fbpx
miercuri , 27 mai 2020
Home / Actualitate / 30 de ani de libertate în România. Nu și de definitivă trezie… (III)

30 de ani de libertate în România. Nu și de definitivă trezie… (III)

Jaful industrial și revenirea economică
Săptămâna trecută vorbeam despre industria românească privatizată prin mica și marea cuponiadă. Și apoi prin vânzări directe ale capacităților care au scăpat de faliment. În Prahova, prima reușită a însemnat privatizarea uzinei de rulmenți, care funcționează și astăzi (Timken). De fapt, aceasta figurează printre puținele exemple de succes de la noi, alături de Dero, Uzuc etc. Din cele 5 rafinării din Prahova, 2 s-au închis, una (Astra) prin intermediul omului de afaceri Ioan Niculae. O alta (Vega) a intrat pe mâna kazahilor de la KazMunaiGaz, dar prin achiziționarea de la un alt român de „succes” al tranziției, Dinu Patriciu. În fine, rafinăria Teleajen a fost vândută rușilor de la Lukoil, iar platforma de la Brazi a fost atribuită de Guvernul Năstase austriecilor de la OMV Petrom, la pachet cu resursele naturale. Tristețea cea mai mare a însemnat însă emblema industriei prahovene, Uzina 1 Mai, rebotezată UPETROM, de care s-a ales chiar praful, din clipa în care a fost preluată de industriașul constănțean Gabriel Comănescu; astăzi, în loc de celebrele sape de foraj, unitatea a…„produs” un câmp de supermarketuri. Pe această listă a unor mari capacități industriale lichidate se mai află: Flacăra, Feroemail, UM Poiana Câmpina, UM Plopeni, filaturile de la Mizil și Urlați, Progresul Ploiești, Turnătoria Câmpina, Neptun Câmpina, Postav Azuga, Hârtie Bușteni, UM Vălenii de Munte, Romfosfochim Valea Călugărească, minele de la Ceptura și Filipeștii de Pădure etc. Între 1990 și 2003, România a traversat o perioadă aproape catastrofală. Cu greu și-a revenit economic, iar primul artificiu guvernamental (aceleași guverne care au dus în sapă de lemn industria comunistă) a însemnat înființarea parcurilor industriale. În Prahova au apărut în special investitorii străini, cum ar fi: Coca-Cola, Bergenbier, American Tabaco, Yazaki, Johnson Controls, Calsonic Kansei, Cameron, Lufkin, Timbark, Kaufland, Lidl, Carrefour etc. Într-un top al investițiilor străine, ca număr de firme, conduce Italia-25,26 %, urmată de Germania- 8,35%, Turcia – 8,20%, Franta – 5,49%, Marea Britanie – 4,98%, Cipru – 4,58%, Spania – 4,03%, Grecia – 3,77%, Olanda – 3,52%, Austria-3,02%, SUA-2,87% etc. Investitori români sunt puțini: Adeplast, Dedeman, Artsani.
Jaful agrar vs revigorarea după aderarea la UE
În agricultură, tranziția a venit prima dată cu Legea 18/1991 care prevedea reconstituirea dreptului de proprietate, dar în limita a 10 ha. Ulterior însă, diversele guverne au completat așa-zisa reparație morală față de foștii proprietari prin adoptarea Legii 1/2000, supranumită Lupu, prin care s-a extins retrocedarea la 50 ha (inclusiv păduri) și Legea nr. 247/2005 care propune restitutio in integrum, adică recuperarea tuturor terenurilor și caselor pe care foștii proprietari le-au avut. În tot acest răstimp are loc un alt mare jaf național. De fapt, sunt trei aspecte aici, pe care noi le-am numit așa: micul jaf, însemnând distrugerea fostelor CAP și IAS prin furturi mărunte (dar mari dacă le-am aduna la nivel național), dublate de o privatizare a ce a însemnat, de fapt, preluarea bunurilor de către potentații zilei (cei mai mulți erau potentații din comunism); marele jaf, la care au contribuit fix instituțiile și oameni puși să aplice legile fondului funciar, prin care s-au atribuit terenuri și păduri unor persoane care n-au avut în viața lor moșii, dar care erau bine situate la nivel local și național (de fapt, chiar directorii din instituții, politiceini, miliardarii de carton și-au făcut parte); jaful generalizat, prin care s-au creat rețele infracționale pe lângă instituții, cu complicitatea oamenilor din interior, ce a condus la situații absolut imposibile și fraude de miliarde de lei (vezi, de pildă, unde au ajuns viile din podgoria Dealu Mare sau miliardele de lei oferite drept despăgubire în mod fraudulos). Între timp s-au distrus bunuri tot de miliarde: sistem de irigații, păduri, bănci de gene, institute de cercetare, soiuri vechi. Tot statul român a facilitat apariția, din interior sau din anturajul imediat al clasei politice, a marilor latifundiari: Triță Făniță și Culiță Tărâță, Ioan Niculae, Dan Voiculescu, Cornel Porumboiu etc. În fine, sute de hectare au fost vândute către cetățeni străini (arabi, francezi, italieni, unguri, austrieci etc.). Agricultura a cunoscut un regres fără precedent, cu consecințe teribile pentru mediul rural românesc, depopulat, pe alocuri, cu până la 50%. Abia după aderarea la UE domeniul a început să-și revină, apărând marii fermieri români, care cultivă de la câteva sute la mii de hectare sau cresc animale în complexuri zootehnice de mari dimensiuni.
Depopularea României
Desființarea a peste 4 milioane de locuri de muncă în toată țara, lipsa de perspectivă în orașele mici și în mediul rural, dublate de închiderea școlilor și spitalelor sau a unităților sanitare, a generat un fenomen ireversibil: migrația. Peste 5 milioane de români au părăsit țara în ultimii ani, spun cifrele neoficiale. Oficial se recunoaște că ar fi cam 3 milioane de români care au plecat în Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Franța, Austria, Suedia, Belgia, Olanda, Grecia, Danemarca, SUA, Canada etc. Conform estimărilor din Raportul ONU privind migrația din anul 2015, numărul românilor care au emigrat era de aproximativ 3,4 milioane de cetățeni, această cifră plasându-ne pe poziția a 17-a la nivel mondial în ierarhia privind dimensiunea emigrației. Numai în intervalul 2000-2015 au plecat 2,3 mil. de români, lucru facilitat atât de ridicarea parțială a barierelor de călătorie și de ședere în perioada de preaderare la Uniunea Europeană, cât și liberalizarea totală a accesului pe piața muncii în statele membre UE, după 1 ianuarie 2007. Un alt raport Onu apreciază că, în perioada 2007-2017, au emigrat 3,7 milioane de români. Autoritățile române bănuim că știu cifrele exacte, dar din considerente care ne scapă, evită să le facă publice. Oricum ar fi, acest fenomen este poate cel mai grav din perioada postcomunistă; acești români pot fi considerați pierduți definitiv pentru România, iar acest lucru are deja consecințe nefaste prin lipsa forței de muncă înalt calificată, natalitate scăzută, îmbătrânirea populației, depopularea Munților Carpați, cu efecte pe care nu le bănuim încă la adevărata dimensiune etc.
În loc de concluzii
Una peste alta, România a trecut printr-o perioadă bună și rea. Bună, pentru că am căpătat libertatea. Rea, pentru că n-am știut ce să facem cu ea. Nimeni nu a crezut în 1990 că ai noștri, din interior, vor distruge țara în felul în care au făcut-o. E adevărat, au și crescut în loc lucruri, dar nu îndeajuns încât să părăsim ultimele locuri în clasamentele UE la toate capitolele: PIB pe cap de locuitor, educație, sănătate, sărăcie, mortalitate, durată de viață etc.

Distribuie:

Check Also

Donație OMV către Maternitatea Ploiești

OMV Petrom a donat Spitalului de Obstetrică Ginecologie Ploiești 250.000 de lei pentru achiziția de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *