duminică , 15 septembrie 2019
Home / Tara de dincolo de tara / Natașa, „Propaganda” și negustorii de iaurt

Natașa, „Propaganda” și negustorii de iaurt

Țin minte, de parcă-ar fi fost ieri, imensul șoc pe care l-am trăit în timpul primei mele ieșiri din țară. Printr-un nesperat noroc, am fost atunci în cel mai frumos oraș al lumii, Roma, locul pe care l-am considerat dintotdeauna centrul Universului. Tocmai pentru că văzusem atâtea imagini și filme cu Roma, citisem mii de pagini despre Roma și monumentele sale, nimic nu mi se părea străin sau neașteptat. Chiar și limba pe care o auzeam vorbindu-se în jurul meu era întocmai cu cea pe care o așteptam. Șocul avea să vină spre seară când, obosit după o nesfârșită plimbare prin cele patru catedrale patriarhale, m-am așezat la o terasă din preajma celei închinate Maicii Domnului – Basilica di Santa Maria Maggiore.

Superioritatea comunismului în inima Europei?
Savuram o seară caldă de iunie, îmbătându-mă de muzicalitatea limbii în care se discuta la masa de lângă mine, ocupată de un grup gălăgios de tineri „bine”, echipați cu toate accesoriile vestimentare care au făcut din italian „arbiter elegantiarum” pentru lumea modernă. Și deodată m-a izbit, trezindu-mă la o realitate urâtă, ceea ce vorbeau acei Gaius Petronius contemporani: își împărtășeau reciproc încrederea în superioritatea comunismului și clamau așteptatul lui triumf în emisfera vestică. Inițial i-am crezut beți pentru că – nu-i așa? – un om întreg la cap nu putea crede, treaz fiind, asemenea enormitate. Nu erau nici beți, nici măcar necitiți sau proști, așa cum am sperat pentru o clipă. Hipnotizat, ascultăm cum oameni bine hrăniți, educați, impecabil îmbrăcați îmi explicau mie, un estic abia ieșit din fostul „lagăr socialist”, superioritatea orânduirii pe care am urât-o așa cum nu mai urâsem nimic în viață. Aveam să aflu că cei pe care îi invidiam pentru viață pe care o duceau erau chiar comuniști cu acte în regulă și, incredibil, că mai erau în Italia ca ei câteva milioane. Am trecut repede peste acel șoc imens întâlnind apoi și oameni normali, care înțelegeau foarte bine ce mizerie programată este comunismul.
De fiecare dată, însă, când aud, acum, lecții despre Republica Moldova, ținute de experți la modă de la București sau orice altă capitală vest-europeană, retrăiesc acel sentiment urât de groază și scârbă pe care l-am simțit în acea seară în inima Romei.
Regulă lui „kak izvestno”
Toate discursurile despre Basarabia se bazează pe o certitudine instaurată de temuta expresie stalinistă „kak izvestno” (как известно – după cum se știe). Aceste cuvinte, la începutul fiecărui discurs al lui Stalin sau la începutul articolelor programatice din „Pravda”, introduceau o sentință necruțătoare încă de la prima frază: „După cum se știe, popoarele sovietice sunt fericite, iar americanii sunt cei mai triști oameni de pe pământ”. Cam așa procedează și moldovenologii noștri, trântesc de la început niște sentințe aiuritoare, pe care apoi își clădesc o construcție de minciuni desprinse din manualele de război hibrid. Cea mai frecventă „kak izvestno” este că basarabenii nu se simt de fapt români, ci un fel de ceva fără nume sau chip, dar sigur dedicați civismului. Ei sunt de etnie civică, vorbesc limba civică și își vor construi un viitor stat civic, prosper și fericit. La fel de „kak izvestno” este și ura lor față de România sau dragostea lor pentru limba rusă; la fel de „kak izvestno” este și uriașul potențial de dezvoltare al micuței republici, potențial neatins din cauza unor neisprăviți care răspândesc minciuni despre românitatea sărmanilor moldoveni. Cea mai nouă „kak izvestno” este că singura piedică în calea fericirii civice depline între Prut și Nistru este … geopolitică!!! Tare asta, nu? Moldovenii s-au săturat de geopolitică, ei vor iaurt, ne spune cea mai recentă și la modă „kak izvestno”.
Cea mai mare comicărie la Chișinău este împământenirea tiparului verbal „expertul de la București”. Cum vrea trustul creierelor încinse de acolo să arunce ceva pe piață, aduc imediat argumentul „expertului de la București”. Și top-ecranul sau pagină de ziar se umple de ochii pitiți după niște ochelari meniți a întări imaginea de expert a câte unui rotofei descheiat neglijent la ultimii nasturi – așa arată expertul tipic „de la București” ce dopează mintea cu „kak izvestno”. Totuși, nimeni nu se prinde că expertiza ăstora nu e altceva decât o obosită ”kak izvestno”? Nu-i întreabă nimeni pe experții supraponderali cum de s-a născut Republica Moldova? Oare nu din geopolitică? Oare tratatul ruso-turc din 1812 nu era geopolitică? Sau Pactul Molotov-Ribbentrop? Sau, mai nou, pactul Kozak-Johannes Hahn din iunie 2019? Păi, dacă nu era amărâta aia de geopolitică, cum de se uneau socialiștii controlați de Moscova cu „democrații” Maiei Sandu și ai lui Andrei Năstase? E drept, uneori experții devin chiar ridicoli, căzând în capcana propriilor „kak izvestno”. Bunăoară, ce enormitate ne vinde „expertul de la București” de curând: „Chiar credeți că Moscova are nevoie acum de SIS? Un serviciu fără resurse financiare, fără tehnică, cu personal redus.” Serios? Adică Moscova nu are nevoie să domine serviciul de informații moldovenesc? Uite-așa ne explică expertul să stăm liniștiți că nu-i nimic rău în faptul că Dodon l-a numit șef acestui serviciu pe rusofonul Alexandr Esaulenco. Ptiu-ptiu-ptiu, experte, că bine le zici! Întâmplător sau nu, expertul are și un doctorat la Universitatea din Moscova și era mâna dreaptă a MAE de la București când acesta a semnat odiosul tratat de frontieră cu guvernul Filat, în 2010. Același expert, un fel de Mama Omida a națiunii civice anti-geopolitice, a produs cea mai tare „kak izvestno” din istorie: „La București putem vorbi mai degrabă de un interes scăzut pentru Republica Moldova în ultimul an, un sentiment de dezamăgire față de ultimele evoluții politice de la Chișinău. Bucureștenii și în general opinia publică din România dacă este atentă la ceva din Est este atentă, în primul rând, la ce se întâmplă în Ucraina și asta vine și pe fundalul unei creșteri a temerii de Rusia. Este o teamă față de orice vine din Est și o amalgamare, într-un fel, în mintea omului simplu între moldovean, ucrainean și rus”. Acum, să fim bine înțeleși: o prostie rămâne prostie chiar dacă e spusă la Europa Liberă, dar totuși cum de nu îi e rușine să declare că la București toți moldovenii sunt numiți ruși?
Națiunea civică – felul principal al Propagandei
Tipic pentru Chișinău: la numai o stradă distanță de Ambasada României (str. București) se află un restaurant devenit emblematic pentru moldovenismul civic, de extracție sovietică, numit, nu întâmplător „Propaganda Cafe” (str. Alexei Șciusev). Cum nu întâmplător, Alexei Victorovici Șciusev este arhitectul rus născut la Chișinău care a proiectat sumbrul mausoleu din Piața Roșie în care zace îmbălsămat unul dintre cei mai cumpliți criminali ai istoriei, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin, pentru tovarăși). Patroana restaurantului este nimeni alta decât faimoasa propagandistă Natalia (Grigorievna, fosta Natașa) Morari, absolventă de Sociologie la Universitatea de Stat din Moscova și legendată ca ziaristă de opoziție la Moscova. Morari este „imaginea” unui adevărat trust al creierelor, însărcinat cu transformarea basarabenilor în națiune civică. Ea întrunește toate punctele esențiale ale propagandistului civic moldovenesc: aspect plăcut în stil moscovit contemporan, centrul presei glamour, fiind „l›autre femme” a lui Chiril Lucinschi, unul din locotenenții lui Filat, patronul republicii în timpul furtului miliardului; în plus, Natasa utilizează la perfecție limba civică – nu distribuie niciodată în mediul on-line, ea „face share”, de pildă.
Interesant de observat că protectorul Natașei, Chiril Lucinschi, este chiar fiul lui Petru (fost Piotr) Lucinschi, membru al ultimului Birou Politic al CC al PCUS și practic ultimul prim-secretar al CC al Partidului Comunist din RSSM. Lucinschi-tatăl a fost președinte al Republicii Moldova în perioada celui mai mare dezastru economic de acolo (1997-2001). La fel de interesant e că Lucinschi-tatăl a primit pașaportul românesc chiar mâna lui Emil Constantinescu, iar celălalt fiu al sau, Sergiu (Serioja, de fapt), împreună cu Radu Pricop, ginerele fostului președinte Traian Băsescu, a fost cercetat și chiar condamnat într-un dosar privind șantajarea lui Alexandru Horpos, de la care Lucinschi-fiul ar fi cerut patru milioane de euro pentru a-și retrage o plângere la DIICOT. Asta așa, ca să înțelegem și noi cine a condus România în ultimii 30 de ani…
„Nu geopolitică” se traduce prin „Nu România”
La 3 iunie 2019, la Chișinău, marile puteri – UE, Rusia și SUA – au „nășit” o alianță contra naturii între pro-rușii lui Igor Dodon și pro-europenii conduși de Maia Sandu și Andrei Năstase. Caracterul geopolitic este evident: respectiva alianța s-a perfectat prin implicarea directă și prezența fizică simultană la Chișinău a unor demnitari ai trei mari puteri: a vice-premierului rus Dmitri Kozak și a comisarului UE pentru vecinătate, Johannes Hahn. Mai mult, alianța anunțată inițial că temporară a fost semnată pentru un ciclu electoral de 4 ani (numai la Chișinău o alianță pentru un întreg ciclu electoral poate fi numită „temporară”). Proaspăta alianța a demarat în trombă „de-oligarhizarea”, adică înlocuirea oamenilor lui Plahotniuc din fruntea instituțiilor publice cu oamenii noii puteri. În cadrul procesului de „de-oligarhizare” Dodon și-a numit oamenii săi (de fapt, ai Moscovei) la conducerea SIS, Ministerelor Apărării și Reintegrării (cu Transnistria, de fapt). Tot Dodon va numi procurorul general și toți șefii celorlalte agenții și autorități. „Pro-europenii” Sandu și Năstase l-au adus ca ministru de externe pe românofobul cu facultate la Moscova, Nicolae Popescu, care a catalogat ocuparea Transnistriei de către armata rusă în 1992 drept „război civil”; ministrul apărării, Pavel Voicu, s-a întâlnit cu ambasadorul rus pentru a discuta despre colaborare între cele două armate; Maia Sandu a vorbit la Bruxelles despre un „statut special” pentru Transnistria; tot Maia Sandu a promis, într-un discurs în limba rusă ținut la inaugurarea noului mandat de bașcan găgăuz al Irinei Vlah, o autonomie mai mare pentru Comrat. Toate acestea justifică presupunerile că alianța Dodon-Sandu-Năstase include și anexe secrete ce vizează teme precum statut special pentru Transnistria și cooperare militară cu Moscova. Pentru a deturna atenția de la aceste teme importante, trustul de propagandă de la Chișinău, susținut de „experți de la București”, au inventat lozinca „Nu geopoliticii”.
Tăt normal!, cum zice basarabeanul în limba civică. Numai că rușii și germanii lucrează de zor la o rezolvare chiar geopolitică a Transnistriei. „Curat geopolitică, coane Fănică!” Și atunci ce o însemna de fapt „Nu geopolitică”? Înseamnă, de fapt, că numai României îi este interzisă geopolitica la Chișinău. De ce țipă diviziile de natașe și „experți de la București” împotriva geopoliticii? Păi, uite de-aia, să nu apuce vreun anti-expert de la București să facă un mic calcul:
 România este principalul partener comercial al Republicii Moldova, fiind și principala piață pentru exporturile moldovenești (aproape 30% din total);
 România acordă anual 5.000 de burse de studiu, cam de 20 de ori mai mult decât toate celelalte state din lume;
 România a acordat un credit „cu buletinul” de 150 de milioane de euro și nu prea îl mai cere înapoi, cam dublu decât au dat toate celelalte țări;
 România a furnizat gratis energie electrică în anii ’90 și 2000 cam de 200 de milioane de dolari, la valoarea de azi;
 România a acordat un ajutor nerambursabil de 100 de milioane de euro, mai mare decât cel dat până acum de UE (90 milioane de euro);
 România a acordat cetățenie pentru un milion de basarabeni, ce muncesc azi în Occident și trimit anual remitențe de jumătate de miliard de euro, ușurând uriașul deficit de cont curent din Republica Moldova;
 Banca Transilvania a fost prima bancă occidentală care a cumpărat o bancă moldovenească, salvând sistemul bancar după scandalul legat de furtul miliardului și de spălarea a 20 de miliarde de dolari.
Într-un cuvânt, România, fiind principalul sponsor al Republicii Moldova, de acum înainte are interzis la geopolitică la Chișinău. Păi cum vine asta? Adică Berlinul și Moscova au voie la geopolitică la Chișinău, dar pe banii amărâților de români? Cam așa s-ar traduce propaganda aiuritoare a trustului creierelor de peste Prut și „experților” de la București. Ei nu apără castitatea relației politice dintre Dodon și cuplul Sandu- Năstase; tema lor e, de fapt, alungarea României, ca prezență și influență de la Chișinău. Oare guvernanții noștri se vor lasă păcăliți din nou de propagandiști și „experți”? La fel ca în 2005? Ca în 2009? Ca în 2010? Ca în 2014? Ca în 2015?

About admin

Check Also

Vizita „neoficială” a lui Șoigu, umilește suveranitatea Moldovei

Vizita lui Serghei Șoigu este una dintre primele consecințe reale ale creării unui guvern hibrid …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *