joi , 12 decembrie 2019
Home / Inedit / Adevărul despre Hiroshima şi Nagasaki (II)

Adevărul despre Hiroshima şi Nagasaki (II)

Această notă arată că japonezii ofereau termeni de capitulare pe cât se poate de identici cu cei care, în cele din urmă, au fost acceptaţi de americani la ceremonia oficială de predare de pe 2 septembrie, adică predarea completă, sub toate aspectele, cu accepţia împăratului. Şi anume: termenii de pace au inclus:
– capitularea completă tuturor forţelor şi armelor japoneze de acasă, de pe insulele deţinute şi din ţările ocupate;
– ocuparea Japoniei şi a posesiunilor acesteia de trupele Aliaţilor, sub conducere americană;
– renunţarea japonezilor la toate teritoriile cucerite în timpul războiului, cum sunt Manciuria, Coreea şi Taiwan;
– reglementarea industriei japoneze pentru a sista producerea oricărui fel de armament sau unelte de război;
– eliberarea tuturor prizonierilor de război şi a răniţilor;
– capitularea criminalilor de război (extrase din articolul „A fost necesară Hiroshima? De ce ar fi putut fi evitat bombardamentul atomic”, de Mark Weber, publicat de Insntitute for Historical Review).
Puţini oameni pot înţelege gradul terorii care rezultă din folosirea armelor nucleare. Civilii din Hiroshima au fost atacaţi dimineaţa devreme. Civilii se pregăteau de lucru, copiii se pregăteau de şcoală şi nimeni nu era conştient de ceea ce urma să se petreacă. Când colonelul Tibbita a aruncat bomba, unda de şoc a fost atât de intensă, încât a împins avionul. Zona în care a căzut bomba a fost atât de fierbinte ca suprafaţa Soarelui. Oamenii au fost topiţi împreună cu pereţii caselor, tot ceea ce a rămas din ei au fost umbrele rămăşiţelor lor carbonizate. Condiţia supravieţuitorilor a fost cu mult mai rea. Pielea s-a cojit de pe oasele multora care au rămas în viaţă. Părul le-a căzut de pe cap în smocuri. Fetuşii au căzut pur şi simplu din abdomenele femeilor însărcinate. Mulţi au suferit arsuri de gradul III şi efecte oribile pe termen lung, cum sunt cicatricile cheloide.
– Preşedintele Truman a apărat cu fermitate folosirea bombei atomice, afirmând că aceasta „a salvat milioane de vieţi, deoarece a pus capăt războiului în mod rapid”. Justificându-şi decizia, acesta a mers până acolo încât a declarat: „Lumea va nota faptul că prima bombă atomică a fost aruncată peste Hiroshima – o bază militară. Aceasta a avut loc, deoarece, în primul atac, am dorit pe cât de mult posibil să evităm uciderea civililor”.
– Aceasta a fost o declaraţie absurdă. De fapt, aproape toate victimele au fost civili, iar Expertiza Bombardamentului Strategic SUA (eliberat în 1946) a afirmat în raportul său oficial: „Hiroshima şi Nagasaki au fost alese ca ţinte datorită concentraţiei activităţilor şi populaţiei din aceste două oraşe. Dacă aruncarea bombei atomice avea menirea de a impresiona conducătorii japonezi cu puterea imensă de distrugere a unei noi arme, atunci aceasta putea fi aruncată peste o bază militară izolată. Nu era necesară distrugerea unui oraş mare. Şi indiferent care este justificarea bombardării Hiroshimei, este mult mai greu să aperi aruncarea celei de-a doua bombe atomice, de data asta peste Nagasaki”.
– După distrugerea cu bombe de foc a Hamburgului, în 1943, după Holocaustul din Dresda, din mijlocul lui februarie 1945, şi după asaltul cu bombe de foc asupra capitalei Tokyo şi a altor oraşe japoneze, conducătorii americani – după cum consemnează generalul Leslie Groves al Armatei SUA – „erau deprinşi cu uciderea în masă a civililor” („A fost necesară Hiroshima? De ce ar fi putut fi evitat bombardamentul atomic”, de Mark Weber, articol publicat de Institute for Historical Review).
– „Experimentul a fost un succes copleşitor”, le-a spus preşedintele Harry S. Truman camarazilor lui, după ce a fost informat că armata SUA a aruncat bomba atomică peste Hiroshima.
– „După bombardament, realizatorii japonezi de filme au încercat să documenteze oroarea pe care bomba atomică a lăsat-o în Japonia. Văzând acest act ca pe o posibilă ameninţare, armata SUA a confiscat toate înregistrările japonezilor şi a dat un ordin prin care interzicea filmări de orice fel” („A fost necesară Hiroshima? De ce ar fi putut fi evitat bombardamentul atomic”, de Mark Weber).
Hiroshima şi Nagasaki: minciună şi adevăr
Minciună: Japonezilor din aceste oraşe le-au fost aruncate pliante prin care civilii erau avertizaţi să se evacueze.
Adevăr: Pliantele au fost aruncate după bombardarea oraşelor Hiroshima şi Nagasaki.
Minciună: Utilizarea bombelor atomice a scurtat războiul.
Adevăr: Japonezii căutau să facă pace când aceştia s-au întors de la Conferinţa de la Postdam, pe 3 august 1945, cu trei zile înainte ca armata SUA să bombardeze Hiroshima.
Minciună: Hiroshima a fost bombardată, pentru că era o importantă bază militară japoneză.
Adevăr: A fost bombardat centrul oraşului Hiroshima, care avea o populaţie de 350.000 de oameni (civili).
Adevăr: Numai patru din cele 30 de ţinte erau, în fapt, de natură militară” (A fost necesară Hiroshima? De ce ar fi putut fi evitat bombardamentul atomic”, de Mark Weber).
De fapt, bombardarea atomică a oraşelor Hiroshima şi Nagasaki a fost un experiment orchestrat şi susţinut de evrei. Nu guvernul american a cerut savanţilor descoperirea unei superarme, ci savanţii au cerut guvernului construirea ei. Majoritatea savanţilor care au contribuit la construirea bombei atomice, în cadrul Proiectului Manhattan, au fost evrei: Albert Einstein, Robert Oppenheimer, Niels Bohr, Isidor Isaac Rabi, Victor Frederick Weisskopt, David Joseph Bohm, Rudolf Ernst Peieris, Otto Robert Frisch. Încă din anii 1930, Rockefeller Foundation a început o masivă aducere în America a evreilor bine pregătiţi sau cadre universitare din Europa.

Check Also

Războiul hibrid în deconstrucţia vieţii

Liniştea, echilibrul neamului nostru, înfrăţirea cu natura şi credinţa în adevăr şi în timp, ne-a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *