Acţiunea care doresc să o relatez a avut loc în anul 1985. Direcţia de Contraspionaj, pornind de la o informaţie certă, a solicitat luarea în filaj a ataşatului economic de la o importantă reprezentanţă diplomatică din ţara noastră. Conform uzanţelor, sectorul informativ ne-a dat detaliile necesare, obiectivele la care să fim atenţi în realizarea filajului pentru ca acţiunea să se finalizeze cu succes.
Între altele, am fost notificaţi că diplomatul era interesat direct în tranzacţii comerciale între firme din ţara sa şi întreprinderi de comerţ exterior româneşti. Se ştia, de asemenea, că diplomatul avea contacte neoficiale cu un Exterior, cu care urma să se întâlnească în proxima perioadă. Un alt amănunt care avea să ajute foarte mult în organizarea acţiunii de filaj era locul întâlnirii, o vestită mănăstire situată nu departe de Bucureşti.
Trebuie să menţionez – atât în acest caz, cât şi în multe altele – cooperarea impecabilă dintre Direcţia de filaj şi cei de la Direcţia de contraspionaj.
După recunoaşterea locului de desfăşurare a acţiunii, a fost întocmit planul de măsuri şi s-a realizat instructajul echipei care, în esenţă, prevedea ca la intrare, să se posteze, costumat în cerşetor, şi să acţioneze numai în acest loc, lucrătorul U.D., iar în interior să observe ce se petrecea lucrătoarea C.L., costumată ca o băbuţă evlavioasă.
Nu este cazul să mai subliniez munca grea şi dificilă a unui filor în relaţie directă cu cel urmărit, şcolit şi el, la rându-i, în această meserie, care, deşi frumoasă, implică multă orientare, spirit inovator şi fler şi, nu în ultimul rând, multă determinare – pasiune. Eram conştienţi că între munca noastră şi valorile pe care trebuia să le apărăm nu se putea interpune nimic. Bucuria reuşitei era nemărginită, iar nereuşita ducea la un enorm zbucium sufletesc, la nopţi nedormite, la analize şi autoanalize, după care ne remontam şi porneam din nou la drum în dificila şi frumoasa muncă pe care ne-am ales-o. Spuneam că sectorul informativ ne furnizase date importante care să ne ajute să ne organizăm munca: trebuia să documentăm momentul întâlnirii şi un eventual schimb de materiale. De asemenea, trebuia identificat funcţionarul român care se întâlnea cu diplomatul, prin stabilirea la domiciliu şi identificarea lui ulterioară.
S-a trecut la operaţionalizarea măsurilor: „Cerşetorul” s-a instalat din timp la intrare, iar colega noastră, potrivită ca vârstă şi ca aspect fizic, „bibilită” şi dotată cu tot ce trebuie, a intrat în interiorul mănăstirii pentru a juca rolul impus de misiune.
S-a documentat întâlnirea, precum şi momentul în care străinul i-a „strecurat” românului un plic pe care acesta l-a ascuns cu discreţie.
Documentarea în interior a fost realizată de „băbuţă”, iar la ieşirea din lăcaşul sfânt de „cerşetor”.
Ulterior, s-au luat măsurile impuse de situaţia operativă: diplomatul a fost suspendat din filaj, iar altă echipă de filaj a procedat la plasarea la domiciliu şi, ulterior, la identificarea cetăţeanului român. „Cerşetorul” şi „băbuţa” au părăsit mănăstirea la intervale diferite şi cu precauţiile de rigoare, au mers la o dubiţă oprită pe o străduţă lăturalnică pentru a-şi schimba vestimentaţia de „camuflaj”.
Iată ce relatează acum maior (r) Chiriţă Ştefan, care a avut un rol în organizarea misiunii, cu privire la cei doi colegi ai săi, în momentele de după reuşita documentării întâlnirii dintre diplomatul străin şi funcţionarul român:
„Eram cel care coordona acţiunea în interiorul mănăstirii, ceilalţi colegi fiind angrenaţi în acţiunea de stabilire şi identificare a legăturii. „Băbuţa”, după ce a revenit la îmbrăcămintea cu care venise de acasă, avea o faţă radioasă care exprima bucurie, care putea fi asociată cu aceea a unei actriţe ieşită din rol la sfârşitul unui spectacol pe care l-a terminat cui brio. Cu „Cerşetorul” s-a întâmplat ceva asemănător, cu deosebirea că nu mă aşteptam la ceea ce urma să se întâmple. „Cerşetorul” a scos din buzunare ghemotoace de bani,
spunându-mi:
– Chiri, cât mă schimb eu, te rog să numeri banii.
„Cerşetorul” era şeful echipei de filaj şi, ca atare, nu era loc de comentarii.
Când a revenit la costum şi cravată, aşa cum plecase de acasă, am terminat şi eu cu numărarea şi netezirea banilor. După ce i-am spus suma, care era consistentă pentru acele timpuri, îmi spune să-i iau şi să merg cu el.
Am intrat în mănăstire şi am mers direct la stareţ. Colegul meu i-a spus Sfinţiei Sale că am venit să dăruim mănăstirii o sumă de bani, precizând cuantumul acesteia. Ni s-a adus o cutie din lemn dreptunghiulară, în care am introdus suma.
La plecare, stareţul ne-a mulţumit pentru gestul nostru, iar noi eram bucuroşi de faptul că, pe lângă reuşita misiunii, ne dovedeam şi buni creştini.
După identificarea funcţionarului din Ministerul Comerţului Exterior, acesta a fost atent monitorizat şi, nu după mult timp, s-au strâns suficiente probe care au permis stoparea activităţii sale infracţionale, deosebit de păguboase pentru economia naţională, şi trimiterea sa în instanţă.
Gl. bg. (r) Vasile COIFESCU