania natală.
Însă războiul îl cerea înapoi pe front. A fost numit la comanda unei noi unităţi formate la Briansk şi intitulate „Panzerjagdkommando Weiss”. Unitatea era dotată cu o nouă versiune a aparatului de vânătoare şi bombardament Ju-87 D-3, echipată special pentru distrugerea tancurilor. Noul avion Stuka modificat era echipat cu două tunuri automate marca Rheinmetall-Borfsig 37 mm Flak 18. Prototipul acestui avion fusese folosit iniţial contra navelor sovietice din marea Neagră, iar Rudel avea să-l ducă la perfecţiune. Într-un interval de doar trei săptămâni, Rudel personal avea să distrugă peste 70 de bărci de asalt din Marea Neagră. În timpul unei bătălii de tancuri lângă Belgorod, Rudel a distrus primul său tanc: „Tiraliorul meu din spate mi-a spus că tancul a explodat ca o bombă și bucăţi din el erau să ne atingă avionul”, nota Rudel în jurnalul său de bord. Ulterior, mai multe Ju-87 D-2 au fost convertite în distrugătoare de tancuri, aceste aeronave alegându-se, spre finele războiului, cu porecla de Panzerknacker – spărgătoarele de tancuri.
Pilotul primea decoraţie peste decoraţie, iar escadronul său de nouă avioane vânătoare de tancuri a primit misiunea de a susţine cea de-a treia Divizie de Tancuri SS „Totenkopf”. În dimineaţa primei zile din Operaţiunea Citadela, Rudel a distrus patru tancuri sovietice, iar până seara, recordul său a ajuns la 12. Datorită succesului, experienţei şi abilităţilor sale, germanii au decis înfiinţarea unei întregi secţiuni din Luftwaffe, care să se ocupe de tancurile inamice. Rudel descoperise că temutele tancuri T-34 puteau fi distruse uşor dacă erau lovite în spate, căci blindajul lor gros era montat doar pe părţile laterale.
Omul care voia să-l salveze pe Hitler cu avionul
În martie 1941, Rudel încheia cu bine misiunea numărul 1500, fusese rănit şi doborât de multe ori, dar nu se lăsa. Pasiunea pentru zbor şi vânătoare era prea mare. Cronologia faptelor sale continuă, căci, în noiembrie 1944, în timp ce zbura deasupra Budapestei, a fost împuşcat în coapsa stângă, dar, peste câteva zile, era din nou la manşa avionului, cu un picior în ghips. Anul următor. Rudel a fost rănit serios tot la picior de un tir antiaerian pe când zbura deasupra oraşului Frankfurt pe Oder. A reuşit să aterizeze în teritoriul german, dar piciorul său a trebuit amputat.
Nu s-a oprit aici. La Berlin, a cerut să i se ataşeze un picior artificial şi s-a întors la escadra sa. În ultimele zile ale războiului, Hans-Rudel pilota cel mai nou model de Stuka, iar, în primele zile ale lunii mai 1945, s-a oferit voluntar pentru a-l evacua din Berlin pe Hitler la bordul avionului său. Doar că istoria a ales să fie altfel. Hitler s-a sinucis, iar Germania nazistă a capitulat.
Aflat în ultima sa misiune de zbor, Rudel a reuşit să-i contracareze pe americani şi a aranjat ca el şi echipa sa să aterizeze dincolo de aeroportul Kitzinger, în zona de jurisdicţie americană, pentru a scăpa astfel de sovietici, care îl vânau de mult. A fost interogat în Anglia, apoi în Franţa, dar nu a fost acuzat de nimic. În 1948, a ales să plece în Argentina, unde a lucrat pentru sectorul de aviaţie al acestei ţări. Într-un fel, era acasă, căci în Argentina îşi găsiseră adăpost mulţi germani, unii dintre ei nazişti cu greutate în fostul regim.
În timpul carierei sale, Rudel a făcut o asemenea pagubă Armatei Roşii, încât Stalin însuşi pusese pe capul său un premiu de 100.000 de ruble. Însă pilotul german a scăpat cu bine după ce a zburat mai bine de 600.000 kilometri, a folosit peste cinci milioane de litri de benzină, a lansat peste 5.000 de bombe, a tras peste un milion de cartuşe de mitralieră şi peste 155.000 de proiectile de tun antiaerian.
În ciuda simpatiilor sale naziste, Rudel a fost un soldat dedicat cauzei, a dat dovadă de indulgenţă, perseverenţă, temeritate şi determinare neegalate. Bravura sa militară a intrat în cărţile de istorie, la fel şi epitaful de pe mormânt: „Pierdut este doar cel care se pierde pe sine”.

Distribuie:

Check Also

Eutanasia este moral greşită

La sfârşitul lunii octombrie 2019, papa Francisc a primit în audienţă o delegaţie a celor …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *