”Astăzi e acel mâine de care te temeai ieri.”
(Mark Twain)
De 42 de ani sunt…om.
De 5 ani sunt și…psiholog.
Care este cel mai comun mit despre psihologi pe care l-am întâlnit în ultimii ani în cabinet și nu numai?
”Psihologul este un om perfect echilibrat, fară probleme personale sau medicale.”
Ei na! Surprize… surprize…fără zâne.
Psihologul este tot un om, pe care problemele existențiale sau experiențele mai puțin plăcute, nu l-au ocolit, dar a trecut PESTE ele așa cum a învățat de la părinți și bunici, până când, datorită studiilor de specialitate împletite cu terapia personală, a învățat ceva mult mai important:
Să treacă PRIN ele! Să știe DE CE, DE CÂND, DE UNDE, și mai ales CUM să se raporteze la anumite situații neplăcute sau chiar traumatizante din trecut, pentru a gestiona mult mai eficient efectele ieșite la suprafață la maturitate.
În cabinet studiile teoretice sunt foarte importante, dar experiența de viață a psihologului este la fel de importantă și relevantă, fiind capabil să empatizeze și să simtă mai intens, și totuși obiectiv, disconfortul sau durerea clientului care stă cumva cu ”inima în palme”, în fața specialistului, dar și a omului.
Nu este imposibil, dar cu siguranță un pic mai greu, ca un psiholog, să poată ajuta pe cineva doar din ce a citit în cărți, fără să treacă măcar, parțial, prin ceea ce trece clientul său.
Câtă încredere sau deschidere am avea să contractăm un instructor auto care știe pe de rost legislația rutieră, dar nu a condus niciodată în viața lui?
De-a lungul anilor, și eu, omul din spatele psihologului, m-am luat la trântă cu anxietatea, depresia și …ATACURILE DE PANICĂ.
Da. Și eu sunt om dincolo de cabinet. Abonamentele la zei și zâne s-au terminat înainte să ajung la ghișeu.
Pe cele din urmă vreau să le scot în lumina reflectoarelor. Cu siguranță prima dată le-am experimentat în perioada adolescenței, din motive pe care nu le voi expune acum, apoi la moartea tatei, când aveam 22 de ani, la fel în urmă cu 10 ani din cauza unor situații conflictuale cu vecinii, motiv pentru care am și luat decizia de a ne muta cu familia din propria casă din Ploiești.
Am descoperit mult mai târziu cu ce mă luptam de fapt, și m-am bucurat că există soluții.
Dar ce este un atac de panică și mai ales care sunt simptomele?
Atacurile de panică sunt episoade bruște și recurente (repetative) de teamă intensă, care declanșează reacții fizice severe, fară să existe un pericol real, sau dacă totuși există, este exagerat perceput. Pot apărea din senin sau în contexte conștiente și aparent nu țin cont de vârstă, însă cel mai frecvent apar din adolescență sau de la începutul vârstei adulte, și pot fi cu siguranță foarte supărătoare, afectând viața de zi cu zi, respectiv activitățile personale și profesionale.
După un atac de panică te simți stors ca o lămâie într-o limonadă mult prea acră, pe care nu o poate bea nimeni.
Care sunt cele mai frecvente simptome ale atacurilor de panică?
• Palpitații (inima bate mult mai repede);
• O senzație de pericol imediat
• Amețeală
• Teama de a pierde controlul sau teama de moarte
• Tremur
• Durere în piept
• Transpirație
• Senzație de nod în gât și dificultăți în respirație
• Teama de spații deschise (agorafobie)
• Bufeuri și/sau greață
• Durere de cap
• Furnicături în extremitățile membrelor
De cele mai multe ori, persoanele care au experimentat atacuri de panică sunt speriate că aceste trăiri se vor repeta, ajungând să evite să mai iasă din casă, fiind constant îngrijorate cu privire la locul și momentul în care vor apărea din nou.
Stresul major, consumul unor substanțe precum alcoolul, nicotina sau cofeina, temperamentul mai sensibil la stres sau anumite afecțiuni de natură psihică, precum depresia sau stresul post-traumatic, un istoric de abuz fizic sau sexual, un accident sever, pierderea unei persoane dragi, un divorț sau chiar nașterea unui copil, toate, pot favoriza apariția atacurilor de panică.
Dacă vă confruntați cu simptomele unui atac de panică, cereți ajutor specializat, pentru că altfel se pot agrava în lipsa unui tratament adecvat și sunt greu de gestionat pe cont propriu.
Vă recomand să apelați la o persoană de încredere, din familie sau un prieten, să vă însoțească la medic, pentru suport moral, și să mergeți cu încredere și pregătiți cu câteva informații despre simptome, alte afecțiuni medicale, evenimente traumatizante din trecut și medicamente pe care poate le luați curent. Aceste informații alături de un examen clinic complet, analize de sânge, un EKG și o evaluare psihologică în cadrul căreia veți vorbi despre simptome, temeri, istoric familial, probleme în relații și situații cu care vă confruntați, vor ajuta medicul să stabilească un diagnostic corect și să diferențieze atacurile de panică de alte probleme medicale, precum cele cardiovasculare sau tiroidiene, care au simptome similare.
Tratamentul specializat poate contribui la reducerea intensității și a frecvenţei și vă poate îmbunătăți calitatea vieții, principalele variante de tratament fiind psihoterapia și medicamentele, alături de exerciții fizice regulate, o dietă sănătoasă, somn adecvat, grupuri de suport, tehnici de relaxare și bineînțeles evitarea factorilor declanșatori.
Pot fi recomandate separat sau împreună în funcție de istoric și gravitatea situației în care vă aflați, psihoterapia fiind considerată o variantă eficientă pentru atacurile de panică și vă poate învăța cum să le identificați și să le faceți față, dar rezultatele se văd după un pic de timp și efort susținut.
Iată în ce constă ”trusa de urgență” în cazul unui atac de panică:
1. Identificați semnele
2. Practicați respirația profundă
3. Vă ancorați în prezent
4. Vă concentrați pe un obiect liniștitor, pe care să-l puteți atinge ca să vă distragă atenția de la starea de anxietate
5. Repetați o frază liniștitoare( ex: sunt în siguranță)
Puteți folosi ”trusa de urgență” și pentru a ajuta altă persoană din jurul vostru, care se confruntă cu atacuri de panică, eu am folosit-o de foarte multe ori atât în activitatea din cabinet, cât și în activitatea anterioară, în formare profesională, când unii cursanții aveau emoții foarte mari înainte de examenele finale.
Grija constantă pentru sănătatea fizică și psihică, un stil de viață sănătos și echilibrat, conexiunea cu familia și prietenii, tehnicile de gestionare a stresului și consilierea, toate, ajută la prevenirea atacurilor de panică.
Să avem o toamnă nu doar cu belșug în traistă, ci mai degrabă cu mult curaj în minte și în inimă!
Vă îmbrățișez cu sufletul!
Psih. Cristina – Irina Budurin