Așa, și!? Crezi că rezolvi ceva că nu mai vorbești cu mine? D’aia nu mai plouă. Eu sunt fericită și așa. Te iau în brațe, mă prostesc….fac ce vreau eu, în timp ce tu stai ca fraierul și te uiți…nicăieri. Acum, pe bune, ai vreun motiv real să stai bosumflat? Îți spun eu că nu. Cel puțin, eu nu cred. Ca de fiecare dată când ai altceva în cap, inventezi o supărare și stai cu trompa bleagă….Hei! Cu tine vorbesc! Aaaa, nu mă bagi în seamă? Cum vrei. Și eu pot să tac mai mult ca tine…Hei! Măi blegule. Tu chiar ești supărat? De ce?…Cum? Nu pot să cred…Îmi pare rău! N-am crezut că te-a durut chiar atât de rău când te-am călcat pe labă! Iarta-mă!
ZPL-jughineala de seară