fbpx
-3.2 C
Ploiești
sâmbătă, 16 ianuarie, 2021
Acasă Ocolul Pamantului 1,5 miliarde de dolari pentru Belarus

1,5 miliarde de dolari pentru Belarus

La Soci a avut loc mult aşteptata întâlnire între Vladimir Putin şi Aleksandr Lukaşenko, pe fondul crizei profunde de legitimitate politică din Belarus, o criză marcată de ample proteste paşnice împotriva regimului dictatorial, dar şi de o criză economico-financiară ca rezultat al acestor proteste. După o deschidere a Belarusului spre Vest chiar de la începutul acestui an, evenimentele ce au urmat alegerilor din 9 august din Belarus au provocat izolarea fără precedent pe plan internaţional a regimului de la Minsk. Astfel, lui Lukaşenko i-a rămas un singur sprijin din afară, şi anume Rusia lui Vladimir Putin, concluzionează Octavian Milewski de la RFI.

Se ştie că relaţia personală între cei doi lideri, adică relaţia care nu se vede în public, nu a fost niciodată prea agreabilă. Lukaşenko a jucat permanent abil între Vest şi Rusia, chiar dacă cu greu poate fi găsit un regim mai pro-rus în spaţiul post-sovietic. Iar această constantă a fost suficientă de fiecare dată la Moscova pentru a-i oferi sprijin lui Lukaşenko. Însă evenimentele ultimelor patru-cinci săptămâni au schimbat drastic ecuaţia de putere între Minsk şi Moscova în favoarea celei din urmă.
Scopul acestei vizite a fost unul politic, dar şi, în egală măsură, unul financiar. Practic, fără susţinerea politică şi financiară a Moscovei, regimul lui Lukaşenko poate s-ar fi prăbuşit în doar câteva luni. Vladimir Putin i-a promis lui Lukaşenko un credit de 1,5 miliarde de dolari, însă se pune problema preţului ce va trebui decontat de Belarus ca rezultat al acestui credit. Cu alte cuvinte, se pune întrebarea ce va vrea Putin în schimbul acestei susţineri financiare şi, foarte important, în cât timp, fiindcă, pe fondul regimului puternic şubrezit al lui Lukaşenko din ultima lună, puţini îşi mai fac iluzii că preşedintele autoproclamat de la Minsk mai poate spera să încheie următorul mandat în scaunul prezidenţial.
Lukaşenko poate oferi, astfel, concesii şi trei direcţii pe care Rusia şi le doreşte de două decenii. Prima ar fi aprofundarea integrării a ceea ce Kremlinul numeşte „statul comun Rusia-Belarus” şi o reformă constituţională ce ar susţine în timp util acest demers geopolitic. A doua ar fi privatizarea unor întreprinderi gigant pe care Rusia şi le doreşte încă de la mijlocul anilor 2000. Un exemplu ar fi cel mai mare producător de potasiu din lume, uzina Belarus Kalii, dar şi alte întreprinderi din complexul tehnico-militar belarus. Şi a treia este oferirea dreptului de a construi baze militare ruseşti pe teritoriul Belarusului. În prezent, deşi cele două state au un sistem de apărare comun, cu un sistem puternic integrat în doctrina militară a Moscovei, Rusia are doar două facilităţi militare pe teritoriul Belarusului: o staţie radar (la Hanţavici, regiunea Brest) a forţelor spaţiale ruse şi un centru de monitorizare şi comunicare navală (la Vileyka, nord-vest de Minsk), ce acoperă zona Atlanticului de Nord. Reamintesc, discuţia dintre o bază militară rusă în Belarus s-a purtat sporadic în special după anexarea Crimeei.
În acelaşi timp, Rusia pare a duce un joc dublu. Pe de o parte Kremlinul este conştient că Lukaşenko este mai slab ca niciodată şi acum poate obţine vaste concesii de la el, pe de altă parte, acesta nu poate miza doar pe actualul preşedinte belarus, din cauza străzii pe care nu o controlează. Or, sutele de mii de belaruşi care ies în stradă în fiecare duminică la proteste nu sunt controlabili de nimeni, nici măcar de acel grup restrâns de lideri ai opoziţiei care au fost exilaţi sau încarceraţi în ultimele săptămâni, iar, în cazul unui scenariu în care Lukaşenko este forţat să plece, Rusia nu şi-ar dori alienarea unei societăţi belaruse în cea mai mare parte prietenoasă faţă de Rusia, contrar experienţei cu societatea ucraineană, care, în doar câţiva ani, a dezvoltat o puternică fobie pentru Rusia lui Putin din cauza ocupaţiei Crimeei şi Ucrainei de est.
Mai mult, Putin este conştient şi de faptul că Rusia însăşi se confruntă cu proteste paşnice în Orientul Îndepărtat, în special la Habarovsk, existând pericolul unei contagiuni dinspre societatea belarusă în direcţia Rusia. Aşadar, jocul politic al Rusiei rămâne la fel de complicat ca rezultat al acestei vizite, însă, aşa cum a lăsat să se înţeleagă chiar Putin, pentru viitorul apropiat, Lukaşenko va continua să se sprijine pe Rusia ca unică sursă de recunoaştere efectivă a regimului său.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Povestea europenilor răpiţi de africani

Tragedia comerţului transatlantic cu sclavi africani, care s-a desfăşurat între secolele XVI şi XIX, a primit multă atenţie şi a fost larg condamnată. Cam...

Ce (nu) a reușit să facă Alexandr Stoianoglo într-un an de mandat

Pe 29 noiembrie 2019 Igor Dodon semna decretul de numire a lui Alexandr Stoianoglo în funcția de șef al Procuraturii Generale. Unii colegi și...

Șumudică nu o are mică!

Gura. Șumudică n-a avut niciodată gura mică. Dar nu cred că atunci când l-a adus cineva la vreun club, l-a luat direct de pe...

Petrolul Ploiești / Achiziții și un nou antrenor secund

Petrolul Ploiești se pregătește la turație maximă pentru reluarea campionatului Ligii a doua la fotbal. Elevii lui Viorel Moldovan au început cu un stagiu...

1,5 miliarde de dolari pentru Belarus

La Soci a avut loc mult aşteptata întâlnire între Vladimir Putin şi Aleksandr Lukaşenko, pe fondul crizei profunde de legitimitate politică din Belarus, o...