În atelierul lui Marcel Chirnoagă: ce privilegiu!
Să intri în atelierul unui artist nu numai că este o experienţă unică, dar e şi un privilegiu, care rămâne, peste ani, în amintire. Abia împlinisem 25 de ani când am păşit cu sfială în atelierul lui Marcel Chirnoagă, autor a peste 30.000 de lucrări: desene, gravuri, picturi, sculpturi…
Timp de jumătate de oră nu am fost în stare să îi adresez artistului nici măcar o întrebare deoarece priveam fascinată operele de artă din jurul meu. În încăpere erau o presă de o tonă, veche de peste o sută de ani, un bucium ţărănesc de vreo trei metri aşezat într-un colţ lângă geam, o sculptură în lemn ce înfăţişa un chip grotesc al unui personaj din lumea umbrelor. Pe masa de lucru stătea lupa prin care se putea privi cu ambii ochi, găsită într-un atelier vechi de grafică, de acum 150 de ani. Pe rafturile înalte şi încărcate ale unei biblioteci se odihneau volume prăfuite, pozele alb-negru ale părinţilor şi fraţilor şi un crucifix din lemn. Pe o sfoară erau agăţate trei mănunchiuri de vâsc şi doi ştiuleţi de porumb roşu, simboluri ale dragostei şi belşugului. Marcel Chirnoagă (1930- 2008) a fost nu doar un artist complet, dar şi un om deosebit, care te poftea în atelierul său cu o amabilitate rar întâlnită.
Nicoleta Zaharia, Revista „Historia”, nr. 242