fbpx
4.8 C
Ploiești
marți, 24 noiembrie, 2020
Acasă Mozaic Inedit „Am ucis un om pentru a salva 100.000”

„Am ucis un om pentru a salva 100.000”

Mărturia unei asasine care a intrat în istorie: „Am ucis un om pentru a salva 100.000”

Alături de Jeanne d’Arc, istoria Franţei a mai reţinut numele unei fecioare fără teamă. E vorba de Charlotte Corday, o tânără aristocrată care, pentru a pune capăt vărsării de sânge nevinovat, a decis să ia viaţa unuia dintre liderii celei mai radicale fracţiuni revoluţionare. „Am ucis un singur om pentru a salva 100.000”, avea să le spună ea judecătorilor înainte de a fi trimisă pe eşafod.

O lovitură de cuţit perfectă
Pe 13 iulie 1793, Charlotte Corday şi-a făcut apariţia la uşa apartamentului lui Marat, susţinând că are informaţii vitale despre activitatea girondinilor care reuşiseră să scape de arestare şi se refugiaseră în Normandia.
În ciuda protestelor soţiei sale Simone, Marat i-a permis tinerei să intre şi i-a acordat o audienţă lângă camera sa de baie.
Chinuit de o boală de piele cumplită, Marat era nevoit să lucreze în vană, apa fiind singurul leac pentru durerile pe care le simţea. Nici în politică nu-i mergea prea bine. Ajuns la vârsta de 50 de ani, Jean-Paul Marat vedea cum cariera sa de lider al facţiunii radicale iacobine păleşte. Nu mai avea nici pe departe puterea pe care o exercitase în timpul Regimului Terorii. E drept, reuşise să-i elimine pe duşmanii săi girondini prin lovitura de la 2 iunie, dar acum aliatul lui Montagnarzi nu părea a mai avea nevoie de el. Robespierre şi ceilalţi conducători radicali încercau să se distanţeze, iar Convenţia nu lua în seamă cea mai mare parte a scrisorilor pe care le trimitea continuu. Mai avea o singură armă de a-şi exercita, dacă nu puterea, măcar influenţa – ziarul său „L’Ami du people” („Prietenul poporului”).
Vizita tinerei din Caen e posibil să fi stârnit în Marat speranţa că va reuşi
să-şi recapete prestigiul, dezvăluind o nouă ameninţare la adresa Republicii.
Răspunzând întrebărilor sale despre ce se întâmplă la Caen, Charlotte Corday i-a scris lui Marat o listă cu deputaţii girondini care complotau. La sfârşit, spune Corday, Marat i-ar fi spus: „Capetele lor vor cădea în 15 zile”. În timpul procesului, tânăra avea să-şi schimbe, însă, declaraţia.
Oricum, istoricii sunt de părere că e puţin probabil ca Marat să se fi exprimat în acest fel, pentru că nu avea puterea de a trimite pe cineva la ghilotină.
Oricum, Charlotte era deja hotărâtă s
ă-şi încheie misiunea pentru care venise la Paris. S-a ridicat brusc de pe scaun, a scos din corset cuţitul de bucătărie cu mâner de abanos pe care îl cumpărase special pentru asta şi l-a lovit pe Marat chiar sub clavicula dreaptă.
Din pură întâmplare, a reuşit o lovitură de maestru. Lama, lungă de cinsprezece centimetri, i-a deschis victimei artera brahiocefalică, aproape de inimă. Moartea a survenit în numai câteva secunde din cauza sângerării puternice. Marat nu a mai putut decât să strige după soţia sa „Aidez-moi, ma chere amie!” (Ajută-mă, iubita mea”) înainte de a se stinge.
Alertată de strigătul muribundului, soţia lui Marat, Simonne Evrard, s-a repezit în cameră. Alături de ea a intrat şi un distribuitor al ziarului lui Marat, care s-a asigurat că Charlotte Corday nu va încerca să scape.
Doi vecini, un chirurg militar şi un medic stomatolog, au încercat să-l resusciteze pe Marat. A fost zadarnic. După un timp, au sosit şi oficialii republicani pentru a o interoga pe asasină. Înainte de toate au fost, însă, nevoiţi să calmeze o mulţime isterică care părea gata să o linşeze pe asasină.
O voinţă de oţel
Anchetatorii s-au lămurit repede că era vorba de un asasinat. Charlotte Corday venise de la Caen pentru a-i lua viaţa celui mai radical dintre revoluţionari şi nimic n-ar fi putut să o oprească.
Luase această hotărâre nu numai din cauza ororii pe care i-o stârniseră masacrele din septembrie, pentru care îl găsea pe Marat responsabil, ci şi de teama că iacobinul ar putea provoca un război civil total. Credea sincer că moartea lui va pune capăt violenţelor.
Cu aceste gânduri în minte, Charlotte Corday şi-a părăsit, pe 9 iulie 1793, rudele şi a plecat spre Paris, unde a închiriat o cameră la Hotel de Providence. A cumpărat un cuţit de bucătărie cu o lamă de 15 cm . În zilele care au urmat, a scris „Adresa către francezii prieteni ai dreptului şi ai păcii” („Addresse aux Francais amis des lois et de paix”), în care şi-a explicat motivele.
Iniţial plănuise să-l ucidă pe Marat în faţa Convenţiei Naţionale, dar, după sosirea la Paris, a descoperit că acesta nu mai participa la şedinţe, pentru că sănătatea lui se deteriorase puternic din cauza bolii (din câte se pare, o dermatită herpetiformă).
A fost, aşadar, obligată să-şi schimbe planul. A mers la apartamentul lui Marat înainte de amiază, pe 13 iulie, susţinând că are cunoştinţă despre o răscoală girondistă în Caen, dar nu a reuşit să intre.
S-a întors spre seară, iar Marat a făcut greşeala de a o primi.
Ghilotina, singura pedeapsă posibilă
Charlotte era o simpatizantă a Girondinilor, o grupare revoluţionară moderată, încă dinainte de revoluţie. Provenea dintr-o familie aristocratică săracă, iar fraţii ei plecaseră în exil să se alăture forţelor regaliste.
Procesul tinerei a durat numai patru zile. Charlotte a declarat că a acţionat singură. „Am ucis un singur om pentru a salva 100.000”. Instanţa a stabilit fără tăgadă că a fost vorba de o crimă cu premeditare, inclusiv pe baza scrisorii de rămas bun pe care tânăra o trimisese tatălui său, scrisoare care fusese interceptată. „Am răzbunat multe victime nevinovate, am prevenit multe alte dezastre. Oamenii, într-o zi deziluzionaţi, se vor bucura că sunt eliberaţi de un tiran”, îi scria tânăra tatălui său.
Charlotte Corday a fost supusă unui număr de trei examene încrucişate de către înalţi oficiali judiciari revoluţionari, inclusiv preşedintele Tribunalului Revoluţionar şi procurorul şef. Obiectivul era să se stabilească dacă a făcut parte dintr-o conspiraţie girondistă mai largă.
Vinovăţia fiind clară, verdictul nu a rezervat nicio surpriză.
La 17 iulie 1793, la patru zile de la uciderea lui Marat, Charlotte Corday a fost executată prin ghilotinare în Place de Greve.
Un epilog macabru
După decapitare, un bărbat pe nume Legros a ridicat capul tinerei şi l-a pălmuit. Martorii au încremenit văzând expresia „indignării fără echivoc” care a apărut pe faţa moartei. Această întâmplare stranie a fost evocată adesea pentru că victimele execuţiei prin ghilotinare îşi pot păstra conştiinţa pentru o scurtă perioadă de timp după decapitare. Chiar scriitorul Albert Camus s-a referit la acest episod tulburător.
Oricum, nu a fost singura ofensă post-mortem care i-a fost adusă tinerei aristocrate. Liderii iacobini au ordonat ca trupul să fie autopsiat imediat, pentru a vedea dacă era virgină. Bănuiau că în viaţa tinerei existase un bărbat şi că acesta ar fi avut de a face cu asasinatul. Spre disperarea lor, s-a constatat că tânăra era virgină.
Actul disperat al tinerei aristocrate nu i-a oprit pe iacobini, nici măcar teroarea revoluţionară. Dimpotrivă, vărsarea de sânge s-a intensificat. Mai mult, Marat a fost elogiat ca un martir al cauzei, iar un bust al lui a înlocuit o statuie religioasă pe Rue aux Qurs, în ciuda miilor de victime pe care le avea pe conştiinţă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

PERCHEZIȚII LA PENITENCIARUL PLOIEȘTI. GRUPARE INFRACȚIONALĂ, DESTRUCTURATĂ

Polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești și procurorii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, în colaborare cu reprezentanții Penitenciarului Ploiești, au efectuat cinci...

Se distribuie cardurile de 180 lei/lună pentru persoanele vulnerabile

Deputatul PNL Roberta Anastase a anunțat că, în această sătămână, a început distribuirea cardurilor acordate persoanelor vulnerabile, potrivit prevederilor OUG 115/2020. În Prahova, vor...

Cei mai buni gimnaști din țară au concurat la Ploiești

Sala Sporturilor Olimpia din Ploiești a găzduit, la finalul săptămânii trecute, Campionatele Naționale de Gimnastică ale României, în urma cărora Marian Drăgulescu a câștigat...

Ministerul Mediului se laudă că protejează pădurile virgine

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a aprobat introducerea a încă 3.791,5 hectare de păduri cvasi-virgine în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasi-virgine din...

Zeev Sternhell, oracolul antifascismului

Profesorul Zeev Sternhell, laureat al Premiului Israel, şi-a dedicat cea mai mare parte a vieţii profesionale cercetării fascismului şi nedreptăţilor lui. Sternhell nu a...

Cartierul Roşu din Amsterdam, afectat de criza Covid

Vitrinele din neon nu mai sunt luminate, iar străzile Cartierului Roșu din Amsterdam arată precum cele ale unui oraş fantomă. Coronavirusul a lovit greu...