12.2 C
Ploiești
duminică, 19 mai, 2024
spot_img
AcasăTara de dincolo de tara7 aprilie 2009, „poveste de succes” sau taină în hrubele istoriei?

7 aprilie 2009, „poveste de succes” sau taină în hrubele istoriei?

„Dar nu mai suport ipocrizia și rânjetele clasei politice de la Chișinău, venită la guvernare pe sângele lui Valeriu Boboc, Ion Țâbuleac, Eugen Țapu, Radu Ciobanu, Maxim Canișev, a zecilor de fete violate și a sutelor de tineri mutilați și torturați în condiții inumane și degradante prin comisariatele de poliţie! Nu mai suport ca în preajma comemorării zilei de 7 aprilie 2009 în fiece an să aflu de la politicieni pretinși democrați nume de noi victime ce primesc îndemnizații, inclusiv polițiști torționari alături de adevăratele victime! Iar slujitori ai fostului regim criminal comunisto-voronian petrec liniștiți în vile de lux, plimbându-se în limuzine blindate! Acesta-i prețul integrării noastre europene și a „Moldovei fără comuniști”? Acesta-i prețul milionului de băștinași români moldoveni emigrați în ultimii zece ani? E scandalos si revoltător. Felicitări guvernării „democratice” pentru progrese în dosarul 7 aprilie 2009! Poveste de succes!
Damian Hâncu, participant la protestele pașnice, victimă a torționarilor, 7 aprilie 2013, Paris”

Cinci morți, sute de victime torturate, niciun vinovat…
În fiecare an mă împiedic de succinte comemorări despre 7 aprilie 2009, obișnuind o lapidară retrospectivă a dosarului personal (jurnalistic, firește) privind acea dată de calendar. Prezent la începutul protestelor pașnice și martor în expectativă al evenimentelor mai mult de jumătate de zi, de data aceasta m-a tulburat profund și readus în vâltoarea acelor zile răvașul lui Damian Hâncu, participant la protestele pașnice și victimă a torționarilor regimului Voronin, scris mai bine de un deceniu în urmă. La 15 ani de la dramaticele și istoricele evenimente ale Revoluției Twitter, cum au mai fost numite protestele tinerilor din Chișinău împotriva regimului comunist, practic nici un vinovat nu stă la închisoare, nimeni nu și-a cerut nici o scuză (cu excepția lui Dorin Recean, ministru de interne, 2013), nici o autoritate justițiară nu și-a făcut publică vreo atitudine. Nici un subiect de investigație pentru studenți de la drept, nici o monografie sau barem un studiu al vreunui doctor abilitat în drept, dedicate ultimilor protestatari împotriva deturnării cursului proeuropean, proclamat în actul de naștere al celui de-al doilea stat românesc, Declarația de Independență. Și, oricât ar fi de straniu și machiavelic, votat în 2005 chiar de regimul Voronin. Alo, Republica Moldova, în ce lume te afli, în ce spațiu valoric vegetezi?
Cu aceste gânduri dau curs – a câta oară?! – cronicii acelor zile și anilor ce s-au scurs de atunci. „Zi de doliu național. Dacă nu ai votat pentru PCRM, ia o lumânare și ieși în stradă”, suna cel mai accesat mesaj pe Internet în ziua de 6 aprilie 2009. Mesajele în spațiul virtual s-au întețit, iar pe 7 aprilie, la 10 dimineața, peste 5 mii de tineri defilau pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt. În amiezi, peste 30 mii scandau lozinci anticomuniste în Piața Marii Adunări Naționale. La scurt timp, protestele pașnice degenerează în violențe și haos. Poliția intervine în forță, dar nu pentru a contracara vandalizarea celor două instituții de stat – Parlamentul și Președinția. Mai „operativi și eficienți” sunt în noaptea de 7 spre 8 aprilie, folosind arme cu gloanțe oarbe și arestând sute de studenți și tineri. Cinci morți: Valeriu Boboc, unica victimă recunoscută oficial, după ce o expertiză internațională confirmă existenţa de lovituri aplicate de polițiști în apropierea Arcului de Triumf, dar și alți patru tineri găsiți morți în condiții suspecte. Câteva sute de tineri maltratați în comisariatele de poliție și umilite în judecătorii.

Un aprilie 2009, între politic și justiție
Ce a reușit politicul și justiția în anchetarea evenimentelor din aprilie 2009? Politicul, pentru că partea pașnică a manifestărilor a fost una eminamente politică. Justiția, pe latura consecințelor devastării principalelor edificii de stat, a dispariției Declarației de Independență și, cel mai grav, 5 morți și sute de tineri inuman maltratați de cei care trebuiau să asigure ordinea publică, să apere drepturile omului, a manifestanților pașnici.

Așadar, politicul
Vladimir Voronin, 7 aprilie 2017: „Am rezistat că nu am dat indicații să fie folosită arma. Cum să nu-i aresteze dacă atacau poliția, au aprins Președinția, Parlamentul. Eu apreciez evenimentele din 7 aprilie ca lovitură de stat. Dacă m-aș întoarce în urmă cu opt ani, aș proceda la fel, dar poate și mai dur. Avea să pun la dubală pe mai mulți”.
Igor Dodon, 7 aprilie 2021 (după 4 ani șef de stat): „Adevărata „valoare” a zilei de 7 Aprilie 2009 au arătat-o anii care au urmat după acea lovitură. Ghimpu, Filat și Plahotniuc au guvernat zece ani. S-au furat miliarde, ruinat bănci, cedat Aeroportul, a crescut corupția și sărăcia, am cedat o parte din teritoriu Ucrainei… 7 Aprilie 2009 va rămâne o pagină rușinoasă în istoria Moldovei…” Tot la latitudinea morală a lui Dodon și ortacilor săi e și promovarea sfidătoare a colegei lor, Zinaida Greceanîi. Vinovată de cel puțin două dosare pierdute la CEDO; din postura de șef al executivului a cerut părinților să-și ia acasă tinerii manifestanți căci dă ordin de a utiliza armele de foc. De unde și porecla „Zina-carabina”. Nu au reușit părinții – înaintea lor au ajuns torționarii lui Papuc: Gumeniță, Botnari, Zubic. Mai mult, în loc să fie obiectul unei urmăriri penale pentru declarațiile din 2009, pasibile cu ani grei de închisoare, PSRM o face președintă de legislativ (2019-2021), iar mai nou președinte de onoare a partidului.
Maia Sandu: 7 aprilie, 2021: „Lipsa dreptății și clarității doare, ne stă laț în jurul gâtului. Nu au suportat niciun fel de consecințe nici judecătorii care au emis sentințe de condamnare a tinerilor, nici polițiștii care au bătut oamenii în „coridoarele morții”, nici șefii care au dat indicații și apoi au acoperit și protejat vinovații”; 7 aprilie, 2022: „Crimele din 7 aprilie 2009, ignorate timp de mulți ani, își așteaptă judecata, încercând răbdarea oamenilor. Și ea va veni”; „Datorită lor nu trăim azi într-un stat închis”;
7 aprilie, 2024.
Tot la politic. Două comisii parlamentare, conduse de Vladimir Țurcan (PCRM), iar ulterior de Vitalie Nagacevschi (PLDM), nu au elucidat cine a deturnat protestul pașnic al tinerilor în acte de vandalism, incapacitatea forțelor de ordine de a descuraja violențele, dezlănțuindu-se în schimb după consumarea acestora cu represiuni inumane împotriva protestatarilor pașnici.
Pe partea justiției, magistrații au mimat examinarea, tergiversând dosare și contramandând termene de judecare. Privită în ansamblu, se pare că toate au fost regizate în detalii: judecători mână în mână cu procurorii și avocații admițând erori de procedură, încălcând termene, depun tardiv apeluri și recursuri pentru a nu mai ajunge la o finalitate. În dosarul 7 aprilie a fost găsit vinovat doar fostul ministru de interne, Gheorghe Papuc și polițistul Ion Perju, care i-a aplicat lovitura fatală lui Valeriu Boboc. Papuc a fost condamnat la 4 ani de închisoare, Perju la 10 ani de detenție. Niciunul nu e după gratii, amândoi au dispărut înaintea pronunțării sentinței. Ultimul, anunțat în căutare internațională, este și azi de negăsit.

Filă neagră tăinuită în hrubele istoriei
Azi putem afirma cu certitudine doar că evenimentele din 7-8 aprilie 2009 au scos de pe carosabilul politic PCRM și pe Vladimir Voronin. În rest, aceeași foști și actuali oligarhi râvnesc revenirea la guvernare: Filat, Plahotniuc (în persoană sau prin intermediul lui Shor), Platon… Cât despre victime, s-a vorbit și scris de înălțarea unui monument în memoria lor, de o posibilă stradă din Chișinău numită „7 aprilie 2009”, de introducerea în manualele de istorie a unor capitole. Azi absolvenții gimnaziului află despre acel aprilie dintr-un singur enunț: „Rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 au fost contestate în societate, provocând ample manifestații de protest”.
…La 15 ani, Ala Boboc, mama lui Valeriu Boboc, după ce și-a înmormântat anul trecut și soțul, încearcă să-și înăbușe durerea brodând ii într-un atelier din Chișinău. Pare că s-a resemnat: „Cred că tinerii de azi și de mâine ar trebui să afle că în Republica Moldova au avut loc evenimente în care alți tineri au încercat să apere Libertatea și Democrația. Și că în luptele pentru aceste valori mulți au avut de suferit.
La ora când pe alte meridiane milioane de oameni se pregătesc să urmărească eclipsa totală de soare, în Republica Moldova justiția e în totală eclipsă de Dreptate și Adevăr. Fila neagră a Revoluției Twitter mai e tăinuită în hrubele istoriei. Alo, Republica Moldova, în ce spațiu valoric vegetezi?

Articol de Nicolae Misail

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente