sâmbătă , 7 decembrie 2019
Home / Actualitate / 3 noiembrie 2019, Republica Moldova. Cetatea a căzut… De vină e Plahotniuc?

3 noiembrie 2019, Republica Moldova. Cetatea a căzut… De vină e Plahotniuc?

Pe 3 noiembrie 2019, după mai bine de trei decenii, Chișinăul s-a predat celor care îl ocupaseră până la 1989. În această zi a mai suferit o „eliberare”, după cum i-a felicitat Dodon pe chișinăuieni. Și de astă dată eliberarea a venit tot de la Moscova, în urma pactului 2018 cu Berlinul și spre deziluzia partenerilor din UE. După turul doi al localelor de pe malul drept al Prutului, pentru prima dată Chișinăul a votat cu stângul. Altfel zis, cu stânga socialistă, dându-l învingător pe socialistul Ion Ceban cu 52,39%, iar candidatul de dreapta Andrei Năstase (ne)învrednicindu-se decât de un scor cu 47,61%. Aproape exact invers ca în 2018, când Andrei Năstase câștigase cu 52,57%, iar Ion Ceban pierduse cu 47,43%.

 

Gata cu principiul „cel mai mic rău”?
Să recunoaștem, chiar și cu amărăciune în suflet, că nu Andrei Năstase a pierdut Primăria Chișinău – euro-unioniștii au pierdut „cetatea de scaun” a renașterii naționale. Pentru prima dată după 1989 capitala va fi nu atât pe mâna stângii, cât mai ales pe cea a pro-rușilor, a unui trecut de care părea să ne fi dezbărat – cel sovietic. Cam aceste gânduri m-au copleșit când am înțeles că scorul nu mai poate fi întors.
Paradoxal, dar odată cu dezamăgirea, foarte mulți votanți ai lui Andrei Năstase (inclusiv subsemnatul) au răsuflat într-un fel ușurat. Și asta pentru că cei mai mulți am mers la vot, încrâncenați cam peste poate, nu pentru a-l susține pe Năstase, ci pentru a face zid împotriva lui Dodon. Chiar dacă eram informați că Dodon nu ar fi din cale-afară bucuros de o victorie a colegului său. Înjugați la un principiu din cele mai nefericite ai ultimelor două decenii – de a alege răul cel mai mic – am mers să apărăm cetatea de scaun a Renașterii Naționale. Dar de astă dată acest principiu ne-a jucat festa. Mai ales celor cărora nu ne-a trecut încă mahmureala mitingurilor de stradă, așa-numitei de către liderii PPDA „mare adunare națională”, cu toate manifestele lor, mai degrabă foi volante decât „rezoluții”, votate de o mulțime subjugată de nedreptăți și amețită de discursuri incitante la revoltă populară, dar de fapt de propagandă politică, grobiană și instigatoare.
Dar nu toți. Cele vreo 18 la sută care au votat cu rațiunea, nu cu amintirea protestelor, au renunțat la principiul „cel mai mic rău” și nu au urmat întocmai îndemnul celor pe care i-au preferat în primul tur. De astă dată fie că nu au mers la vot, fie că au „invalidat” buletinul de vot, iradiindu-i pe ambii. Cei care au crezut că electorii euro-unioniști vor merge la vot mânați de riscul de a pierde capitala ca să-l scoată din nou învingător pe Andrei Năstase, cum spuneam într-o analiză a primului scrutin, s-au înșelat. Rezultatul alegerilor pentru primăria capitalei s-a lăsat cu o surpriză nu atât neașteptată, cât amară, după ce Chișinăul a fost condus de pro-europeni timp de 15 ani. Andrei Năstase a pierdut alegerile în fața socialistului Ion Ceban după ce acum un an și jumătate, la anticipatele din iunie 2018, le câștigase anume în turul II. Ceea ce s-a întâmplat de astă dată pare a fi un fenomen ciudat doar pentru naivi. La o prezență aproape ca cea de data trecută (37,78% față de 39,1%) rezultatele sunt total inversate: Ceban cu 52.39% și Andrei Năstase cu 47.61% (în 2018 Năstase cu 52, 57% și Ceban cu 47, 43). Or, dacă în ultimii 15 ani comportamentul alegătorului chișinăuian a fost un tipar (candidatul pro-european câștiga întotdeauna în turul doi, chiar dacă pierdea în primul, și asta pentru că în capitală și în suburbii era un electorat pro-românesc, pro-european), acum s-a schimbat. De data aceasta formula nu a mai funcționat. Ce s-a schimbat într-un an și jumătate, de ce electoratul din Chișinău s-a întors la 180 de grade?
Cine-l va băga pe Plahotniuc la închisoare?
Cauzele sunt la suprafață. Potrivit mai multor analiști politici, debusolați și ei întrucâtva în opinii, prima este că, intrând în alianță cu PSRM, blocul ACUM a „dezactivat scutul” geopolitic. Electoratul de dreapta a fost dezamăgit de această alianță și s-a săturat de povestea că oligarhul Plahotniuc este vinovat de toate. Nu a mai funcționat nici factorul geostrategic – atâta timp cât faci alianță cu cel pe care îl condamnai odinioară geopolitic, nu poți să mai fluturi această amenințare ca mesaj de campanie electorală, nici chiar ca sperietoare. Plus faptul că Andrei Năstase a votat la APCE în favoarea Rusiei alături de socialistul Vlad Bătrâncea. În contextul acestui vot opintelile lui de a „drege busuiocul”, pozând ca unionist și lansând săgeți critice la adresa lui Dodon, nu păreau sincere. Liderul PPDA nu a strălucit nici ca ministru de Interne. În nici patru luni, MAI s-a trezit pe jumătate văduvit de cei mai puternici specialiști, circa jumătate din direcții și departamente fiind decapitate de șefii acestora. Toată activitatea sa după ce ACUM a preluat guvernarea nu a fost una convingătoare, cum a părut la proteste, în lupta cu regimul Plahotniuc. „A convins” electoratul euro-unionist că este foarte slab ca politician, dacă îl mai putem considera în general politician. Incoerent, nervos, lipsit de substanță, un ghem de contradicții, a rămas în zona frustrărilor post-Plahotniuc. Pe aceste frustrări și-a promovat întreaga sa campanie – pe lupta cu Plahotniuc și urmările regimului său. Mulți dintre alegătorii (poate chiar cele 18% pe care le-a ratat și pe care și le-a revendicat, din alt bazin electoral, firește, Ceban) care anul trecut luptau și ei cu regimul Plahotniuc, la un an și jumătate au rămas dezamăgiți că marii hoți ai miliardului i-au scăpat anume lui Năstase printre degete. Or, cine striga mai tare de pe baricadele stradale că-l va băga pe Plahotniuc la pușcărie?
Referința la oligarhul care a capturat justiția și instituțiile statului nu a mai produs emoții electorale. Pe de altă parte, alianța cu Dodon i-a mai „albit” pe cei din PSRM și pe liderul lor, chiar dacă au fost și ei mână în mână cu Plahotniuc. În plus, Ion Ceban a mimat cu succes tactica unui viitor administrator în detrimentul celei de politician. A încercat să convingă electoratul că este preocupat exclusiv de problemele Chișinăului și al chișinăuienilor, că va valorifica inclusiv colaborarea cu România. Și-a edificat o tactică de PR net superioară contracandidatului său: panouri promoționale la tot pasul (și absolut lipsă cele cu Năstase), mai frecvent la ecran și cu un program mai bine structurat pe toate problemele urbei, mai convingător și mai calm – toate acestea par să-i fi adus cele 18% fie din rândurile indecișilor, fie din bazinul celor nemulțumiți de Năstase, public aproape invizibil. Această tactică electorală i-a permis lui Ceban să dețină inițiativa în disputa dintre cei doi, Năstase fiind pus mereu în situația să reacționeze emotiv la mesajele „calme” ale oponentului. Or, chiar și cei care i-au dat votul lui Năstase au făcut-o, cei mai mulți, cu inima frântă.
Duel tot mai acut între președintele Dodon și premierul Maia Sandu
Andrei Năstase este deja un lider consumat, el nu mai poate aduce plus valoare blocului ACUM. Alegerile din Chișinău au fost pierdute inclusiv datorită comportamentului său. Declarațiile lui din timpul campaniei, lipsite de credibilitate, jocul teatral, au fost cele care au dus la acest rezultat. Zeci de internauți l-au prins în cele mai piperate ironizări – îi propun bilet low cost la avion spre Frankfurt (aluzie la promisiunea de a părăsi republica dacă Dodon câștigă primăria), ironizează că e de vină crucifixul (made in China!) instalat la intrare în MAI și îl îndeamnă să-și încerce norocul la Mitropolie, după ce a pierdut la primărie.
Dar înfrângerea lui Năstase lovește puternic nu numai în PPDA. Ambițiile personale, setea de răzbunare și lipsă de viziune a lui Năstase l-au ajutat, indirect, pe Dodon să devină mai influent decât Plahotniuc. La moment, PSRM este întărit, iar victoria în Chișinău, chiar fiind una simbolică, poate face cât toate procentele laolaltă obținute în restul republicii, unde socialiștii sunt pe locul doi, după democrați. PSRM are acum Președintele statului și primarul capitalei care ține 75% din economia Moldovei, are tot pachetul de securitate – Ministerul Apărării, SIS, Serviciul Pază și Protecție de Stat, Consiliul Suprem de Securitate, Curtea Constituțională. Mai mult, PSRM deține majoritatea în Parlament și se pregătește să și-o consolideze prin preluarea unui grup de deputați care vor să plece de la PDM. Maia Sandu ca premier (Blocul ACUM) devine tot mai vulnerabilă în fața frecventelor atacuri ale lui Dodon, care, iată, obține acces și la primăria municipiului Chișinău. E puțin probabil că Ceban îl va putea ține la distanță, că Dodon nu-și va băga nasul în treburile Primăriei ca și în Parlament, iar mai nou în executiv. Ego-ul prezidențial, supradimensionat și până acum, se va umfla și mai mult după rezultatul alegerile locale, așa încât nu numai lui Ion Ceban, ci și Maiei Sandu îi va fi tot mai dificil să „conlucreze” cu hiperactivul, surescitatul, flămândul de glorie imitator al lui Putin și Lukașenko.
De altfel, chiar înainte de turul doi al alegerilor din Chișinău, Dodon a formulat trei pretenții serioase la adresa Guvernului și a mers până într-acolo, încât să amenințe că va rupe alianța cu ACUM, dacă Maia Sandu nu va ține cont de ele. El insistă în special asupra „resetării” Guvernului, asupra înlocuirii unor miniștri. E, mai curând, un bluff. Nu de Dodon depinde desfacerea mariajului ACUM-PSRM. Nu este exclus că presiunea pe care Dodon o pune asupra Guvernului să reflecte și anumite nemulțumiri din partea „nașului” acestei alianțe, Dmitri Kozak – neîndeplinirea promisiunii premierului de a vizita Moscova.
Oricum, nimic nu mai poate fi ca mai înainte pe scena politică de la Chișinău. Fără a dramatiza, înfrângerea din 3 noiembrie ar trebui să potolească puțin fierbințeala liderilor Blocului ACUM și a partidelor proeuropene și unioniste în general, să le dea de gândit. Dar se vor uni așa cum visează frumos Dorin Chirtoacă sau mai curând se vor adapta la noua situație?
Guvernarea reformelor cu cuiul de la grenada anticipatelor scos
Așadar, zarurile au fost aruncate. În ansamblu pe republică forțele declarate pro-europene și-au revendicat un număr dublu de primării față de cele pro-ruse: PDM cu 262 de primării, ACUM cu 173, PLDM cu 48 și PUN cu 7 ar însuma la un loc 490 de primării. De cealaltă parte, PSRM cu 204 primari, formațiunile „ȘOR” și „Partidul Nostru” respectiv cu 43 și 33 abia de trec peste 280. Mai mult de jumătate dintre cei peste o sută de independenți înclină tot spre electoratul pro-european sau unionist. Un eventual scrutin parlamentar anticipat, cu tot optimismul și declarațiile Blocului ACUM, este totuși riscant pentru viitorul european al basarabenilor. Cramponarea liderilor ACUM de Partidul Democrat fără Plahotniuc este nu numai contraproductivă, dar și inoportună. Mai ales dacă ținem cont de o răsturnare de situație în diasporă. Ori, dacă la alegerile prezidențiale, dar mai ales la cele parlamentare din februarie 2019 erau cozi la secțiile de votare,
înghesuindu-se peste 64 de mii de doritori de a vota, la cel din duminică din 3 noiembrie curent în diasporă a fost mare apatie – doar 9,6 mii de alegători s-au prezentat la vot.

Check Also

În așteptarea celei de-a doua veniri a lui Go…, pardon, Dodon

Cortina luptei pentru un procuror independent, a demiterii Guvernului Sandu și instalării în regim de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *