fbpx
23.5 C
Ploiești
duminică, 20 septembrie, 2020
Acasă Tara de dincolo de tara „A fi român în Transnistria e o sinucidere”

„A fi român în Transnistria e o sinucidere”

„A fi român în România e privilegiu și onoare, a fi român în Basarabia este o încercare, a fi român în Transnistria e o sinucidere”, afirmă Igor (nume schimbat la rugămintea protagonistului) de la Tighina. Locuiește cu familia în acest oraș, care e de fapt pe malul drept al Nistrului, dar sub „jurisdicția” Tiraspolului, considerat de separatiști în Transnistria (?!). Lectura rândurilor lui Alexandru Tănase m-au făcut să-mi amintesc de aceste mărturisiri triste – Igor se căznea să-mi demonstreze că nici propaganda Kremlinului, nici conviețuirea cu regimul separatist nu i-au șters identitatea sa națională și a altor basarabeni ca el din stânga Nistrului. A fost supus presiunilor, umilințelor și nedreptăților, dar nu a cedat.
De-a lungul anilor, regimul separatist din stânga Nistrului le-a tot băgat pe gât opinii ale unor inși ce nu vor reîntregirea statului și care sunt fericiți sub actuala conducere subjugată Moscovei. Realitatea are și altă fațetă, iar Igor e o dovadă. Este cetățean al Republici Moldova, nu a avut niciodată așa-zisul pașaport rmn-ist și nici nu a recunoscut vreodată regimul separatist. Dar oamenii de aici nu vorbesc despre asta. Sunt pur și simplu condamnați să trăiască lângă agresori, fără să poată schimba ceva. „Când tu te afli mulți ani la rând sub propaganda asta, sub această etiologie artificială plămădită de-a lungul acestor ani, evident lumea nu o să deschidă gura și nu o să spună că noi vrem țara integră. Lumea e condamnată să trăiască în acele realități create de administrația de la Tiraspol. Lumea tace. De ce? Fiindcă nu e un tricolor deasupra Tiraspolului!”, meditează trist Igor.
Pe la 1990 moldoveni transnistreni ridicau de sine stătător tricoloruri. După 29 de ani pur si simplu s-au dezamăgit în statul Republica Moldova, ei văd că cei de la Chișinău sunt fără dinți. „Nu luptă nimeni pentru noi, nu ne apără. Da, eu am obținut buletinul de identitate, sunt cetățean al Republici Moldova. Dar mâine pe noi ne vor aduna cei din Tiraspol să ne ducem să-l votăm pe Dodon. Cât ne dau? Câte 400 de lei, minunat. Și de ce nu, dacă Chișinăul a uitat de noi?”. Și Igor mărturisește cu durere că sunt tot mai putini cei care merg împotriva propagandei separatiste. Oamenii așteaptă acțiuni concrete din partea autorităților constituționale de la Chișinău. Nimeni nu-și dorește escaladarea conflictului, dar sancționarea persoanelor care contribuie la menținerea acestui regim ar putea fi un început. Început care se lasă așteptat. Igor: „Câte persoane din serviciul public, de exemplu, din poliție sau alte structuri de stat au fost reținute și întemnițate în izolatoarele din Transnistria? Foarte mulți, nu ne ajung degete. Câți funcționari de stat sau alte persoane publice așa-zis transnistrene au fost condamnați real, conform justiției Republicii Moldova, la Chișinău? Zero”.
Și Igor readuce, cu lux de amănunte, evenimentele de acum 17 ani, când milițieni transnistreni au vandalizat Biroul de pașapoarte al Republici Moldova din Bender. S-a întâmplat sub conducerea actualului așa-zis președinte al regiunii, Vadim Krasnoselskii, pe atunci șeful poliției transnistrene din Bender. Acțiuni ce au rămas fără răspuns din partea Chișinăului. Acum Krasnoselski e primit la Condrița, ca un adevărat șef de stat. „Vine comisarul de poliție și anunță că e un atac asupra instituției de stat, că va porni dosar penal. Începe urmărirea penală, tot e filmat, ca peste un timp oarecare să fie scos de sub urmărire penală. Iar azi el strânge mâna președintelui Republicii Moldova la Condrita. Pentru mine, un cetățean de rând, asta e dureros!” Nu numai Igor, mai mulți basarabeni din Tighina trăiesc o dezamăgire profundă, o neîncredere în autoritățile constituționale.
O altă metodă de înstrăinare a populației din stânga Nistrului este impunerea limbii ruse în toate activitățile cotidiene, ca în anii de regim sovietic. Deși realitatea sovietică a impus părinților să-l dea la o grădiniță rusă, la o școală, un colegiu din Tiraspol cu instruire în rusă și la o vreme devenise vorbitor de limba rusă, niciodată nu a uitat ce limbă vorbea mama, bunica și străbunica sa – limba română, graiul moldovenesc pe care îl auzea de când era copil. „Limba română am început să o recuceresc în plinul sens deja când făceam facultate la Chișinău. Pas cu pas, prin cântece, poezii, prin istorii”. Dar chiar dacă acum cunoaște limba română, recunoaște că atunci când trăiești într-o regiune rusificată, limba ta maternă începe să devină una străină.
Fiica lui își face studii într-un liceu cu predare în limba română, dar viitorul ei în regiune este tot mai puțin probabil. Și când înțelege că și copilul va trebui să accepte așa realitate, deja îl apucă tot mai des gândurile că viitorul ei va fi demn în altă țară. „A fi român în România e un privilegiu și onoare, a fi român în Basarabia e o încercare, a fi român in Transnistria e o sinucidere”, trage linie dialogului nostru Igor.
Totuși la despărțire prind în ochi o licărire slabă, un licăr de speranță. După ce a muncit mai mulți ani într-o funcție publică, acum e taximetrist. În timpul călătoriilor încă mai întâlnește oameni, care, spre uimirea sa, îi împărtășesc adesea ideile. Și îmi mărturisește, în loc de bun rămas la despărțire: „În ultimul timp am observat o tendință printre pasagerii rusolingvi, mai cu carte la cap, mai deștepți – încep să recunoască și ei că proiectul unirii cu România este practic unica soluție, unica șansă pentru o viață mai frumoasă și mai reușită în general. Cu România cea care face corăbii, limuzine „Dacia”, are industrie și grea, și ușoară, are umbrela NATO, face parte din Uniunea Europeană”.
Basarabeanul din Tighina nu și-a pierdut speranța că românii din Republica Moldova se vor deștepta. După dialogul cu Igor mă căznesc să mă conving și eu pe mine însumi de asta. Dar îmi încolțesc memoria nu atât trădările din vârful piramidei de guvernare, cât ranchiuna unor indivizi à la Valeriu Ostalep, fost viceministru de externe. Anume astfel de specimene fabrică și intentează dosare unor patrioți ca Diana Crudu din Durlești. Dânsa în decembrie 2018, anul Centenarului, a înălțat în curtea sa tricolorul românesc, inclusiv în semn de recunoștință față de poporul român pentru ajutorul constant oferit Republicii Moldova. A fost denunțată de Ostalep. Jurații de la Chișinău nu știu de patriotism, nici de recunoștință, ei judecă cu articole din lege, nu cu spiritul legii. Dianei i-au intentat 4 dosare și i s-a aplicat o amendă de peste 40 mii lei. Singurul om care a încercat să-i facă dreptate a fost tatăl ei – și-a vopsit poarta în tricolor. În semn de solidaritate, după ce fiica lui a fost forțată de poliție să-l dea jos. Acum jurații se războiesc cu un grup de unionișți, care au mers să întâmpine cele 20 de camioane cu ajutor medical din România sub podul de la Telecentru (că în Piața Marii Adunări Naționale nu era de demnitatea acestui gest generos). Și cu un preot din raionul Ungheni, cu cetățenie română și în cadrul Mitropoliei Basarabiei, subordonate canonic Patriarhiei Române. Care a arborat și el tricolorul românesc, alături de cel al Republicii Moldova, dar a fost forțat de polițistul de sector să-l dea jos. Și unioniștii, și preotul riscă amenzi usturătoare.
Apropo, de diferențele dintre lituanieni și moldoveni la care se referă Alexandru Tănase. Aș adăuga și eu un exemplu. În anii de regim sovietic am avut o delegație de serviciu la Vilnius, trebuia să scriu o pagină despre republica-soră Lituania cu ocazia a nu mai țin minte ce jubileu de la formarea URSS. Din vorbă-n vorbă cu colegul jurnalist care-mi era ghid, am ajuns să discutăm despre calitățile conducătorilor de partid. „Știi care e diferența dintre ai voștri și ai noștri?, mă întrebă deodată colegul de la cotidianul oficios din Vilnius. E că ai voștri, de nevoie, de bună voie, până la urmă pleacă la Moscova. Ai noștri rămân acasă chiar și după retragerea din funcția de partid”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Crucea Caraiman, luminată la 92 de ani de la inaugurare

Luni seară, în chiar Ziua Înălțării Sfintei Cruci, Monumentul Eroilor de pe Caraiman, aflat în proces de restaurare, a fost iluminat cu prilejul împlinirii...

5 pasaje pietonale și 4 rutiere între Comarnic și Predeal

Chiar și autoritățile de transport din România și-au dat seama, în sfârșit, că autostrada Comarnic-Brașov nu va fi gata prea curând. Curând însemnând următorii...

Ideologia LGBT, un neo-bolşevism

Preşedintele polonez Andrzej Duda a atacat „ideologia „LGBT” pe care o consideră un „neo-bolşevism”, într-un miting electoral, în apropierea scrutinului prezidenţial din 28 iunie,...

Aviz de principiu pentru alimentarea cu gaze a Văii Teleajenului

Primarii de pe Valea Teleajenului s-au întâlnit, recent, spre a pune bazele proiectului de alimentare cu gaze a comunelor Starchiojd, Bătrâni, Posești, Drajna, Cerașu,...

Școala în Ploiești – Spicuiri (5)

În acest ultim articol pe care îl dedic istoricului școlii din Ploiești, doresc să precizez că am scris “sine ira et studio” , că...

Dosare penale pentru îngrășăminte chimice depozitate nelegal

Polițiștii din cadrul Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase au acționat în județul Prahova pentru  verificarea legalității deținerii și utilizării produselor de protecție a...