Cornul englezesc, tobele tunisiene şi jobenul prăfuit
„Atelierul este locul unde se întâmplă trecerea la altceva decât ai făcut până acum, îngropi stadii după stadii, care anunţă un drum inedit, lumi neştiute.”
Ion Sălişteanu – pictor
Pe Ion Sălişteanu (1929-2011) l-am vizitat cu mulţi ani în urmă în atelierul său din strada Emil Pangratti. Era în faţa şevaletului, pe care se odihneau şase pânze pline de culoare. Purta, ca de obicei, şorţul său roşu de lucru. Încăperea era străbătută de lumină şi lăsa să se întrevadă pasiunea pictorului pentru obiecte deosebite.
Un perete înalt de vreo 3-4 metri era acoperit cu piese colecţionate de-a lungul timpului. Sculpturile în lemn (chipuri, coşuri, linguri), miezul de lemn negru african, fragmentele de ceramică, culese în urma călătoriilor arheologice, unele chiar din neolitic, multitudinea scoicilor dădeau naştere unui spaţiu cu adevărat artistic. Alături de acestea stăteau cele două buciume, achiziţionate de pe Muntele Găina, în 1954, trombonul indian, cornul englezesc, jobenul prăfuit, naiul, umbrela veche, fotografiile de familie, în alb-negru, tobele tunisiene şi mexicane, instrumente muzicale din bambus, din Spania, şi vioara dăruită de grupul Divertis. Artistul povestea cu însufleţire despre fiecare obiect din atelierul său.
Nicoleta Zaharia, Revista „Historia”, nr. 242
