joi , 20 februarie 2020
Home / Actualitate / Anticorupţia din Europa, folosită în jocurile politice americane

Anticorupţia din Europa, folosită în jocurile politice americane

Preşedinţia lui Donald Trump, cu tot deranjul pe care-l provoacă uneori în „mlaştina de la Washington”, gafele lui Joe Biden, campania prezidenţială din SUA şi servilismul serviciilor secrete şi al justiţiei ucrainene ne oferă câteva ocazii rarisime de a privi lumea anticorupţie din Europa de est într-o altă lumină. Nu este vorba doar despre eliminarea unui flagel, ci şi despre o pârghie de a influenţa decizia politică, numirile înalţilor magistraţi, demiterea lor sub presiune, eliminarea unor actori importanţi din lumea afacerilor, privatizările strategice, decizia strategică a statului respectiv. Un ultim scandal legat de ţintele luptei anticorupţie din Ucraina şi lupta politică de la Washington ne poate arunca o altă lumină şi asupra ascensiunii, la Bruxelles, a Laurei Codruţa Kovesi, o exponentă a unui sistem anticorupţie similar.

Cum se demite un procuror general în şase ore
În urmă cu jumătate de an, arătam cum funcţionează ONG-urile şi instituţiile anticorupţie din Ucraina vecină, acolo unde există un Oficiu Naţional anticorupţie (NABU), cu propriile forţe speciale, un Parchet Special Anticorupţie (SAPO), un Birou de Stat pentru Investigaţii (SBI) şi un Tribunal Anticorupţie. Unul dintre cele mai importante ONG-uri anticorupţie este Centrul de Acţiune Anticorupţie.
Demonstram atunci, pornind de la o serie de informaţii publicate de The Hill, cum Parchetul General din Ucraina a dorit să verifice, în 2016, cum sunt distribuite fondurile pentru ONG-urile anticorupţie, dar a întâmpinat atunci opoziţia Ambasadei SUA la Kiev. „Investigarea Centrului de Acţiune Anticorupţie pe baza asistenţei primite din partea noastră este greşită”, a spus atunci ambasadorul SUA. The Hill scrie că procurorul general a fost demis la presiunea SUA, iar în locul său a venit Iuri Luţenko, un apropiat al preşedintelui Petru Poroşenko. Imediat, acesta a fost invitat la Ambasada SUA. The Hill scrie: „Luţenko mi-a spus că a rămas uimit când ambasadoarea „mi-a dat o listă cu oameni pe care să nu-i pun sub acuzare”. Pe listă era numele fondatorului Centrului de Acţiune Anticorupţie şi doi deputaţi care susţineau vocal acest ONG, spune o sursă care a avut acces la întâlnire”.
Procurorul general demis la presiunea SUA era Viktor Şokin, un magistrat mai degrabă apropiat de Partidul Regiunilor, pro-rus, decât de noua putere pro-occidentală, condusă atunci de preşedintele Petro Poroşenko. Ulterior, în 2018, fostul vicepreşedinte al SUA, Joe Biden, nu s-a putut abţine şi a arătat că el a fost cel care a pus presiune pentru demiterea procurorului general al Ucrainei, ameninţându-l pe preşedintele Poroşenko că, în caz contrar, SUA nu vor mai oferi o linie de garantare de un miliard de dolari pentru creditele ucrainene. „I-am spus: „Nu veţi obţine miliardul. O să plec din Ucraina în şase ore. Dacă procurorul nu e demis, nu primeşti banii”. Ei bine, nenorocitul a fost demis. Şi au numit pe cineva care era de încredere la vremea aceea”, a declarat Biden la un eveniment al think-tank-ului Council on Foreign Relations. Biden a adăugat că a vorbit în numele preşedintelui Barack Obama şi că l-a invitat pe preşedintele Ucrainei să îl sune pe Obama.
Afaceri dubioase ale beizadelelor
Aflăm acum că nu doar lipsa de rezultate în combaterea corupţiei a stat în spatele presiunilor SUA pentru demiterea lui Şokin, ci şi demersul său de a cerceta afacerile companiei energetice Burisma, în al cărei Consiliu de Administraţie se afla un personaj cu greutate – Hunter Biden, fiul vicepreşedintelui de atunci al SUA, Joe Biden. Implicaţi în această afacere mai erau Devon Archer, un apropiat al fostului secretar de stat John Kerry, şi chiar fiul lui John Kerry. Ba chiar şi fostul preşedinte polonez Aleksander Kwasniewski a fost cooptat în conducerea Burisma, în timp ce punea la cale un plan de refacere a Ucrainei prin donaţii importante de la oameni de afaceri şi statele vestice. Burisma, care extrăgea gaze naturale în Ucraina începând din 2002, a adus profituri însemnate acţionarilor, însă era o firmă controlată prin offshore-uri de oligarhul Igor Kolomoiski, cu cetăţenie ucraineană, israeliană şi elveţiană, care cheltuia 10 milioane de dolari pe lună pentru a finanţa miliţii care luptau în Donbas. Ulterior, Kolomoiski a intrat în conflict cu preşedintele Poroşenko şi s-a exilat în Elveţia. Acum, oligarhul este din nou pe cai mari. Noul lider de la Kiev, Volodimir Zelensky, este considerat omul lui Kolomoiski, care este patronul trustului media ce l-a făcut preşedinte pe actorul Zelensky, producând serialul „Servitorul Poporului”, ce l-a propulsat pe acesta din urmă.
Aşa ajungem la ultimul scandal, ce poate să mai arunce o rază de lumină asupra obiectivelor anticorupţie şi ale serviciilor secrete din Ucraina. Pe 25 iulie 2019, preşedintele Donald Trump a avut o discuţie telefonică cu omologul ucrainean Zelenski. Recent, o sursă anonimă a atras atenţia că în cursul acelei discuţii, Trump i-ar fi cerut liderului de la Kiev informaţii compromiţătoare despre Joe Biden şi fiul său, pentru a le folosi în campania prezidenţială din SUA, unde Biden candidează la alegerile primare democrate.
Marile publicaţii americane din SUA, mai toate democrate şi „progresiste”, l-au acuzat imediat pe Donald Trump că influenţează alegerile în acest fel. Trump s-a apărat: „Nu am spus nimic în neregulă. Cred că pe fir era multă lume. Ştiam asta înainte să dau telefon. Ceea ce nu a fost în regulă a fost lucrul oribil pe care l-a spus Joe Biden în Ucraina”. „Cineva trebuie să se uite la ce a spus Biden. A spus că nu va oferi un miliard de dolari unei ţări anume, dacă procurorul general din acea ţară nu este demis, pentru a nu cerceta un anumit dosar. Însă nimeni nu se va uita la cazul Biden, pentru că este democrat. Presa ştirilor false nu va face aşa ceva, este o ruşine”, a spus Trump.
Ulterior, presa americană, inclusiv CNN, au arătat că sursa care a precizat că Trump a făcut presiuni asupra preşedintelui Ucrainei nu a participat la discuţia telefonică cu pricina. În plus, ministrul de externe al Ucrainei a susţinut ferm că ştie despre ce s-a discutat şi că Trump nu a pus presiune nici un moment asupra lui Zelinsky, pentru a-i oferi informaţii despre rivalul democrat Biden.
Trump a trecut la contraofensivă şi susţine că presa a publicat informaţii false, pentru a avea argumente în favoarea unui posibil impeachment, uitând însă de „flagrantul” lui Joe Biden, care s-a lăudat în faţa camerelor de luat vederi că a pus presiune pe preşedintele Ucrainei, în 2016, pentru a demite un procuror general.
Şi mai este un lucru pe care marile publicaţii americane nu-l amintesc în acest context. Serviciul secret ucrainean SBU şi Oficiu Naţional anticorupţie de la Kiev s-au implicat în campania electorală din sUA din 2016, atunci când au mizat eronat pe victoria lui Hillary Clinton şi au oferit informaţii compromiţătoare despre campania lui Donald Trump. Întregul caz al plăţilor via Rusia, primite de Paul Manafort (unul dintre directorii campaniei prezidenţiale a lui Trump, în 2016) pentru activitatea de consilier al fostului preşedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a fost construit pe baza informaţiilor scurse din Ucraina la solicitarea unei intermediare (Alexandra Cealupa), care lucra pentru Comitetul Naţional Democrat din SUA. Aşadar , folosirea organelor anticorupţie ucrainene, a serviciilor secrete de la Kiev şi a ONG-urilor în scopuri politice, inclusiv în lupta politică de la Washington, a fost brevetată în timpul administraţiei Clinton-Obama-Biden, nicidecum de către Donald Trump, aşa cum încearcă să sugereze marile ziare americane.
Noi ţinte pentru servicii şi procurorii anticorupţie
La fel, organele anticorupţie de la Kiev ar mai putea fi folosite în alte mari lupte, de data aceasta economice şi strategice. Este vorba, de exemplu, despre privatizarea companiei ucrainene producătoare de motoare de aviaţie Motor Sich, cea care, în continuarea tradiţiei sovietice, echipează mai toate elicopterele ruse, o companie în care s-a investit mult în cercetare şi care are o tradiţie mare. Serviciile secrete ucrainene au blocat, până acum, cumpărarea companiei de către China. Nu este exclus ca în scenă să intre şi organele anticorupţie, astfel încât compania să nu intre în mâinile Rusiei sau chiar să fie lichidată.
Să mai spunem că ONG-ul ucrainean Centrul de Acţiune Anticorupţie, pentru care Ambasada SUA a făcut presiuni la Parchetul General al Ucrainei, a primit începând din 2012, un milion de dolari de la Departamentul de Stat şi Departamentul Justiţiei din SUA. Alte 300.000 de dolari au venit de la Fundaţia Renaşterea Internaţională a lui George Soros.
Să mai spunem că Karne Greenaway, fosta coordonatoare FBI pentru fraude internaţionale şi unul dintre agenţii care investiga afacerile lui Manafort în Ucraina, s-a retras recent din FBI şi a intrat în conducerea ONG-ului anticorupţie din Ucraina.
Să mai spunem că, lângă „borcanul cu miere” al lui Hunter Biden (a cărui greutate la Washington putea garanta afacerile), au venit nu numai Devon Archer sau Aleksander Kwasniewki. Omul de afaceri român Puiu Popoviciu a apelat la serviciile de consiliere în afaceri oferite de fiul fostului vicepreşedinte al SUA. Pe terenurile dobândite ilegal de Popoviciu, de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice, se află acum noua Ambasadă SUA şi biroul notarial al fiicei fostului preşedinte Traian Băsescu. Popoviciu, care a făcut afaceri ilegale şi cu Primăria condusă de Traian Băsescu, a fost condamnat la şapte ani de închisoare.

Check Also

Republica Moldova, un stat suspect de „coronavirus”

Nimic nu merge la est de Prut. Lucrurile stau la fel de prost la ambii …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inline