După cele 10 zile când premierul Dorin Recean urma să se anunțe remanierile din executiv subiectul mai rămânea în suspans. Amânarea s-a extins către 8 noiembrie, premierul venind cu o altă promisiune, cel mai probabil după consultările președintei Maia Sandu cu partidele politice, amânate și ele pentru aceeași dată, la solicitarea unor lideri ai acestora. Între timp, presa a tras un tun cu nume și discuții tensionate la vârful piramidei, îngroșând și mai mult ceața în jurul remanierilor. „Nu dați curs listelor imaginare a retractorilor actualei guvernări. Mai e. Va fi, sigur. Când? Când vor fi înlocuitori cerți. Lucru extrem de complicat. La dat jos suntem maeștri. La „pus sus” nu… „Bunii” sunt mofturoși. „Mediocrii”, prea insistenți. Răbdare! P.S. Sper guvernarea să facă față ispitei de a face pe plac cuiva”, a comentat graba presei Ion Sturza, ex-prim-ministru al Republicii Moldova.
Remanieri sau anticipate?
O știre pe site-ul prot.md, ce anunța ca probabilă remanierea a cinci miniștri – MAI, agricultură, justiție, economie și digitalizare, sănătate – a aprins spiritele atât în tabăra guvernării, cât și a opoziției. Ceea ce a impulsionat presa să ia în colimator guvernarea și deputații. Parlamentarii și premierul n-au ajuns la consens și s-au arătat rezervați în declarații, dar nu negau dezbateri tensionante. Spicherul Igor Grosu confirma că discuțiile sunt la ordinea zilei, dar s-a arătat discret în a da nume. Unii deputați au strecurat succinte informații despre ministerele în discuție, dar și ei rezervați la nume și mai ales nimic din cele noi. Totuși, câte ceva s-a scurs spre urechile și penițele jurnaliștilor. Dezbaterile mai controversate se dau pe ministerul de interne. Inițial, propunerea premierului Recean ca fotoliul de ministru la MAI să-l ocupe Serghei Diaconu, actualul său șef de cabinet, nu a fost agreată de mai mulți deputați PAS. Diaconu a fost cooptat de premier în aparatul executivului din funcția de secretar general al MAI, fiindu-i cunoscut și probabil apreciat de pe când a fost ministru de interne. Din tabăra opoziției, socialistul Adrian Albu declara că „vor fi aduși în jertfă doar 2-3 miniștri”, nu întreg cabinetul cum cer multe voci. Și că locul lui Andrei Spînu îl va ocupa Vladimir Bolea, fotoliul ministerului agriculturii fiind incert deocamdată. Colegul său Vlad Bătrîncea în genere crede că PAS „a intrat într-o etapă de declin”, nu mai controlează executivul, „nu mai numește cadre, nu există nici o transparență, nici o dezbatere”. PSRM acuză președinția că ar folosi problema corupției politice ca pretext de unire a partidelor, mimând un proces democratic. Socialiștii au anunțat că nu dau curs invitației la consultări cu șefa statului – o discuție serioasă între partide poate avea loc doar pe o platformă neutră, cu abordări în complex, soluții ce pot fi puse în aplicare. De fapt nu agreează remanierile, ei cer alegeri anticipate. Singurul lucru clar și cert dincolo de ghicitul în bobi e dubla demisie a lui Andrei Spînu de la Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, dar și din PAS.
La patru secole jumate, din nou „Capul lui Moțoc vrem”?
Andrei Spînu își anunța retragerea din executiv și PAS în dimineața de 11 noiembrie, cu doar două ore înainte să înceapă ședința Consiliului Suprem de Securitate, unde s-a discutat despre corupția politică și necesitatea accelerării și eficientizării măsurilor de combatere a ei. Și unde i s-a cerut Guvernului și Parlamentului să vină cu un plan concret de asigurare a examinării prioritare a acestor cauze și reducerii termenului de examinare a cazurilor de corupere politică. Două motive par a fi la baza dublei demisii. „În toată această perioadă am fost supus unei campanii nedrepte de defăimare. Aproape zilnic am fost atacat fără să se prezinte probe”. Și: „Sunt multe de făcut, dar justiția rămâne prioritatea zero. Atât timp cât în spațiul public se vor discuta subiecte false, grupurile criminale organizate, corupții și cei care reprezintă interesele străine ale altor state își vor duce la bun sfârșit planurile”.
Numai de câte a fost acuzat Spânu! Că ar fi negociat în toiul crizei gazelor prea târziu și că la prețuri prea mari, când de fapt Gazprom ridicase deja prețurile și pentru Europa. Că ar fi implicat în scandaluri privind reparațiile Termoelectrica și în licitații controversate pentru închirierea unor spații comerciale în Aeroportul Chișinău. Că ar fi pus în aplicare scheme în domeniul energetic, că e implicat în delapidarea fondurilor în proiectul de construcție a infrastructurii de la punctul vamal Leova-Bumbăta. Toate în repetate rânduri. Ș-apoi una când te atacă opoziția cu învinuiri la care CNA, după trei zile de la revenirea în funcția de ministru, răspundea că „învinuirile unor hoți despre așa-zisele sale conturi bancare sunt minciuni” și că „nu există nicio probă”. Era vorba de fapt de un denunț adresat procuraturii de fugarul Ilan Shor privind pretinse acțiuni ilegale ale lui Spînu și tragerea la răspundere penală pentru îmbogățire ilicită și fals în declarații. Spînu nu și-a ascuns afacerile asigurând o transparență de invidiat, demonstrându-și capacitățile sale în business și administrarea afacerilor, specialitate căpătată la ASEM, precum și în cadrul studiilor postuniversitare la Harvard University Extension School (Master în Guvernare). La toate învinuirile justiția nu a avut motive să deschidă nici un dosar din lipsă de probe.
Altceva pare a fi la mijloc. Fost lider al organizației de tineret PLDM, viceministru al tineretului și sportului între 2015-2016, părăsește PLDM în dizgrație de îndată ce ia naștere partidul Maiei Sandu. Numele lui nu apărea în față ca cele ale lui Sergiu Litvinenco sau Olesea Stamate și nu a deranjat colegii de alianță ACUM până a deveni șeful staff-ului Maiei Sandu în prezidențialele din 2020, dar mai ales până la victoria PAS în parlamentarele din 2021. Apariția lui în primele rânduri ale guvernării și în fruntea celui mai mare minister i-a deranjat grav pe cei din PPDA, care nu trecuseră pragul. De aici încolo curg criticile. În speranța că vor aduna plusvaloare la imagine și poate voturi de alternativă în noi alegeri. N-a fost să fie. Ultimul eșec la prezidențialele 2024 i-a adus în fața adevărului. Dar nu i-a făcut și mai înțelepți.
Plecarea lui Spînu – act de curaj ori o strategie?
Nu m-au mișcat atât cam întârziatele mulțumiri ale spicherului, nici ale Maiei Sandu, secundate de 2-3 colegi de partid, cât m-a impresionat șirul lung – vreo câteva sute în nici 2 ore – de solidarizări, regrete, aprecieri, sincere și oneste din comentariile la anunțul lui Andrei Spînu pe pagina sa de Facebook. În total contrast voci de politicieni trecuți în umbră sunt aduse de surse media cam rătăcite și postate in capo de fluxuri. Cei mai mulți dintre aceștia nu văd conduita sau competența lui în perioada mandatului său, ci morsoacă „motive ascunse” ale demisiei sale. „Să nu vă mire dacă, în timpul cel mai apropiat, peste 20 de deputați PAS vor cere demisia lui Recean. Spînu + Carp = …”, aruncă în spațiul mediatic Vlad Filat. Un alt politician cu zero performanțe, Dragoș Galbur, liderul Partidului Național Moldovenesc scos de la naftalină, face o paralelă trăsnită. „Și Plahotniuc a plecat de „bună voie” de la putere și din PD, și până astăzi controlează încă multe procese din umbră”. După plecarea lui Spînu, cel mai înverșunat și neîndreptățit critic al său, Plângău, are o nouă insatisfacție – Blocul „Împreună” nu a primit încă nici o propunere oficială pentru implicare în guvern…
Personal, subsemnez opiniei ex-ministrului Marcel Spătari. „…Pentru mine gestul lui Andrei trezește în primul rând niște reacții puternice de empatie. Decizia lui nu e atât un calcul politic (…) sau dorința de a da o lecție „clasei politice”, cât o reacție normală, omenească, a unei persoane supuse unei presiuni enorme și unei campanii de denigrare publică greu de suportat”. Și calific plecarea sa ca un act de curaj și de înaltă demnitate. Chiar și după anunțul demisiei, peste două zile a fost prezent la ședința de guvern, prezentând 3 rapoarte. Nu și-a neglijat nici ultima misiune. Un act de curaj și acesta. Plecarea mai degrabă reduce din criticile învrăjmășite asupra guvernării și dă notă „demnității” opoziției.
Până la urmă, odată anunțate, nu era cum de evitat remanieri guvernamentale, mai puțin oportune în avanti parlamentarelor din 2025. Nu rentează demiterea unor miniștri care deja au intrat în procesul managerial. Demisia ministrului justiției, de pildă, nu cred să accelereze reforma justiției și nici curățarea breslei magistraților. Mai important e cine vor fi cei noi și ce vor aduce nou în ministerele ce le vor prelua. Am spus-o și mai repet: remanierile guvernamentale nu e un răspuns la așteptările cetățenilor, grosul alegătorilor, ei așteaptă -pensii și salarii mai mari, îmbunătățirea nivelului de trai. Remanierile guvernamentale sunt un moft al liderilor de partide eșuate în ultimele scrutine, o încercare de a domoli supărările opoziției. Cum până la alegerile parlamentare 2025 a rămas puțin mai mult de jumătate de an, noile numiri la orice minister ar însemna să arunci niște manageri, poate chiar mai buni, sub șenile de tanc. Până la urmă, Dorin Recean a anunțat remanierile cu nume cunoscute, exceptând unul singur: în locul lui Vladimir Bolea, care a preluat ministerul lui Andrei Spînu, a fost numită Ludmila Catlabuga, președinta Asociației Producătorilor de Lapte, iar Adrian Efros a fost înlocuit cu Daniella Misail-Nichitin, secretar de stat la MAI. E drept, că premierul a admis că ar putea urma și alte schimbări în executiv dacă unii dintre miniștri nu vor livra rezultatele așteptate de societate.
Articol de Nicolae Misail
