sâmbătă , 9 noiembrie 2019
Home / Actualitate / Alianţa lui Netanyahu cu dictaturile arabe din Golf

Alianţa lui Netanyahu cu dictaturile arabe din Golf

Israelienii nu au purtat niciodată un război împotriva monarhiilor absolutiste şi dictatoriale din Golful Persic. Aceste ţări, ca şi alte naţiuni arabe, au susţinut istoric cauza palestiniană, deşi niciodată nu s-au angajat ferm în lupta pentru crearea unui stat palestinian. Cel mai mare duşman al Arabiei Saudite, al Emiratelor Arabe Unite şi al Bahrainului este Iranul, nu Israelul.
Există o generalizare despre statele arabe, ca şi cum ar fi toate ţări asemănătoare, cu preocupări similare şi anti-Israel. Nu sunt. Problema palestiniană se află în fruntea agendei doar în Iordania şi are o mare importanţă pentru Iran, Siria şi Egipt, deşi este departe de a fi prioritatea acestor ţări din Levant. Din punct de vedere cultural, iordanienii, sirienii, libanezii şi egiptenii au, de asemenea, o mai mare apropiere faţă de palestinieni.
Dar guvernele ţărilor din Golful Persic şi cele din Africa de Nord, cu excepţia Egiptului, nu vor fi afectate, dacă nu va exista un stat palestinian independent. Cauza palestiniană are o importanţă simbolică pentru populaţie şi chiar pentru unii guvernanţi. În general, însă este mult sub alte subiecte care domină dezbaterea din fiecare dintre aceste ţări.
Benjamin Netanyahu, prim-ministrul Israelului, a înţeles de ani de zile că se poate apropia de dictaturile din Golful Persic, arătând în ce măsură israelienii împărtăşesc cu aceste naţiuni arabe un duşman comun la Teheran. Cu câţiva ani în urmă, a dobândit aliaţi puternici în acest sens la Washington, prin preşedintele Donald Trump, la Abu Dhabi, prin Bin Zayed, şi la Riyad, prin prinţul moştenitor al coroanei şi dictatorul de facto al ţării, Mohammad bin Salman, considerat drept asasin de către ONU. Este clar acum că strategia prim-ministrului israelian a funcţionat, aşa cum am văzut la întâlnirea din Bahrain, organizată de ginerele lui Trump.
Cred că este din ce în ce mai probabil ca Israelul să stabilească relaţii diplomatice deschise cu cel puţin trei dictaturi arabe – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Bahrain. Are deja cu Egiptul şi cu Iordania. Ar fi un pas spre normalizare cu Marocul şi Omanul (care are o relaţie bună cu Iranul). Şi ar obţine această victorie fără a fi nevoie să se creeze un stat palestinian. Bin Salman, de exemplu, nu a fost niciodată preocupat de soarta palestinienilor. El preferă să-i bombardeze pe yemeniţi.
Propunerea de pace din 2002 a Ligii Arabe este încă oficial valabilă. În esenţă, aceasta prevede stabilirea relaţiilor tuturor ţărilor arabe cu Israelul, în schimbul retragerii israeliene din teritoriile ocupate în războiul din 1967 (Cisiordania, Ierusalimul de Est şi Înălţimile Golan) şi o soluţie negociată pentru refugiaţi. Însă, în practică, Bin Salman şi Bin Zayed nu s-au plâns, atunci când Trump a transferat ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim şi când preşedintele american a recunoscut Înălţimile Golan, un teritoriu sirian ocupat de israelieni, ca parte a Israelului. Probabil că ar închide ochii la anexarea aşezărilor din Cisiordania.
Crearea unui stat palestinian a rămas departe. Cred că este trist. Aş vrea să văd soluţia cu două state, Israelul şi Palestina stând alături. Şi aş dori să văd Israelul în pace cu Libanul. La urma urmei, Tel Avivul are mult mai mult de-a face cu Beirutul multireligios decât cu extremistul Riad şi cu persecuţia sa asupra minorităţilor religioase, LGBT şi a femeilor.

 

Pagină coordonată de Grigoraş NIŢĂ

Check Also

Anthropocen, era în care omul ucide planeta (iI)

Al şaselea val Viitorul cataclism planetar, despre care tot mai mulţi savanţi cred că va …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *