În timp ce ochii întregii lumi au fost aţintiţi către alegerile prezidenţiale din SUA, este dificil să scrii despre un alt subiect de politică externă. Însă nu trebuie să omitem eforturile din ultima perioadă ale Statelor Unite de a reconcilia Israelul şi ţările arabe şi să ne gândim la posibilele consecinţe ale acestui fapt, aminteşte ziarul turc Cumhuriyet.
Este cunoscut, în ultimii ani, că Israelul a semnat rând pe rând acorduri de normalizare a relaţiilor cu Emiratele Arabe Unite, Bahrainul şi Sudanul. Anunţul privind semnarea acestor acorduri a fost făcut de însuşi Donald Trump, ocazie cu care şi-a subliniat rolul de mediator şi a afirmat că va mai da şi alte veşti. Israelul, care are de ani buni relaţii cu Egiptul şi Iordania, declara că, după alegerile prezidenţiale din SUA, va intensifica negocierile privind normalizarea relaţiilor cu încă cinci ţări musulmane, inclusiv Arabia Saudită şi Qatar. Celelalte ţări în afara Arabiei Saudite şi Qatarul sunt Oman, Nigeria şi Maroc.
Bine, dar cum se pot explica eforturile de mediere ale Statelor Unite, paşii Israelului de apropiere cu ţările arabe, cu ţările islamice? Să le enumerăm…
Primul pas: Quatarul, care a semnat acordul de normalizare a relaţiilor cu Israelul, are relaţii apropiate cu Turcia, a instalat baze militare, a riscat şi tensionarea relaţiilor cu Arabia Saudită, se va împăca şi cu Arabia Saudită cu care are de o perioadă de timp probleme, precum şi cu ţările arabe. De luni de zile se vorbeşte, în culisele diplomaţiei, despre pregătirile în acest sens.
Al doilea pas: Prin aceste mutări, SUA au consolidat şi mai mult securitatea Israelului, cu care au un parteneriat strategic. Au slăbit şi mai mult presiunea arabă asupra Israelului, care şi aşa era una slabă.
Al treilea pas: aceste ţări în fruntea cărora se află Arabia Saudită consideră, din punctul lor de vedere, că au făcut o mişcare importantă atrăgând Israelul de partea lor, după Statele Unite, în faţa Iranului, considerat principala ameninţare.
Front împotriva Turciei
Al patrulea pas: frontul format împotriva Turciei în regiune, prin normalizarea relaţiilor dintre Israel şi ţările arabe, a mai făcut o mutare. Opoziţia faţă de Iran şi opoziţia faţă de Turcia în lumea arabă s-au echilibrat, unele ţări arabe au trecut de la opoziţia faţă de Iran la opoziţia faţă de Turcia.
Al cincilea pas: apropierea dintre Israel şi ţările arabe s-a reflectat în mod serios în lupta dată pentru resursele şi traseele energetice din Libia, Siria, Mediterana de Est. Statele Unite vor considera acest lucru drept oportunitate şi îşi vor intensifica presiunea atât asupra Turciei, cât şi asupra Iranului.
Al şaselea pas: această apropiere trebuie analizată împreună cu o alta, realizată tot la ordinul SUA. Şi anume, apropierea dintre Barzani şi organizaţia teroristă PKK în nordul Irakului. Este cunoscută loialitatea atât a lui Barzani, cât şi a organizaţiei teroriste PKK faţă de imperialismul american şi Israel.
Pe scurt, în Orientul Mijlociu au loc şi noi implicări, şi noi tensiuni. Trebuie să fii atent, moderat şi pregătit. S-a văzut că politica extremă a administraţiei faţă de lumea islamică, de lumea arabă este o politică iluzorie şi fără temei. Pentru că nu este o politică de încredere, previzibilă. Pentru că este departe de a fi credibilă, de a fi descurajantă. Pentru că este bazată pe respingerea, negarea Republicii. Unica soluţie este politica lui Mustafa Kemal Ataturk.
