fbpx
16.3 C
Ploiești
duminică, 25 octombrie, 2020
Acasă Ocolul Pamantului Australia face presiuni asupra reginei Elisabeta a II-a

Australia face presiuni asupra reginei Elisabeta a II-a

Justiţia australiană a cerut publicarea unor scrisori ale reginei Marii Britanii, care detaliază legăturile sale cu demiterea unui guvern australian în 1975.
Palatul Buckingham este în pantofii săi mici. Hotărârea Înaltei Curţi australiene, din 29 mai prin care arhivele naţionale sunt obligate să dezvăluie corespondenţa dintre regina Elisabeta a II-a şi guvernatorul general, Sir John Kerr, trebuie să facă lumină asupra marii enigme a domniei sale: care a fost rolul suveranei în demiterea din 1975 a premierului australian laburist Gough Whitiam? Unda de şoc a iniţiativei unui istoric australian, Jenny Hocking, zguduia monarhia britanică, consemnează ziarul francez La Point.

Preşedintele de onoare al Commonwealth-ului, regina, este şi şefa de stat a celor 15 ţări grupate sub denumirea de „Regatul Commonwealth”. Acesta este şi cazul Australiei. În 1975, Elisabeta a II-a a acceptat „lovitura de strat” ilegală organizată de reprezentantul ei la Canberra, guvernatorul general John Kerr, fără să clipească. Acesta din urmă l-a demis pe premierul de stânga Gough Whitlam. În încercarea de a pune capăt paraliziei Parlamentului în timpul discuţiei privind bugetul, Kerr, al cărui titlu era pur ceremonial, a încălcat toate convenţiile de neutralitate politică prin numirea unilaterală a liderului de dreapta, Malcolm Fraser, în fruntea ţării.
Regina ar fi putut să oprească această criză constituţională gravă demiţându-l pe Kerr, impetuosul ei missus dominicus care nu o avertizase despre decizia sa. Dar Elisabeta a II-a a ales să-l lase pe reprezentantul ei să o facă. Ea nu a dorit să se amestece în treburile politice ale fostului dominion britanic.
În ochii d-nei Jenny Hocking, Palatul ar fi participat la lovitura de stat împotriva lui Whitlam. Istoricul se întreabă în special care a fost responsabilitatea secretarului privat al suveranei, Martin Charteris, curtezanul preferat al Elisabetei a II-a. Locotenent-colonel în armata britanică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acest aristocrat luptase alături de trupele australiene în Africa de Nord şi Orientul Apropiat. El era apropiat de cercurile militare australiene care îl considerau pe Whitlam, care recunoscuse China în 1972, un comunist. Făţiş republican, Whitlam era partizanul ruperii legăturilor instituţionale dintre insula-continent şi monarhia britanică. Regina a fost şocată de decizia acestuia de a înlocui propoziţia „God Save the Qucen”cu „Advance Australia Fair”, în imnul ţării.
La acea vreme, prim-ministrul britanic, laburistul Harold Wilson, era foarte apropiat de Whitlam şi de Partidul Laburist australian. Cele 211 scrisori secrete schimbate între regină şi reprezentantul ei din Canberra ar trebui să facă lumină şi asupra atitudinii cel puţin ambivalente a lui Wilson în timpul crizei.
Relaţiile dintre regină şi acesta din urmă au fost marcate de o mare cordialitate. El se lăuda cu apropierea de Majestatea Sa, care îi pregătea o friptură perfectă la grătar în timpul vizitei sale anuale la Castelul Balmoral (Scoţia). Moderatul Wilson l-a abandonat pe Whitlam, prea marcat de stânga pentru gustul său, lăsând-o pe regină să acţioneze? Ar fi vrut să se răzbune astfel pe propria sa aripă radicală care îi făcea viaţa grea? Se pun acum aceste întrebări. După retragerea din politică, în 1976, Elisabeta a II-a rareori l-a văzut pe Wilson.
A fost nevoie de zece ani pentru ca Hocking, autorul unei biografii despre gloria lui Whitlam, să obţină câştig de cauză la Arhivele Naţionale Canberra, după ce a fost respins în repetate rânduri de justiţia australiană, preocupată să protejeze Coroana.
Pasivitatea Elisabetei a II-a în această afacere a dus la apariţia mişcării republicane. Totuşi, la referendumul din 1999, australienii au votat cu o majoritate mare pentru a o menţine pe regină ca şef de stat.
Ţintă a atacurilor stângii, urât în ţara sa natală, John Kerr şi-a dat demisia din funcţia deţinută în 1977, înainte de a se exila la Londra, unde a murit în 1991, fără să obţină vreodată titlul de viconte la care aspira. După ce a pierdut alegerile din 1972, Whitlam a fost multă vreme ambasador la UNESCO. A murit în 2014.
În ceea ce îl priveşte pe Charteris, acesta a fost forţat să părăsească palatul Buckingham prematur în 1977, din motive care nu au fost niciodată clarificate. Palatul Buckingham a refuzat să comenteze hotărârea Înaltei Curţi australiene.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

25 octombrie – Ziua Armatei Române

Armata reprezintă totalitatea forţelor militare ale unui stat (oaste, oştire). În epoca medievală, Ţările Române aveau oastea permanentă a domnului (oastea cea mică, uneori...

Scandal la Tinosu. Un polițist a folosit armamentul din dotare

Polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală Cocorăștii Colț au fost sesizați că în comuna Tinosu are loc un scandal între mai multe persoane....

Ma doare-n bascalie! De la Ciolacu

De la Ciolacu (ne) gândire: „acest guvern incompetent vă minte din nou! După criza sanitară, vor aduce și urgia economică peste România.” Hai, nea...

Accident în Măgurele. Un auto s-a răsturnat după ce a lovit un porc mistreț

Accidentul rutier a avut loc pe raza localității Măgurele. Un conducător auto, aflat la volanul unui autoturism, a lovit cu mașina un porc mistreț....

Ananasul

O detoxifiere la îndemâna oricui Plantaţiile de ananas îşi au originea în America de Sud, acolo unde au crescut multă vreme în sălbăticie. După sute...

Încep lucrările la sensul giratoriu de la Tătărani

Președintele Consiliului Județean Prahova, Bogdan Toader, a anunțat că a semnat, în ultimele sale zile de mandat, contractul pentru amenajarea sensului giratoriu de la...