11.3 C
Ploiești
vineri, 24 septembrie, 2021
Acasă Mozaic Documentar Arme biologice şi vectori pandemici (I)

Arme biologice şi vectori pandemici (I)

Dr. Alba Popescu, Revista Vitralii – nr. 43

Moto: „Virusurile gripei s-au răspândit mereu foarte rapid…acesta este un dezastru care stă să se întâmple” – Peter C. Doberty, imunolog, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină

     Războiul biologic nu este o invenţie a epocii moderne. El a fost practicat încă din antichitate, când hitiţii au trimis bolnavi de ciumă în taberele egiptene pentru a-şi decima duşmanii înainte de luptă. Diferenţa dintre epoci este făcută de tehnologia actuală, capabilă să multiplice, să selecteze, să diversifice şi să hibridizeze vectorii războiului biologic. Astfel, în prezent, o bacterie crescută într-o cămară transformată în laborator poate fi mai letală ca orice armă chimică. De aceea, nu întâmplător, arma biologică mai este numită şi „arma nucleară a săracului”. Întrucât, în epoca modernă a accesului public la informaţii, limita între pandemia spontană, naturală, şi atacul biologic urmat de izbucnirea unei pandemii este tot mai îngustă, vectorii unei pandemii naturale pot oricând deveni, în ochii opiniei publice, vectorii unui atac biologic. Dar, şi invers, până la descoperirea „pacientului zero” – la nivelul căruia s-au produs mutaţiile genomice naturale – orice armă biologică poate fi considerată „mutaţie naturală” responsabilă de declanşarea unei pandemii cu efecte devastatoare. Prin urmare, care sunt caracteristice unei arme biologice? Care sunt principalele categorii de arme biologice? Care sunt principalii vectori pandemici?

Caracteristicile unei arme biologice

     Conform definiţiei agreate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, „armele biologice reprezintă microorganisme precum virusurile, bacteriile, ciupercile sau alte toxine, care sunt produse (în laboratoare) şi sunt eliberate în mod deliberat pentru a provoca boli şi moarte la om, animale sau plante”. Ele se constituie în provocări dificile pentru serviciile de sănătate publică, economie, societate prin numărul mare de decese/distrugeri de şeptel, recoltă, pe care le generează într-o perioadă scurtă de timp.

     Armele biologice reprezintă o categorie a unei clase mai mari de arme, denumite Arme de Distrugere (Nimicire) în Masă, din care mai fac parte armele chimice, armele nucleare şi cele radiologice.

     Microorganismele transformate în arme biologice sunt multiplicate prin biotehnologie, iar manipularea genetică le induce trăsături pe care nu le avea iniţial, respectiv:
– patogenitate mult crescută;
– infecţiozitate mult crescută;
– virulenţă mult crescută;
– rezistenţă multiplă la antibiotice, antivirale sau antimicotice;
– perioadă de incubaţie asimptomatică contagioasă mult crescută;
– acţiune asupra a numeroase sisteme de apărare ale organismului uman;
– durată crescută de viaţă a microorganismului în afara organismului rezervor;
– durată de acţiune limitată în timp (pentru a permite invazia ulterioară a teritoriului respectiv depopulat);
– tropism selectiv al agentului biologic faţă de anumiţi receptori specifici unor grupe populaţionale etc.

     Ce mai trebuie reţinut este faptul că în cazul unei arme biologice, niciodată nu se poate identifica „pacientul zero”, în organismul căruia s-a produs mutaţia letală. Identificarea „cazului zero” reprezintă dovada de necontestat că un sinistru pandemic a izbucnit natural. Cu toate acestea, deşi este posibil, nu este obligatoriu ca „pacientul zero” să fie identificat în cazul unei pandemii naturale, situaţie care poate genera suspiciuni privind originea ei. Pe cale de consecinţă, există o limită foarte îngustă între pandemiile naturale şi cele produse prin atacuri biologice, limită spulberată doar prin identificarea „cazului zero”.

     Impactul produs de aceste microorganisme asupra populaţiei umane / animale depinde de mai mulţi factori, respectiv:
– perioada de incubaţie în care organismul devine rezervor asimptomatic şi contagios, care trebuie să fie cât mai lungă;
– calea de transmitere, care poate fi digestivă, aeriană, hematologică;
– existenţa sau nu a antidoturilor sau a tratamentelor eficiente;
– costurile şi durata tratamentelor;
– rata de deces în primele 24-72 de ore de la declanşarea bolii.

     Căile de transmitere cele mai periculoase, prin numărul mare de indivizi care poate fi afectat într-o perioadă de timp, sunt cea digestivă şi cea aeriană.

     Spre deosebire de celelalte arme de nimicire în masă, o armă biologică poate fi fabricată în spaţii mici, este uşor de transportat, imposibil de detectat (întrucât este incoloră, insipidă, invizibilă), fiind supranumită arma nucleară a săracului.

     În cantităţi egale, armele biologice sunt mult mai ucigătoare decât cele chimice. De exemplu, doza letală botulinică ingerată este de 0,1 micrograme, iar inhalată este de 5 micrograme. Doza letală inhalată de VX Lethal Nerve Agent, cel mai toxic neuroparalizant, este de 1000 de micrograme. Fiind de 200 de ori mai mare decât cea de toxină botulinică. În plus, proliferarea acestor tipuri de arme se realizează natural, fiind vorba despre organisme vii. Prin urmare, o armă biologică performantă poate declanşa, cu uşurinţă, o pandemie globală, cu efecte în plan demografic, economic, social, politic greu de gestionat, surclasând, prin complexitatea consecinţelor, orice altă armă de nimicire în masă.

     Deşi perfecţionarea, producţia şi stocarea armelor biologice sunt interzise prin Convenţia din 10 aprilie 1972, realitatea a demonstrat continuarea cercetărilor şi producţiei în domeniu chiar şi în laboratoare improvizate, cum a fost cazul sectei japoneze Aum Shinrikyo, conduse de Shoko Asahara, care începuse producţia în scopuri teroriste. În acest sens, terorismul biologic sau bioterorismul reprezintă utilizarea sau ameninţarea cu utilizarea de arme biologice – microorganisme sau toxine biologice, capabile să producă îmbolnăvirea sau decesul fiinţelor umane, animalelor, insectelor şi plantelor – în scopul îndeplinirii unor obiective politice / economice”.

Principalele categorii de arme biologice

Armele biologice care acţionează asupra sănătăţii umane

     Center for Disease Control and Prevention Atlanta (C.D.C. Atlanta – Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor din Atlanta a clasificat armele biologice care acţionează asupra omului în trei categorii, în funcţie de patogenitate, mortalitate şi uşurinţa procurării, producerii şi diseminării în mediul înconjurător, după cum urmează:
· Clasa A (uşor diseminabili şi transmisibili de la om la om, foarte patogeni, mortalitate foarte ridicată, pot genera panică publică şi insubordonare civică, având impact major asupra serviciilor de sănătate publică, economiei, relaţiilor sociale, stabilităţi politice):
· transmitere aeriană. Bacillus anthracs (antrax), Variola major (variolă), Yersinia pestis (ciuma), Francisella tularensis (tularemia), Filoviridae (febrile hemoragice Ebola şi Marburg), Arenaviridae (febrele hemoragice Lassa şi Argentiniană);
· transmitere digestivă neurotoxină de Clostridium botulinum (botulism) ;
· Clasa B (relativ uşor de diseminat, morbiditate moderată şi mortalitate scăzută, pot genera şi ele panică publică, având impact major asupra serviciilor de sănătate publică şi economiei, dar şi efecte asupra celorlalte sectoare ale societăţii);
· cu transmitere aeriană Brucella sp (bruceloza), Coxiella burnetti (febra Q), Rickettsia prowazekii (tifos exantematic), Alphaviridae (encefalitele virale), Burkholderia mallei toxina de Ricimus communis (diaree hemoragică), Toxina epsilon de Clastridium perfringens ( toxiinfecţii, gangrene gazoase), Enterotoxina B de Staphylococcus aureus (septicemie);
· cu transmitere digestivă: Salmonella sp.(salmoneloze), Vibrio cholerae (holera), Shigella dysenteriae (dizenterie), Cryptosporidium (criptosporidiaza), Escherichia coli O157; H7 (infecţie enterohemoragică), Noroviridae (gastroenterita virală).
· Clasa C (uşor de procurat, de produs şi de diseminat, morbiditate şi mortalitate înalte, cu impact major asupra populaţiei):bacil Koch rezistent la terapia antituberculoasă (tuberculoză), Nipah viridae (encefalita virală), Hantaviridae (sindrom cardio-pulmonar), Flaviviridae (febra galbenă), viruşi ai febrelor hemoragice şi ai encefalitelor, transmişi prin înţepătură de căpuşă.

     Deversarea unor bacterii, cum sunt cele care produc dizenteriile, febra tifoidă şi, mai ales, botulismul în sistemul de alimentare cu apă potabilă al unei metropole sau diseminarea aeriană prin avioane, drone sau dispozitive tip aerosoli, de microorganisme precum cele care produc gripa, variola sau antraxul pot genera epidemii greu de stăpânit.

     Un astfel de episod epidemic, cu care ne-am confruntat deja, când se punea foarte serios problema transformării sale într-o sursă de arme biologice pentru reţelele teroriste, s-a întâmplat în anul 2014, în vestul Africii. Atunci, în Guineea, Liberia şi Sierra Leone a făcut ravagii epidemia de febră hemoragică Ebola (inclusă de C.D.C Atlanta în rândul agenţilor biologici de clasa A). Principalele temeri au fost legate de eventualitatea ca structuri jihadiste să procure tulpini virale din secreţiile provenite de la bolnavi sau să-şi transforme militanţii infectaţi în vectori biologici, trimişi ulterior, pe calea reţelelor de migraţiune ilegală, în mijloace de transport în comun, gări şi aeroporturi internaţionale sau în mari aglomerări urbane occidentale. Îngrijorările au fost amplificate de starea de panică şi de insubordonarea civică a populaţiei afectate de dezastru, precum şi de incapacitatea guvernelor africane de a gestiona eficient situaţia. În aceste condiţii, pe fondul riscului major de multiplicare şi de extindere a cazurilor de îmbolnăvire spre alte state vest-africane, SUA au decis trimiterea în Liberia a peste 2500 de militari aparţinând 101 Airborne Division (Divizia 101 Aeropurtată), în cadrul operaţiunii United Assistance, de ajutor acordat administraţiilor locale implicate în contracararea epidemiei. Misiunile militarilor americani au vizat limitarea focarelor de infecţie şi contracararea panicii localnicilor, precum şi sprijinirea activităţii personalului medical şi paramedical din cadrul United States Agency for International Development (U.S.A.I.D, Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a SUA). În cursul misiunii desfăşurate pe durata a cinci luni, între 25 octombrie 2014 şi 27 februarie 2015, au fost constituite centre de tratament, s-au înfiinţat laboratoare mobile şi peste 1500 de lucrători sanitari locali au participat la cursuri de specializare ţinute de cadre militare americane.

     Dar arma biologică nu se adresează doar omului. Ea poate ataca şi restul ecosistemului, de la plante la animale, păsări, peşti şi insecte, în acest caz, scopul fiind cu precădere unul economic, de distrugere a surselor de hrană.

Fitoagenţii

     Distrugerea recoltelor şi a rezervelor alimentare a reprezentat o tactică străveche militară, utilizată şi în epoca modernă. Războiul din Vietnam (1955-1975) fiind un exemplu în această privinţă. Efectele unei infestări masive se contabilizează în mii de hectare de culturi distruse, foamete, distrugerea ecosistemului prin dispariţia unor verigi trofice, distrugerea şeptelului, instabilitate internă, mari costuri economice, umane şi animale mai ales atunci când o astfel de molimă apare pe fondul unei secete prelungite sau în regiuni suprapopulate, vulnerabilizarea ţării în faţa unui eveniment neprevăzut sau a unui conflict.
Fitoagenţii pot fi microorganisme sau insecte: lăcuste, gândaci de Colorado, albine sălbatice, viespii japoneze, specii de fluturi etc.

     Un exemplu clasic de fitoagent microbian îl reprezintă ciuperca rycularia orzae cavara numită şi agentul orezului, responsabilă de boala numită „febra orezului”. Apărută într-un lan, în decurs de câteva ore, prin intermediul sporilor, infestează întreaga zonă, ducând la moartea tuturor plantelor. De exemplu, un astfel de atac, de tip agroterorist, concentrat asupra orezăriilor din Asia sau Australia, poate determina moartea prin înfometare a milioane de oameni, explozia preţurilor produselor alimentare şi mari dezechilibre financiare globale.

     Actualmente există peste 200 de astfel de fitoagenţi, specializaţi pe câte un tip de plantă: cereale, legume, fructe, arbori, arbuşti etc.

Zooagenții

     Zooagenţii au ca organisme ţintă atât omul cât şi celelalte mamifere, păsările, insectele sau peştii. Sunt extrem de numeroşi şi diversificaţi. Anual, apar specii noi, cu rezistenţă crescută la antibiotice, antivirale sau antimicotice, iar efectele lor sunt devastatoare asupra sănătăţii publice şi economiei, putând genera pandemii cu consecinţe demografice uriaşe şi directe asupra marii majorităţi a componentelor puterii naţionale, ducând la vulnerabilizarea statelor afectate şi la instabilitate zonală. Când infestează şeptelul, rezerva piscicolă sau păsăretul, au drept consecinţă epizootii care, mai ales în regiuni improprii culturilor agricole, duc la apariţia foametei, cu tot cortegiul de manifestări sociale conexe.
Rinderpesta sau ciuma bovinelor, este o epizootie generată de virusul Rinder, înalt patogen, care afectează atât bovinele cât şi alte ierbivoare rumegătoare. Ca şi în cazul ciumei / pestei porcine, boala se poate transmite foarte uşor putând afecta întreg şeptelul unei ţări în câteva zile.

     Consecinţele economice ale unei epizootii extinse, chiar şi fără a avea caracteristicile de armă biologică, sunt de ordinul zecilor de milioane de dolari. De exemplu, pesta porcină africană sau boala lui Montgomery, boală virală hemoragică febrilă foarte contagioasă şi severă, a produs pagube enorme, fiind de ajuns să amintim:
• episodul din SUA, din 1975, soldat cu pierderi de aproximativ 65 milioane de dolari;
• focarele apărute în 2007 în România, care au costat compania Smithfield în jur de 12 milioane de dolari;
• epizootia din 2018 – 2019, care a dus la distrugerea unor combinate de creştere a porcilor şi stoparea unor programe naţionale de revigorare a raselor româneşti de porcine Bazna şi Mangaliţa.
Iată cum o epizootie poate determina prăbuşirea economică a unei regiuni şi stoparea unor progame naţionale, mai ales atunci când ea devine recurentă.

     Alte exemple clasice de epizootii sunt boala vacii nebune sau encefalopatia spongiformă bovină, care s-a soldat cu pierderi de vieţi omeneşti şi pierderi economice uriaşe prin sacrificarea în masă a şeptelului din zonele învecinate unui caz dovedit, şi binecunoscuta gripă aviară, care a produs pierderi economice uriaşe, inclusiv la noi în ţară, prin sacrificarea masivă a populaţiei de păsări din regiuni întinse ale ţării.

     Gripa aviară reprezintă prima pandemie / epizootie care a demonstrat că semnalele de alarmă trase de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), nu sunt doar discuţii lipsite de conţinut. Modul de transmitere al bolii, prin intermediul păsărilor călătoare, care pot parcurge mii de km în cursul unui voiaj, aminteşte de sistemul de transport aerian, prin care un bolnav, rezervor activ de microbi, poate ajunge în câteva ore pe un alt continent, unde poate transmite boala.

     Faptul că Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) 1-a desemnat, în data de 29 septembrie 2005, pe Dr. David Nabarro în funcţia de Coordonator al Sistemului ONU pentru Gripa Aviară şi Umană a demonstrat preocuparea privind riscul izbucnirii unei pandemii, ale cărei consecinţe ar fi implicat, pe lângă potenţialele pierderi de vieţi omeneşti, consecinţe economice şi ecologice, prin antrenarea unor lanţuri trofice şi ecosisteme de pe traseele migraţiei păsărilor.

     Potrivit fostului director general al Organizaţiei Mondiale a Sănătătii, Margaret Chan, „nici o ţară nu este pregătită pentru eventualitatea unei pandemii de gripă aviară. Nu vor exista suficiente rezerve, nici de medicamente, nici de material sanitar de genul măştilor (…) rata de atac ar putea atinge 20% din populație”.

     Declaraţia, datată în noiembrie 2007, este pe deplin valabilă şi astăzi, când coronavirusul Covid-19 face ravagii.

VECTORII PANDEMICI

Care sunt cei mai comuni vectori nandemici?

Virusuri

     Gripa umană. Episodul pandemic de la începutul secolului trecut, cunoscut sub numele de gripă spaniolă, a generat peste 400 de milioane de îmbolnăviri şi 50 de milioane de decese, cea mai afectată fiind grupa de vârstă de 20-40 de ani. Explicaţia este legată de faptul că această grupă de vârstă este cea implicată în activităţile sociale, ştiut fiind că virusul gripal se transmite prin tuse, strănut sau contact cu fluide ale corpului până la o distanţă de 10 metri de rezervor. Practic, într-un an, 1918, numărul victimelor acestei pandemii a fost mai mare decât pierderile de vieţi omeneşti din conflagraţia mondială care abia se încheiase, iar costurile economice induse de pandemie, cumulate cu distrugerile post-conflict, au contribuit la declanşarea recesiunii din anii 1920. Ulterior, în anii 1957 şi 1968 au mai existat două episoade pandemice cunoscute sub numele de gripa rusească şi de gripa de Hong-Kong. În faţa acestei realităţi, OMS a dezvoltat programul anual de vaccinare preventivă împotriva gripei. Trebuie menţionat că virusul gripal suferă mutaţii de la un an la altul, prin urmare este obligatorie imunizarea anuală, corespunzătoare noului genotip viral.

     Responsabilii OMS au atras atenţia, în nenumărate rânduri, că este foarte posibilă declanşarea unei noi pandemii gripale cu un virus hibrid aviaro-uman, uşor transmisibil la om, apărut prin combinaţie nucleică într-un organism uman care a suferit dublă infectare. Aceste virusuri mutante sunt extrem de periculoase pentru că iau elemente de patogenitate de la virusurile originare, nici oamenii şi nici animalele nu au imunitate faţă de ele şi nu există vaccinuri pregătite pentru o astfel de situaţie. În acest sens, reprezentanţii OMS afirmau că „dacă virusul va suferi mutaţii care îi vor conferi abilitatea de a se răspândi de la o persoană la alta, este dificil să găsim o comparaţie istorică cu ceea ce va urma”. Iată că pandemia actuală, cu coronavirus COVID — 19, începe să împlinească „profeţia” specialiştilor OMS.

     Sindromul Acut Respirator Sever – SARS, este o cunoştinţă relativ recentă a medicilor aflaţi în prima linie a luptei contra marilor dezastre epidemice, mai mult sau mai puţin apărute natural. În anul 2002, în provincia Guandong din sudul Chinei au fost identificate o serie de infecţii respiratorii, cu evoluţie rapidă spre deces, prin pneumonie rebelă la orice tratament. Nici până în prezent nu se cunoaşte specia rezervor a acestui virus mutant. Faptul că această epidemie nu a dobândit proporţii globale se datorează medicilor din organizaţii internaţionale precum OMS sau Medecins Sans Frontieres – Medici fără Frontiere, care au reuşit, în 2003, stoparea acestui flagel. Circa 800 de oameni au murit în urma epidemiei de SARS, printre victime numărându-se şi medici veniţi să stopeze dezastrul.

     Enteroviroza cu virus intestinal 71. În luna mai a anului 2008, în China a izbucnit o epidemie care a afectat, în mare parte, copiii sub şase ani. Infecţia a fost numită boala „mână-picior-gură”, ca urmare a erupţiilor herpetice din regiunea gurii şi a eczemelor de pe mâini şi picioare. Însoţită de febră mare şi diaree, această enteroviroză este extrem de gravă prin patogenitate şi infecţiozitate. Nici până acum cercetătorii nu au reuşit să descopere mecanismul patogenic al acestui virus.

     Infectia HIV-SIDA. S-au scris tomuri întregi despre această infecţie, s-au alocat sume uriaşe pentru descoperirea virusului implicat în apariţia acestei boli, pentru găsirea unui tratament, pentru campanii de informare, pentru industria de safe, s-au făcut filme, s-au ridicat monumente, într-un cuvânt această infecţie a fost emblema ultimului secol, boala care a isterizat omenirea şi care a adus cele mai mari profituri industriilor de consumabile medicale şi sanitare de unică folosinţă. Continentul cel mai afectat a fost cel african, locul multor orori şi spaţiu de confruntare a marilor interese economice globale în materie de petrol, minereuri strategice, diamante, uraniu etc. Cu toate că cele mai potente organizaţii caritabile se implică financiar în combaterea acestui flagel şi mari companii multinaţionale îşi comercializează cu mare succes ultimele minuni tehnice în identificarea şi evaluarea infecţiei cu înspăimântătorul virus, rezultatele din teren sunt, încă, negative.

     Într-un raport anual al OMS dat publicităţii în 2007 se atrăgea atenţia că riscul apariţiei unor epidemii globale este tot mai mare. În raport se menţionează faptul că „în lumea noastră, din ce în ce mai interconectată, noi boli apar cu o frecvenţă fără precedent, de multe ori având posibilitatea de a traversa graniţele şi a se răspândi rapid”, responsabilii instituţiei amintind de apariţia a 39 de noi boli infectioase din 1967 până în prezent, printre care infecţiile cu HIV-SIDA, SARS, Ebola, enterovirus 71, etc. şi a peste 1100 de episoade epidemice în regiuni diferite ale globului. De asemenea, se menţionează că „având în vedere că aproximativ 2,1 miliarde de persoane se deplasează anual prin intermediul liniilor aeriene, riscul declanşării unei epidemii globale este foarte ridicat”. Totodată, oficialii OMS au cerut statelor lumii să-şi asigure stocuri suficiente de vaccinuri şi medicamente de urgenţă destinate combaterii unor eventuale epidemii. Din păcate, apelul lor a rămas fără ecou. În anul 2020, omenirea este la fel de expusă riscurilor descrise de specialiştii OMS precum era înainte de 2007.

     Variola a omorât, numai în secolul al XX-lea, între 300-500 de milioane de persoane. În anul 1967 s-au înregistrat 15 milioane de îmbolnăviri şi două milioane de decese. În acelaşi an, OMS a demarat o campanie intensă de vaccinare şi de informare a opiniei publice cu privire la această boală, astfel că, 10 ani mai târziu, variola a fost total eradicată. Din acel moment nu s-a mai semnalat nici un caz, variola fiind singura boală contagioasă ai cărei germeni, orthopoxviridae, au fost total eliminaţi din mediul înconjurător. Este foarte contagioasă, se transmite prin contact direct sau prin obiecte contaminate. După o perioadă relativ lungă de incubaţie asimptomatică, de 12-14 zile, declanşează febră ridicată, cefalee, dureri violente lombare şi exantem pustulos. Vaccinarea şi izolarea bolnavilor stopează rapid boala. Întrucât vaccinul anti-variolic conţine germeni atenuaţi, nu se justifică vaccinarea anticipată, deoarece se poate produce îmbolnăvirea dacă organismul este slăbit. Mortalitatea variază între 20% şi 50% din cazuri. Variola a fost instrumentul biologic al genocidului din 1763, când colonizatorii englezi au lichidat triburile amerindiene din Ottawa. Nativilor americani s-au dat cadou pături infectate cu variolă. În două săptămâni, mii de nativi au murit.

     Febrele hemoragice (Lassa, Ebola) sunt, probabil, marea spaimă a instituţiilor cu atribuţiuni în asigurarea securităţii naţionale. Primele cazuri oficiale de Ebola au fost înregistrate în regiunea cu acelaşi nume, din actuala R.D.Congo, în anii 1970-1980, când s-au descoperit numeroase cadavre de primate şi de oameni, cu sângele şiroind din zeci şi zeci de răni. Încă nu s-au descoperit, cu certitudine, organismele rezervor, chiar dacă unii incriminează liliecii frugivori. Nu se cunoaşte nici un fel de tratament eficient şi nu se pot stabili nici măsuri profilactice active. La ora actuală se ştie sigur că virusul Ebola se transmite prin contactul cu dejecţiile şi fluidele umane ale persoanelor infectate. Cu toate acestea, din fericire, atât Ebola cât şi Lassa, nu ar putea fi arme biologice prea eficiente în mâinile unor terorişti, întrucât bolnavii mor atât de repede încât nu mai au timp să transmită maladia. Caracteristica acestor boli o reprezintă febra ridicată, durerile musculare intense şi microhemoragiile care interesează vasele capilare din întregul organism, motiv pentru care febra Ebola a mai fost numită „boala celor un milion de tăieturi”. Mortalitatea atinge uşor 90% din cazuri în primele 2 săptămani.

     Virusul Nipah este o descoperire de dată recentă a microbiologilor. În 1999, în regiunea Nipah din Malaezia, a izbucnit o epidemie de encefalită care a omorat 105 oameni, fără ca cineva să poată stabili cauza bolii. Virusologii au reuşit să izoleze virusul Nipah, dar nu au putut stabili rezervorul. Se pare că este o zoonoză care afectează oamenii şi porcii, se transmite prin contact direct cu fluidele infectate ale oamenilor şi animalelor, are o perioadă de incubaţie de 4- 18 zile şi, după un prodrom de tip gripal, produce inflamarea creierului, urmată de comă şi deces. Nu există tratament. Este inclus în categoria armelor biologice de tip B.

     Viruşii Himera sunt rodul laboratoarelor militare, aflate în căutarea armei perfecte. Sunt denumiţi astfel după personajul mitic cu acelaşi nume, Himera, monstrul tricefal cu un cap de şarpe, unul de leu şi unul de ţap. Asemenea Himerei, aceşti viruşi sunt obţinuţi prin combinarea materialului genetic aparţinând celor mai agresivi viruşi existenţi la ora aceasta. În anii 1990, Dr. Ken Alibek, cercetător în cadrul programului sovietic Chimera, a defectat în SUA şi a declarat, în faţa Congresului, că URSS a dezvoltat un virus care combină patogenitatea a două dintre cele mai letale microorganisme: Ebola şi variola. Ulterior, Alibek şi-a publicat o parte din cunoştinţele în domeniu în cartea Biohazard: The Chilling True Stoty of the Largest Covert Biological Weapons Program in the World – Told Pom Inside by the Man Who Ran It (Biohazard: Povestea adevărată şi infiorătoare a celui mai mare program secret de arme biologice din lume Povestit din interior de omul care l-a condus).

     Se cunoaşte că unele armate au stocuri de virus variolic combinat cu virusul encefalitei venezuelene şi se discută intens, deocamdată la nivel de teorie a conspiraţiei, despre caracterul artificial, de laborator, al virusului HIV precum şi despre posibilitatea apariţiei unui virus hibrid de HIV şi gripă, transmisibil pe cale aeriană. Bineînţeles că, prima întrebare care se naşte într-un astfel de caz este legată de consecinţele deversării în libertate, chiar şi accidental, a unei astfel de arme. În ce s-ar transforma omenirea, cum ar putea supravieţui fără echipament de protecţie chiar şi cei care finanţează şi plănuiesc asemenea monstruozităţi. Un prim răspuns îl avem chiar acum, când Covid-19 face ravagii în rândul populaţiei vârstnice şi a paralizat economia mondială.

     Va urma

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

CUPA BĂNEASA EDIȚIA I-A

    Minifotbalul, ca şi alte sporturi de la nivel de amator, a avut de suferit din cauza pandemiei, competiţiile fiind suspendate, dar minifotbalul...

CE AU/ N-AU ÎN COMUN DRAGNEA ȘI NĂSTASE!?

Editorial de Marius Marinescu Amândoi au fost președinți ai PSD. Unul știe introducerile de la cărți, celălalt cuprinsul. Amândoi au făcut pușcărie pentru fapte presupuse a...

Se distribuie pachetele alimentare la Ploiești

    Până pe data de 1 noiembrie 2021, la Ploiești, se distribuie pachetele alimentare, program finanțat din Fondul de ajutor European destinat celor...

Fotbal / Petrolul este lider în Liga 2

    Petrolul 52 Ploiești este noul lider în Liga 2 la fotbal, după ce a învins vineri, pe teren propriu, pe Ripensia Timișoara,...

Săptămână cu accidente rutiere

A intrat cu mașina în semafor, la Câmpina     Polițiștii din cadrul Poliției municipiului Câmpina au fost sesizați despre faptul că pe Bulevardul Carol...