fbpx
8.8 C
Ploiești
vineri, 4 decembrie, 2020
Acasă Mozaic Documentar 25 octombrie - Ziua Armatei Române

25 octombrie – Ziua Armatei Române

Armata reprezintă totalitatea forţelor militare ale unui stat (oaste, oştire). În epoca medievală, Ţările Române aveau oastea permanentă a domnului (oastea cea mică, uneori fiind plătită) şi oastea cea mare (formată din cetele boiereşti). Bazele moderne ale armatei române s-au pus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La data de 12/24 noiembrie 1859, prin Înaltul Ordin de Zi, nr. 83, al Domnului Alexandru-Ioan Cuza, s-a înfiinţat Statul Major General al Armatei Române.
Anul acesta sărbătorim Ziua Armatei României în contextul aniversării celor 102 ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Tot în acest an s-au împlinit 103 de ani de la campania militară a armatei României, din vara anului 1917, desfăşurată în triunghiul jertfei şi eroismului la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Istoricul Florin Constantiniu, referindu-se la măsurile adoptate de Majestatea sa Regele Ferdinand I şi guvernul I. I. C. Brătianu cu privire la perfecţionarea conducerii armatei române, arăta că numirea generalului Constantin Prezan în funcţia de şef al Marelui Cartier General, în decembrie 1916, a constituit un mare câştig pentru conducerea armatei României.
Generalul Constantin Prezan a fost un bun organizator astfel că, în vara anului 1917, armata română avea să dovedească aliaţilor şi adversarilor că reprezintă o forţă vrednică de respect. Armata română, refăcută în iarna anului 1916/1917 cu eforturile poporului român şi cu ajutorul misiunii militare franceze, condusă de generalul Mathias Henry Berthelot, a desfăşurat victorioasele bătălii de la Mărăşti (9/22 iulie – 19 iulie / 1 august 1917), Mărăşeşti (24 iulie / 6 august – 6/19 august 1917) şi Oituz (26 iulie / 8 august – 9/22 august 1917).


Bătălia de la Mărăşti, arăta profesorul Florin Constantiniu, „desfăşurată de Armata a 2-a Română, condusă de generalul de divizie Alexandru Averescu, în cooperare cu Armata a 4-a Rusă, a luat prin surprindere pe adversar, convins că nici soldaţii români, nici cei ruşi nu mai erau capabili de un efort ofensiv. Deşi a trebuit să fie întreruptă din cauza ordinului guvernului lui Kerenski de a suspenda acţiunile ofensive ale armatei ruse pe toate fronturile şi a situaţiei create în Bucovina, unde trupele austro-ungare au ocupat Cernăuţii, bătălia de la Mărăşti, fără să fi avut o mare însemnătate strategică (au fost cuceriţi 500 km2, cu 30 de sate, pătrunzând 21 km în adâncimea frontului, larg de 30 km), a însemnat o cotitură, întrucât, cum se arată în istoria oficială a războiului, pentru întâia oară, după 11 luni de la intrarea României în război, ei au văzut că inamicul atacat fuge din faţa lor, că el le cedează terenul, că-i iau prizonieri, că-i capturează material (puşti, mitraliere, tunuri). Victoria de la Mărăşti a ridicat moralul poporului român şi a armatei sale pentru desfăşurarea bătăliilor de la Mărăşeşti şi Oituz”.
Bătălia de la Mărăşeşti, evidenţiată de geograful şi istoricul Constantin Kiriţescu, a durat 28 de zile, dintre care 15 au fost de luptă, iar 13 de acalmie relativă. În luptele de la Mărăşeşti s-au remarcat ostaşii din Armata 1-a Română, condusă de la 24 iulie până la 1 august 1917 de către generalul de divizie Constantin Cristescu şi de la 1 august de către generalul de divizie Eremia Grigorescu. Bătălia a cuprins două operaţii militare. Prima s-a desfăşurat în perioada 24 iulie- 6 august, cuprinzând luptele din perimetrul est linia ferată Focşani-Mărăşeşti şi râul Siret, angajând Divizia a 5-a Infanterie Buzău, din care făceau parte şi unităţile militare prahovene. Divizia a 9-a Infanterie Constanţa, Divizia a 10-a Infanterie Tulcea şi Divizia a 2-a Cavalerie Iaşi. A doua operaţie militară, desfăşurată în perioada 6 august – 19 august 1917, s-a desfăşurat în faţa localităţii Mărăşeşti, la vest spre Panciu, viile Negroponte, pădurea Răzoare, Cota 100. În această zonă au participat în lupte ostaşii Diviziei a 13-a Infanterie Ploieşti, comandată de generalul Ion Popescu, Divizia a 9-a Infanterie Constanţa, Divizia a 10-a Infanterie Tulcea, Divizia a 14-a Infanterie Iaşi şi Divizia a 2-a Cavalerie Iaşi. Alături de Armata Română au luptat şi ostaşii din Armata a 4-a Rusă.
Pentru noi, românii care au făurit victoria cu priceperea comandanţilor, cu vitejia şi sângele îmbelşugat vărsat de trupe, Mărăşeştii vor rămâne pagina cea mai strălucită a marelui nostru război naţional. După desfăşurarea tragică a campaniei militare din 1916, după perioada de muncă încordată, de aşteptare plină de nelinişte şi speranţe, Mărăşeştii au venit după Mărăşti, ca să facă dovada că vigorarea sufletului românesc nu se alterase. Cu victoriile repurtate de bunicii noştri la Mărăşti şi Mărăşeşti luam iarăşi loc, cu fruntea sus, în rândul prietenilor şi aliaţilor noştri.
Bătălia de la Oituz a reprezentat o izbândă a puterii de rezistenţă a soldatului român. Cele mai dramatice momente ale bătăliei au fost atacul Cireşoaei (30 iulie – 2 august 1917), care a rezolvat criza în favoarea armatei române şi lupta de la Coşna (7/20 şi 9/22 august 1917), în care Armata a 2-a Română a încheiat victorioasă bătălia de la Oituz. Victoriile obţinute de bunicii noştri în bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, cu mari jertfe umane, au salvat fiinţa poporului român şi au creat condiţiile întregirii statale şi ale eliberării provinciilor româneşti, care erau stăpânite pe nedrept de puteri hrăpăreţe vecine.
Anul acesta se împlinesc şi 75 de ani de la eliberarea de către armata română, în cooperare cu armata sovietică, a părţii de nord-vest a Transilvaniei – ocupată în mod samavolnic de către Ungaria horthystă (sprijinită de dictatorii Hitler, Musolini şi Stalin) prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940 – desăvârşindu-se astfel acţiunile militare de alungare din ţară a cotropitorilor fascisto-horthyşti.
În ziua de 25 octombrie 1944 au fost puse la locul lor bornele de hotar pe graniţa de nord-vest a ţării. În semn de recunoştinţă faţă de bărbaţii şi femeile în uniformă militară care şi-au consacrat eforturile pentru apărarea hotarelor ţării şi a libertăţii poporului român, prin Decretul nr. 381, din 1 octombrie 1959, guvernul României a stabilit data de 25 octombrie ca zi de sărbătoare pentru Armata României şi pentru poporul român.
Efectivele armatei române care au participat la dezarmarea trupelor germane, în perioada 23-31 august 1944, şi, concomitent, la acoperirea graniţelor ţării, de la Întorsura Buzăului şi până la Orşova, şi apoi la eliberarea ţării, au fost formate din 11 comandamente de corp de armată şi 27 de divizii, plus forţele Aeronauticii, însumând peste 540.000 de luptători, din care au căzut în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, Banatului şi Maramureşului peste 59.000 de soldaţi, gradaţi, subofiţeri şi ofiţeri (morţi, răniţi şi dispăruţi).
O coincidenţă tulburătoare a făcut ca la eliberarea oraşelor Carei şi Satu Mare, unde s-au derulat ultimele rezistenţe ale inamicului pe teritoriul naţional, să participe divizii constituite din ostaşi aparţinând tuturor provinciilor româneşti, ceea ce reprezintă un strălucit simbol al unităţii naţionale: Divizia 9 Infanterie Constanţa (dobrogeni), Divizia 18 Infanterie (transilvăneni), Divizia 3 Infanterie Piteşti (munteni), Divizia 11 Infanterie Slatina (olteni), Divizia 21 Infanterie Galaţi (moldoveni) şi Divizia 1 Cavalerie Timişoara (bănăţeni).
În conformitate cu prevederile Convenţiei de Armistiţiu, încheiată cu reprezentantul Naţiunilor Unite, armata română a participat apoi la eliberarea Ungariei, cu două comandamente de armată (Armata 1-a şi Armata a 4-a), 5 comandamente de corp de armată, 17 divizii (dintre care 11 de infanterie, 4 de cavalerie şi două de vânători munte), un corp aerian (15 escadrile de aviaţie, cu 174 de avioane de vânătoare, bombardament şi observaţie), două brigăzi de artilerie antiaeriană (organizate, de la 1 ianuarie 1945, în Divizia 1-a Artilerie Antiaeriană), un regiment de care de luptă, un regiment de pontonieri, 4 batalioane pentru construcţii de drumuri şi poduri, grupul operativ al brigăzii de căi ferate şi alte unităţi provenind de la diferite arme.
Efectivele militare totale angajate în luptele din Ungaria au fost de 210.000 de militari, dintre care au căzut în luptele purtate în diferite zone ale acestei ţări peste 43.000 de ostaşi români.
Pe teritoriul Cehoslovaciei au fost angajate în luptă două comandamente de armată: Armata 1-a şi Armata a 4-a, 4 comandamente de corp de armată, 16 divizii (din care 11 de infanterie, 3 de cavalerie şi două de munte), un corp aerian de aviaţie (20 de escadrile, cu 239 avioane de luptă), o divizie de artilerie antiaeriană, un regiment de care de luptă, două regimente de pontonieri (un regiment a fost pus la dispoziţia Frontului 3 Ucrainiean), 6 batalioane pentru construcţii de drumuri şi poduri şi alte unităţi provenind de la diferite arme. Efectivele totale angajate în lupte au fost de 248.430 militari, dintre care au căzut în crâncenele lupte purtate în masivele muntoase Tatra Mică, Tatra Mare şi Javorina, precum şi în alte zone ale Cehoslovaciei, peste 67.000 de ostaşi români.
Pe teritoriul Austriei, la nord-est de Viena, au acţionat, între 9 aprilie şi 8 mai 1945, Regimentul 2 Care de Luptă (13 autoblindate şi 66 tancuri şi autotunuri) şi, între 23 aprilie şi 20 iunie 1945, câteva subunităţi de căi ferate.
În cele 260 de zile de luptă, efectivele militare angajate de România s-au ridicat la peste 540.000 de combatanţi. Armata Română a străbătut în marşul ei peste 1700 km (de la Marea Neagră până la Brno), a traversat 17 masive muntoase şi a forţat 12 cursuri mari de apă, eliberând 3831 de localităţi, dintre care 53 de oraşe. Ostaşii români au provocat inamicului pierderi de 117.798 prizonieri şi 18.731 de morţi, găsiţi pe teren. Armata Română a pierdut 170.000 de ostaşi (morţi, răniţi şi dispăruţi pe front).
Faptele de arme ale ostaşilor români au fost citate de Comandamentul Militar Român şi Comandamentul Suprem Sovietic prin 7 ordine şi 21 de comunicate de război. Peste 300.000 de soldaţi, gradaţi, subofiţeri şi ofiţeri români au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război româneşti, sovietice, ungureşti, cehoslovace şi austriece.
Aşa cum apreciau corespondenţii ziarului „Sunday Times”, din 7 ianuarie 1945, şi ai postului de radio Londra, într-una din emisiunile sale din ianuarie 1945, România se situa „în al patrulea rând în ceea ce priveşte numărul de soldaţi cu care participă la bătălia pentru distrugerea nazismului”, iar cunoscutul post de radio Paris aprecia, în ziua de 13 ianuarie 1945, că România „a adus prin contribuţia ei o scurtare a războiului cu cel puţin şase luni de zile şi a salvat viaţa a mii de soldaţi români şi aliaţi”. La încheierea războiului antihitlerist armata română s-a întors de pe front cu steagurile de luptă acoperite de glorie, făcându-şi pe deplin datoria faţă de ţară şi de poporul român.
În aceste momente premergătoare zilei de 25 octombrie, administraţiile centrale şi locale, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, din M.Ap.N. şi M.A.I., Oficiul Naţional „Cultul Eroilor”, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” şi cadrele militare active, în rezervă sau retragere din M.Ap.N., M.A.I. şi S.R.I., precum şi cadrele didactice din şcoli, muzeografii din muzeele de istorie, personalul din Casele şi Centrele Culturale desfăşoară numeroase activităţi educative la cimitirele şi monumentele eroilor, omagiind memoria bunicilor şi părinţilor noştri care au luptat cu înalt spirit de sacrificiu pentru eliberarea pământului ţării, în Primul Război Mondial şi al Doilea Război Mondial.
În ziua de 25 octombrie în ţară se vor desfăşura evocări istorice, ceremonii militare şi religioase, se vor depune jerbe şi coroane de flori şi se vor aprinde lumânări şi candele la monumentele eroilor români căzuţi în luptele din Primul şi al Doilea Război Mondial, precum şi în Ungaria, Cehia, Slovacia, şi Polonia, ale căror teritorii au fost eliberate şi prin jertfele ostaşilor români în anii 1918-1919 şi în 1944-1945.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Iulian Dumitrescu, ales vicepreședinte al CpDR Sud-Muntenia

După alegerile locale din 27 septembrie a fost nevoie și de schimbarea structurilor de conducere ale ADR Sud Muntenia. Recent a avut loc ședința...

ACȚIUNI PENTRU VERIFICAREA MĂSURILOR DE LIMITARE A COVID-19

Polițiștii din cadrul Serviciului Rutier au organizat, sub coordonarea Instituţiei Prefectului, o acțiune în Ploiești, Păulești și Bușteni. În timpul controlului au fost legitimate...

Tiraspolul, între scrutine neconstituționale și baionetele soldatului rus

Duminică, 29 noiembrie curent, regimul de la Tiraspol a desfășurat așa-zisa Ziua unică a votării. Transnistrenii au fost chemați la urnele de vot pentru...

Prahova, primul loc la atragerea fondurilor europene prin POR 2014-2020

Suntem în ultima lună a exercițiului financiar european 2014-2020. Unul din instrumentele financiare importante se constituie în Programul Operațional Regional, derulat în România prin...

USR-PLUS acuză jaful de la CSM Ploiești

La ultima ședință a Consiliului Local Ploiești, parteneriatul dintre PNL și USR-PLUS a suferit o mică lovitură în sensul în care consilierii conduși de...

Să scăpăm oare de deșeuri?

Dacă va fi aplicată ad-literam, mă rog, dacă va avea cine să o aplice, cu toate elementele de coerciție, Hotărârea de Guvern propusă de...